Când gustul bate regulile…

1Las puţin deoparte momentul liric din postările anterioare pentru că am o curiozitate în ceea vă priveşte şi ceea ce vreau să vă întreb n-are nicio legătură cu poezia. Sau, mai corect spus, nu-i nicio poezie în asta. Şi nici metaforă. Se ştie (se ştieeee!) că suntem oameni (dacă pun acum punct, iau premiul Nobel pentru creaţie) educaţi (hai că m-am scos), manieraţi, integraţi în societate sau în absolut (că fiecare-i liber să se integreze sau dezintegreze după bunul plac), că ne ştim comporta atunci când ieşim pe uşa casei şi ne amestecăm în mulţime şi prin ea. Plecăm deci de la premisa asta. E clar că atunci când suntem la un restaurant sau, ca să mă exprim la modă, luăm masa în oraş, ştim care sunt paşii de urmat. Nu despre reguli şi norme e vorba aici. Dar vine un moment în viaţa fiecăruia în care nu mai contează cine eşti, ce funcţii ai sau ce funcţii nu ai, câţi subordonaţi ai sau câţi sefi ai, câte clase ai terminat sau câte mai ai până la diplomă etc.

Acel moment e ăla când, după o zi de muncă sau de plimbare, una plină de deadline-uri sau de beri băute la terasă, ajungi acasă, te descalţi din mers, te arunci pe fotoliu, îţi pui picioarele pe masă sau pe perete sau mă rog. Închizi pentru o clipă ochii şi visezi că… şi nu visezi că ăla-i un moment prea preţios ca să-l risipeşti aiurea-n visat.
Momentul ăla când eşti tu cu tine şi nu te vede nimeni şi în sfârşit te poţi destrăbăla astaaa te poţi relaxa-n voie.
Sigur, ceea ce urmează să vă întreb ţine de unul dintre momentele astea şi vă cer scuze încă de pe acum că îndrăznesc să vă pun să-mi dezvăluiţi asta. Dar sper că ne vom uni forţele şi vom prinde curaj. Eu încă trag de timp încercând să-mi spun mie că nu e chiar atât de groaznic şi de denepermis ceea ce vă voi spune şi asta nu vă va îndepărta definitiv de potecile mele. Ideea e că nu-i contagios aşa că respiraţi în voie.

Aşa. Spuneam de momentul ăla când închizi uşa după tine şi îţi permiţi extravaganţa de a sta cu picioarele pe masă, fără ca asta să însemne că eşti necioplit sau prefăcut. Nu înseamnă că nu cunoşti capitole din codul manierelor şi nici că afară joci teatru, făcând pe galantul. E momentul ăla-n care nu contează nimic, momentul unic, momentul Kodak. Şi ăsta e urmat, inevitabil, de momentul ăla-n care te duci la frigider, scoţi sticla de apă, de suc, de bere sau de ce-o fi şi bei direct din sticlă. Vai, dar se poate? Se poate. Şi-ncă cum se poate. Cine n-a trăit măcar o dată-n viaţă momentul ăla, nu ştie ce bună-i apa băută direct din sticlă, cu uşa de la frigider încă deschisă.
Booon. Şi între toate astea, se strecoară un fel de fetiş culinar, aşa. Nu cred că există pe planeta asta un om care n-are aşa ceva. Un aliment pentru care le-ai da pe toate inventate până acum, unul din care-ai mânca până râmâi fără aer (asta nu ne face nehaliţi, nu ? ) unul pe care n-ai vrea să-l împarţi cu nimeni, oricât de darnic eşti de obicei, unul din care-ai mânca aşa, ca veveriţa de mai sus şi pe care exact aşa-l şi mănânci când nu te vede nimeni, eventual cu capul în frigider
Ca şi cum ai cumpăra un pepene şi cu el în braţe îţi imaginezi cum ajungi acasă, îl laşi puţin la rece şi apoi te înfrupţi din miezul lui zemos şi ca să fii sigur că nu eşti deranjat, închizi telefonul, opreşti interfonul, dai drumul la câini, otrăveşti fântâni, să nu te deranjeze nimeni sau, mai rău, să nu trebuiască să împarţi cu nimeni. Şi mănânci şi mănânci şi mănânci până şi după o lună sau trei sau opt când iar ai ocazia asta, faci la fel că de aia-i el alimentul suprem, fetişul culinar, curcubeu pe cerul gurii şi extazul papilelor gustative. Bine, poate la început, prima înghiţitură e ca-n reclamele la iaurt sau îngheţată, iei o gură şi meditezi 3 minute până te bucuri de aromă dar pe urmă n-ai cum să rezişti, n-ai cum să mai respecţi nimic din ce respecţi în mod normal, dai de pământ cu toare regulile bunului simţ şi cu toate tacâmurile şi te arunci.

Există în viaţa voastră astfel de momente? Pardon, astfel de alimente? Pe care le-aţi ţine numai pentru voi şi în faţa cărora pur şi simplu nu puteţi rezista? Pe care le mâncaţi cu ochii pe uşă să nu intre cineva să atenteze la ele?
Vă spun eu prima dată şi pe urmă vă las pe voi. Eu am două. Bine, unul nu-i chiar. Pe primul şi primul loc: hamsii. Mda, mda, aţi citit bine. Poa’ să stea somonul „fiumee” liniştit, dorada poa’ să înoate fără stres, dacă am un castron de hamsii şi alea făcute în mălai, crocante de le mănânci ca pe cartofi prăjiţi, cu ardei iute uscat şi dat prin râşnită şi cu zeamă de lămâie, moamăăăă, să staţi departe. Şi doi: zeama de la salata de roşii cu castraveţi. Numai zeama, sunt fată de treabă şi salata v-o donez cu drag. Acestea fiind spuse, vă rog eu frumos ceva: dacă ne vom întâlni cumva pe undeva şi decidem să comandăm ceva de mâncare, mă bazez pe voi că ori nu mă lăsaţi să comand hamsii, ori voi vă faceţi că nu vreţi să gustaţi. Că în faţa platoului cu hamsii devin fioroasă, parol! Şi nu răspund pentru faptele mele.
E rău tare?

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

166 de răspunsuri la Când gustul bate regulile…

  1. Nu, nu e rău deloc. Hamsiii ți-i las pe toți, că eu nu mă atig de așa ceva, dar zeama de la salată… mă mai gândesc. 😀 Eu, așa pe nerăsuflate, aș mânca dulciuri sau pizzza, paste cu ton, carne, ori brânză… Stop! 🙂

    Apreciază

  2. Oana zice:

    Ciocolata cu alune (deși iar n-aș avea voie), brânza -telemea de vacă și pulpele de pui (sau pieptul? neah, că pieptu-i mai sec și mai ațos, pulpele-s mai fragede)….
    ….și ar mai fi, că la mine lista ar trebui să semene cu persoana, deci ar fi….NEsimțit de mare. Dar mă opresc aici. Cam astea ar fi alimentele pe care le-aș. Chiar și fără însoțitor(i).

    Potecuț, la zeama de la salata aia mă lași?….măcar o dată, să simt așa…că ne-am fi înfrățit 🙂 Că și eu o am pe listă…

    Bun articol! Poate are și alt schepsis, dar eu la ora asta simt doar foame. De un moment ne-liric, desigur 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • La zeama mea te las dar numai dacă nu mai spui la nimeni. Că numai noi avem voie. Tocmai îi spuneam curcubeului că eu bag pâine în ea 😳
      Şi îţi dau şi ciocolată 😉
      Nu am scris cu schepsis, adică şi eu am avut în cap numai hamsiile. 😀
      Seară bună, Oana!!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Cosmisian zice:

    E perfect. Nici de malaiul in care au incercat sa se ascunda nu ma ating. Nu ii suport. Cand eram mic… hmm, eu si hamsii… nu am avut nicio treaba. Pur si simplu nu ii concep ca mancare. Asa ca, uite cu fiorozitatea ta se transforma in zambet de satisfactie. Legat de acele fetisuri culinare… nu sunt exact sigur ca am un caracter permanent la ce ma face sa deschid vreo usa ce duce direct in Narnia (scuze, in frigider). Dar, sunt fructe… mai ales pepenele galben, cel care este ca o minge de handbal, nu una de baschet! Are un efect super magnetic asupra mea. Il tai in doua, fara semnite, indesat intr-un bol ceramic, direct cu lingura pana ramane doar ceramica. Sucul de la final este mmmm 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mie nu-mi plac hamsii, deci ți-i las ție :)) Nu m-am gândit niciodată așa de nehalit la un aliment :)) Și chiar nu știu ce nu aș împărți, că eu oricum nu prea aș împărți nimic, de zgârcită ce sunt 😀

    Apreciază

  5. Ana zice:

    Zi-mi si mie cine n-are? Io fac asa la (doua puncte) salamul de Sibiu si , mai nou , un salam unguresc de ii spunem noi „pute salam”, la ciocolata , la tort si prajituri , la chiftelute halite direct din frigider , la lapte baut in usa frigiderului , la uscaciuni direct din dulap gen miez nuca , alune, migdale si alte crocantele de gen….si daca-mi mai amintesc ceva iti zic.

    Apreciază

  6. lucillette zice:

    Dulciuri. Non-stop in mintea mea. Doar bunul simt, educaţia şi, mai pe româneşte, frica de dureri, boli şi suferinţe mă opresc.
    Zeama de la salata aia? Îmi place maxim. De fapt pâinea înmuiată în ea. Reminescenţă din copilărie. Când pâinea era aproape întotdeauna veche şi lăsată acolo un timp îndelungat, timp în care făceam o tură de aventură prin jocuri, oricare ar fi fost ele, făcea toată aşteptarea. Am rămas cu gestul ăsta. Obligatoriu. Chiar dacă salata o mănânc fără pâine(fitze de oameni mari, culturalizaţi în nutriţie) asta nu mă pot abţine să nu fac. Exclus!
    …Daaaa, te mai răsfrângi peste canapele, mai rămâi blocat în uşa frigiderului cu ochii prin boluri şi mâna prin borcanul cu castraveţi muraţi. Oameni suntem, că educaţi…toată ziua!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Drugwash zice:

    Şi zici că te dai în vînt după hamsiile înşirate pe scobitoare şi prăjite? Hm, nu mă deranjează, dar le prefer crude într-o salată orientală. 😉

    Zeama salatei de roşii e bestială cu condiţia să fie roşii de grădină, naturale, nu de-alea turceşti sau naiba-ştie-de-unde-aduse care au gust de cretă. De fapt, în rarele ocazii cînd am roşii (nu mai pun în grădină să plătesc iar sute de lei pe apa de udat grădina!), fac o salată combinată – unii parcă i-ar spune „grecească” – în care pun (dacă am) brînză, parizer/salam/cîrnat, ceapă, ardei gras, măsline, castravete şi eventual o ciuşcă tocată mărunt. 🙂

    Îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu pot numi nici un aliment care să scoată bestia din mine, o dată fiindcă nu-s egoist de fel şi a doua oară fiindcă de-a lungul timpului opţiunile mi s-au limitat într-atît încît am uitat pînă şi cum se numesc muuuulte feluri de mîncare/aperitive/dulciuri pe care cîndva, poate, le-am gustat. Pentru mine, acum, e simplu: dacă am ceva, orice, de băgat la ghiozdan, e perfect. Mîine – om vedea ce-o mai fi. 🙂

    Apreciază

    • Bunăăă tare şi salata aia de care spui. Dar aia nu lasă aşa multă zeamă. Şi bine că ai zis, să pun mâine de o salată din asta că nu am mai mâncat de ceva vreme. Eu roşii din alea nu cumpăr. Că nu au niciun gust, vorba ta, şi numai de decor mai bine nu.
      Haaai, măii. Că nu-s egoistă dacă spun că nu vă dau din hamsiile mele 😕

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Am greşit, trebuia să spun zgîrcit, nu egoist. Uneori nu-mi vin cuvintele (words… don’t come easy to me). 🙂
        Hai că nu te-am acuzat de nimic, fiecare face ce vrea cu farfuria lui. 🙂

        Dacă laşi castronul cu salată la rece vreo juma’ de oră o să lase destulă zeamă. Sigur că se mai pune şi-un pic de ulei, chiar şi un degetar de oţet (dar numai dacă are castravete!) şi asta ajută la zeamă. Mă rog, nu toată lumea se împacă cu uleiul, dar mie deja mi-a crescut „damigeana” chiar şi cu o unică masă pe zi aşa că nu-mi pasă ce va fi „cîndva”, dacă va fi. Plus că am mîncat gras de cînd mă ştiu. 😉

        Ah şi tocmai am făcut o asemenea salată acum două-trei zile, aşa că sîc! – ţi-am luat-o înainte. 😛 XD
        Poftă mare! 😉

        Apreciază

  8. Iooooiii, dar cine nu are?! pe locul 1 rămâne tiramisu, pe locul 2 hamsii cu usturoi, iar pe locul 3 tăiței din orez prăjiți și cu pui.

    Apreciază

  9. opantazi zice:

    Ciocolataaaaaaa! Pe-aia chiar ca n-apuc s-o impart cu nimeni, pentru ca in cinci minute nu mai exista. 😀 Da’ sa stii ca nici hamsiile nu-mi displac, insa pentru tine renunt! 😉

    Apreciat de 1 persoană

  10. E-DE-RAU! Din Potecuta o sa te faci autostrada! Nu asculta cand salata cere paine, nu pleca urechea la soaptele pline de dulceata ale prajiturilor, nu te lasa ademenita de mireasma fripturii. Toate aceste ispite trebuie biruite! Cum? Infrunta-i!Pardon, infrupta-te :))

    Apreciază

  11. Ivy zice:

    Orice este spicy, crispy, salata Cesar si pizza de la Babusca. :)))

    Apreciază

  12. Mishuk zice:

    mi-e mi place… o femeie gătită bine. nu pot refuza meniul

    Apreciază

  13. opantazi zice:

    Potecuuuut! Mishuk ma necajeste pe facebook. E 1.40 noaptea si el imi pune poza cu inghetata. Mi-a zis sa nu-l parasc la tine, ca plangi, da’ uite ca l-am spus! Cica sa-ti dau hamsii in zeama de salata. 😀

    Apreciază

    • Cine-a zis că FB dăunează somnului dulce din creierii nopţii? Oricine-ar fi, n-a fost om prost. Nu mai bine ca mine, fără? Eu la ora aia visam pokemoni împuşcaţi că ieri am înebunit. Pe blog la rudia am citit prima dată. Apoi, că habar n-aveam ce-i aia, m-am pus pe documentat. Şi na, aşa-mi trebuie. Nu, nu l-am instalat dar am văzut filmuleţe şi a fost destul. 😯

      Aşa deci. Nu numai că te-a ispitit pe tine dar a şi ponegrit zama mea de roşii?? Mishuk, ce-ai de spus în apărarea ta?? 👿

      Apreciat de 1 persoană

  14. illusion zice:

    Zeama de salata (o daaaaa! Am vazut mai sus si mi s-a facut instant pofta), ciocolata neagra, inghetata cu topping de caramel de Mc… La polul opus…. Hmmmm sunt alergica la pastaioase:(

    Apreciază

  15. dyanaweb zice:

    Eu sunt mai darnica, asa din fire, deci poti sa mananci toate hamsiile si toata zeama de la salata :)Dar sa nu te atingi de desert…mai ales daca e prajitura cu ciocolata si frisca sau piersici…Astea nu le dau la nimeni! 🙂

    Apreciază

  16. Subscriu în ceea ce priveşte zeama aia de la salata de roşii/castraveți. Chiar nu reflectasem până acum la această plăcere culinară deosebită, însă aşa este. ☺ Aş lipăi-o non-stop. Recunosc şi că sunt un mare fan al castraveților murați. În saramură, nu oțet. ☺

    Apreciază

  17. Nautilus zice:

    Cu zeama de la salată se ocupă și fiu-meu, deci nu e o surpriză. Cât despre hamsii, eu apreciez cam orice fel de pește comestibil. Cu siguranță aș mânca și eu o paporniță de hamsii prăjite.

    Chestiile la care trebuie (da, e un trebuie) să pun stop sunt produsele de patiserie, care știi unde duc.

    Apreciază

  18. dagatha zice:

    Nu mai citesc nimic de acum înainte de micul dejun! Parol! Deja îmi plouă-n gură și mă gândesc de unde să scot la ora asta niște caș proaspăt, că roșii mai am.
    Vai de capul meu!

    Lasă hamsiile! de unde ai emoticoanele alea? Să nu-mi zici de la Drugwash, că am uitat cum le luam (într-o vreme îmi ieșea…).

    Mă du la piață!

    Apreciază

  19. N-am!!! Îmi plac multe mâncăruri, dar evit să mă arunc asupra lor sau să mă satur prea tare de ele. Adesea, când am ceva foarte delicios în frigider, îmi place să amân cât mai mult momentul degustării, pentru că așteptarea e cea mai frumoasă parte.

    Apreciază

  20. Mugur zice:

    Ajung și eu cu întârziere, căci aseară mi-am făcut o salată de roșii cu castraveți și a trebuit să-mi păzesc zeama. 😀
    Ar mai fi și hamsiile, dar eu le prefer marinate, cu cepă și alte alea. Iar la brânzeturi, prefer telemeaua, de orice soi și în orice cantitate. Cu sau mai bine fără mămăligă sau alte alăturări.
    Și mai aveam în tinerețe fobia de a merge la borcanul mamei cu ardei umpluți cu varză și murați (în saramură, vorba lui Cristian). Îi mâncam direct acolo, în cămară, pe furiș, să nu mă vadă nimeni. Uite că a început să-mi plouă în gură!

    Apreciază

    • Aşa faci tu, Mugur? Nu spui nimic, stai pitit până se termină zeama şi pe urmă spui că… a fost?? De data asta te iert. 😀
      Vaaiii. Cine m-a pus să deschid subiectul? Aseară eram sătulă, nu mă afectau emoţional comentariile. Dar acum… „cu ce i-am greşit la lume?”, vorba unui cântec.
      Cu ardeii ăia cu varză mai e cum mai e dar varza murată pentru mine e zeul suprem al murăturilor. Aia e integrarea în absolut, cum spuneam. E… ptiuu… că mă scurg de poftă. 😦

      Apreciază

  21. 1lauralaly zice:

    Neaţa, Potecuţă. M-ai făcut să îmi plouă în gură. Şieu sunt fan zeama de la salată. Deja la noi se ştie, când e salată, fiecare primeşte câte o lingură mică, restul e a mea. Fără drept de apel. Cât despre capitolul dulciuri prăjitura mamei cu cremă de ness si cacao şi amandinele le-aş vrea tot anul. Nu îmi vine să le împart cu nimeni. Amandinele chiar nu le împart.

    Apreciază

    • Cred că mă orientez şi îi voi da mamei tale zeama mea dacă de obicei primeşte numai cu porţia. La schimb pe o bucăţică de prăjitură cu ness. Mică. Cea mai mică bucăţică. Am zis eu că nu mă dau în vânt după dulciuri dar aia cu ness sună bine tare. Făcea bunica pe vremuri, când nu găseai aşa uşor de cumpărat orice, la orice oră. 😳

      Apreciază

  22. 1lauralaly zice:

    Pui tu,te rog, î în loc de ă la împart?

    Apreciază

  23. GEGELUTZ zice:

    Am și eu mai multe de astea da’ cea mai cea este plăcinta cu mere. De fapt, orice s-a inventat sau nu încă cu mere. cu muulte mere. Băloșesc chiar și numai după umplutura simplă de mere călite cu scorțișoară, deci nici nu fac pagubă mare la casa omului, dacă-mi pui un ceaun de umplutură pe-o scoarță de copac, ai scăpat de mine și ești my bff pe life. Problema este că nu prea reușesc să-mi fac plăcintuț că pap merele în stare crudă și nu mai apuc.
    ps: Cheștii, ține-i pentru tine că pe mine m-au căpiat ai mei cu de-alde ăștia, că am tată pescar, și nici nu vreau să aud de neamul lor
    .

    Apreciază

    • Auzi? Deşi fac orice numai să nu mă pui la chiţibuşaguri, mă ofer să rad un camion de mere şi pun scorţişoară câtă vrei tu. Dar nu îmi pui o pilă la tatăl tău să mă înfieze şi pe mine? 😳
      Sunt cuminte, ascult, nu fug de-acasă, nu stau în cluburi, din astea…
      Ce zici? Ne facem surori de împrumut. Şi pentru că eşti mai mare şi io nu mă pricep, tu le prăjeşti, eu le mănânc. Vrei? Spune da, te rooog! Vrei? Aşa-i că vrei? 😀

      Apreciat de 1 persoană

  24. Fata Verde zice:

    Nu sunt o pofticioasă. M-am educat așa din cauza problemelor digestive pe care le am de mic copil. Crudități și dulciuri mănânc rar, în cantități mici și trebuie să fiu atentă la combinații, altfel se lasă cu crampe teribile și multe alte neplăceri. 😦 Răul de după e mai mare și durează mai mult decât plăcerea simțită mâncând sau cel puțin așa percep eu. Salata de roșii îmi plăcea și mie la nebunie în copilărie, dar acum nu îmi mai priește deloc. Peștele nu îmi place sub nicio formă. Dacă ar fi să aleg totuși ceva preferat: tiramisu și căpșune. Restul mâncărurilor pe care le consum nu ar trezi pofte nimănui 😆 . Nici măcar mie, dar mănânc ca să supraviețuiesc.

    Apreciază

    • Off, Fată Verde… 😦
      Tiramisu n-am mai mâncat de o juma de secol, cred. A fost o vreme când îl făceam eu dar m-am lenevit. Şi de cumpărat n-am mai găsit să-mi placă. Ar trebui să mă pun pe treabă iar că parcă-parcă pâlpâie o luminiţă de chef de prăjiturit. 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Fata Verde zice:

        Eu îl fac după o rețetă proprie: crema doar din gălbenușuri amestecate cu zahăr la bain-marie (îmi repugnă ideea de a mânca ou crud) și mascarpone, fără adaos de frișcă. 😆 Vara nu prea e potrivită pentru prăjiturit, mai ales în cazul meu, dar o prăjitură fără coacere merge.

        Apreciat de 1 persoană

  25. CarmenP zice:

    Când vad zeama de salata si eu ma transform, uit de bunele maniere si duc castronul la gura 😀 . Da, da, beau cu castronul si nu ma incurc cu paine …poate chiar ne intelegem aici si iei tu painea 🙂 . Uff, chiar s-a aratat egoismul din mine 🙂 🙂 …. Hamsii calde direct de unde se vând, asa din mana pe strada, nu ma incurc sa le gatesc eu ca nu-mi ies 🙂 Porumbul fiert, fierbinte si cu multa sare, sa-mi cada limba de fierbinte si de sarat 🙂 Ar mai fi pepenele galben care miroase fantastic, merg dupa miros si-l cumpar, pacat ca nu se poate musca asa din el ca nu m-ar vedea nimeni niciodata cu pepene galben 😀

    Apreciază

    • CarmenP zice:

      Era bun un buton de edit, acum a iesit la iveala si agramata din mine 😦 Trebuia sa scriu „Hamsii calde direct de unde se vand”

      Apreciază

      • Am văzut pe un site, nu mai ştiu unde, buton din ăla de permitea la câteva zeci de secunde după postarea comentariului, modificarea lui. Cred că e numai pentru domenii.
        Nu-i bai, ne descurcăm.
        Acum am modificat eu. Dar, pe viitor, te rog eu să nu îţi faci probleme. Când mai e ceva, spune şi modific. Dar să stai liniştită, pe aici nu se împiedică nimeni de o literă în plus sau în minus. Dacă cineva spune ceva, o face doar pentru că ştie că e o scăpare, nimeni nu trage concluzii pripite şi nu vânează greşeli. Să te simţi ca acasă, da? 😉

        Apreciază

    • 😀 😀 😀
      Eşti de-a meeaaa! Nu ştiu cum ne vom înţelege sau cum vom împărţi dar eşti de-a mea!
      Pe aici n-am găsit pe stradă să se vândă gata făcute, calde. Aş fi clientă fidelă, mi-ar face ăia statuie acolo. Se găsesc numai la câte un Festival şi nu le prea prind. Dar am două variante: ori cumpăr congelate şi fac eu (asta e un chin că înseamnă muncă de chinez şi nu mă suport cu miros de prăjeală-n păr aşa că le fac şi până mă duc la „despăduchere”, trece pofta) sau să cumpăr gata făcute, la caserole (asta e nasol că e o mână de hamsii şi mai multă poftă-mi fac).
      Cu porumbul fierbinte nu prea mă împac, călduţ doar. În schimb, cu sarea suntem surori gemene. Eu mănânc sare cu porumb, nu porumb cu sare. Şi trag zeama aia din ştiulete 😳 sssttt, să nu mă spui.
      De pepene nu mai zic că deja iar mi-e foameee.

      Apreciază

  26. Diana zice:

    :)) De la mine ai toate hamsiile din lume (chiar daca-mi plac); zeama din salata… o impartim (paine inmoi si eu), dar s-ar putea sa o primesti pe toata la schimb cu ciocolata (bomboane sau tablete) cu umplutura de portocale sau menta. Cred ca as fi in stare sa ascund ciocolata cu menta sau portocale (alte feluri impart cu placere oricui) chiar si de copii, de-ar fi prin preajma, si as fi in stare sa mananc ciocolata din aceasta in loc de orice altceva. 😦 Nu ma pot satura! Ce rea sunt! Sa o ascund de copii! 🙂 Le-as da altceva in schimb. 🙂

    Apreciază


    • să trăiască ăl de-o inventat ciocolata, dacă mai trăieşte. Dacă nu, să-i trăiască neamu’ fericit şi sănătos, că m-am scos. Diana, aşa ofertă nu credeam să pup eu în seara asta. Toate hamsiile din lume şi aproape toată zeama pentru ciocolată??? Eşti zâna bună a zilei! S-a făcut! Ciocolata aia în pachete verzi, de e învelită fiecare bucată separat, cu mentă, After Eight sau ceva, e bună? E a ta toată.
      Nu îţi face griji, pentru copii nici nu e bună ciocolata, tu le faci un bine. Şi eu aş fi în stare de asta 😀 😀

      Apreciază

  27. Fabiola Ion zice:

    La spartul târgului venii și io. Al poftelor, mă rog. La zamă te poți duela cu buburuza mică. Ea șterge castronul. Eu… cred că vinete. Cu roșii. Da’s o fericită, că numai eu mănânc d-astea în familie, deci toate-s ale mele. 😉

    Apreciază

  28. Noah, la zeama de rosii ma inscriu si eu… Si, da, momentul/ momentele alea exista… din ce in ce mai des… Cred ca este direct proportional cu varsta- pardon, intinerirea! 🙂

    Apreciază

  29. psi zice:

    eu dau iama în ciocolată. la orice oră din zi sau noapte.
    și chiar am o sticlă din care beau apă, o car după mine prin toată casa…

    Apreciază

  30. Monik zice:

    Da, am si eu. Cartofi prajiti dar nu oricum, vara cu rosii si telemea si iarna cu zeama de varza acra. Nu dau nici la copii. Zau! Iar delicatetea nu ma acompaniaza deloc. Si stau la panda sa nu apara niscai degete pofticioase prin farfuria mea. Fiara sunt! 😄

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s