Cod galben de… gânduri

Dragă…,

Ai văzut cât de hotărât e vântul în drumul lui peste întinderi? L-ai simţit? Cei pragmatici au dat coduri galbene. Vorbesc despre asta mai rece decât suflă el şi spun că „va avea intensificări care, în zonele montane, la rafală, vor atinge şi 110km/h”, de parcă el stă să fie încadrat în nişte clişee aproape tehnice, ca şi cum i-ar păsa de calculele lor şi de culorile care-i descriu intensitatea. Şi vin alţii apoi şi vorbesc despre distrugerile pe care le-a făcut. Crengi rupte, ţigle sparte, acoperişuri smulse. Şi vin cu sfaturi. De obicei, să stăm la adăpost, să nu mergem pe lângă clădiri sau pe lângă copaci. Şi el îşi vede de ale lui, netulburat şi nepăsător. De ce i-ar păsa? Şi în fond, de cine să-i pese? De parcă nouă ne-ar păsa dacă gândurile noastre ar lua-o la goană şi ar rupe-n zborul lor câteva fire de visare.

Chiar, oare cum ar fi? Te-ai gândit? Dacă viteza gândurilor noastre ar putea fi măsurată precum cea a vântului, cam ce culori ar avea, cam câte avertizări am primi şi cum ar suna ele? „Atenţie! Cad gânduri”? Sau „atenţie, gând cu intensificări… de stări”? Ar suna cel puţin ciudat deşi n-ar fi chiar rău să existe nişte panouri pe undeva, prin preajma noastră. Să le avem cu noi, să ştie ceilalţi, cei care de obicei observă tot ce se întâmplă-n jurul lor, că suntem şi noi, ăştia mai puţin prezenţi aici şi mult prea absorbiţi de-un acolo, pentru a mai putea vedea în stânga sau în dreapta noastră.
I-ar ajuta asta, s-ar putea feri de noi. Şi ne-ar putea salva de ei. Că ce poate fi mai rece decât o smulgere rece din visarea cu ochii deschişi, cu banala şi mult prea uzata şi impersonala întrebare „hei, ce faci?”. Visez. Merg pe stradă, dar asta vezi, şi visez. Nu spui asta. Nu poţi, nu vrei şi nu se cade. Aşa că spui bine, fac bine. Deşi numai tu ştii… numai tu ştii.
Şi acel bine, spus doar pentru a salva un început greoi de conversaţie nedorită, te bântuie şi te macină şi-şi face loc între gândurile tale şi te tot întreabă apoi „hm. Bine? Serios? Şi aşa deci, bine zici…” Şi astfel, nu te mai poţi întoarce la ale tale.
Aşa că da, ar fi bine să existe culori şi avertizări. Staţi departe, e avalanşă de gânduri. Alegeţi rute ocolitoare.

Îmi vei putea spune că ele, gândurile, sunt inofensive. Şi ai avea dreptate. Nu pot smulge copacii din rădăcini şi nici nu pot trânti la pământ stâlpii de înaltă tensiune. Dar mai gândeşte-te puţin. În special la ce pot face ele prin „înăuntrul” nostru, al fiecăruia. Nu-i aşa că pot face la fel de multe ravagii? Vezi? Ar putea fi periculoase dacă n-ar fi salvatoare în acelaşi timp. Ar fi un paradox. Dar nu e. În gânduri, printre gânduri, e permis orice. Şi, mai ales, oricum.
Că şi vântul îşi vede de ale lui, în ciuda încercărilor de a-i fi încadrate zbaterile-ntre norme şi clişee. Ridică în aer urmele uscate ale fostei toamne şi ne reaminteşte că în fiecare risipire e de fapt o vagă urmă de revenire.
Ca şi-n gânduri. Şi nici lor nu le pasă. De ce le-ar păsa? Şi unde-am găsi adăpost? Dar ce să-l căutăm?

Cu drag,
tot eu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

70 de răspunsuri la Cod galben de… gânduri

  1. Cosmisian zice:

    Frumoasa reinterpretare a vantului in forma lui intangibila. Cat despre ganduri, sunt si ele pe o frecventa radio pe care nu o putem inca masura, ca daca si pe asta am mai cuprinde-o, vai de tiglele noastre ar fi. 🙂
    Ne lasi semne de saptamana frumoasa, Potecuto!

    Apreciat de 1 persoană

  2. ane zice:

    Ei, daca am putea citi găndurile al tora, ce Frunze ar fi!😀
    Găndurile sunt ca frunzele toamnei, colorate, mature, pe unele le imprăștie vântul.
    Excelent, dragă…
    Seară faină să ai, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  3. rofstef zice:

    Este bine că gândurile nu se aud, nu se văd și nu se simt, că altfel am fi tot în alertă de gradul 0 și fiecare dintre noi ar trebui să fie câte un meteorolog de serviciu 🙂
    Seară plăcută îți doresc !!!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Bine că nu-i cod roșu, potecuță, la galben ne mai mișcăm printre ele… 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  5. Iosif zice:

    Draga…
    …tot ce pot sa-ti spun, e CuVântul cel mai bun, care a venit de sus, prin nasterea lui Iisus !
    O seara si o saptamâna prin CuVânt prin Lumina, iar în noaptea furtunoasa, pacea sa-ti fie în casa!

    Apreciat de 3 persoane

  6. Iosif zice:

    *si prin Lumina

    Apreciază

  7. CARMEN zice:

    Gândurile… hehei, Potecuta, ne-ai pus pe toti pe gânduri! ☺
    Uite asa, într-un minut, gândurile tale le-au ravasit pe ale mele, aici, la 1320 km departare. Wow ce viteza!
    Exista gânduri exprimate si gânduri „la purtator” … tu, le-ai exprimat pe cele din seara aceasta în articolul de fata si forta gândurilor tale a provocat un sir de gânduri, exprimate în comentarii… Precum vibratiile unui vânt cald si placut.
    Ai perfecta dreptate! Gândurie sunt exact ca vânturile. Sunt tot o formă de energie si ca si vânturile, gândurile sunt capabile sa îmbunătatească sau sa distruga calitatea vietii. Gândurile tale aici, pe blogul tau, ne înfrumuseteaza vietile. Multumim, Potecuta!

    Apreciat de 4 persoane

    • Se face cald şi bine în jur când ştiu că un gând bun a provocat reacţie-n lanţ şi a generat alte gânduri la fel de bune care, uite, se întorc la mine şi mi se pare că nu le merit. Că-s multe şi toate bune şi frumoase astea primite de la tine! Îţi mulţumesc mult de tot, draga mea!
      Te îmbrăţişez şi îţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Și când te gândesti că astăzi de vreo 3 ori am primit avertizare referitor la vânt. Ultima oară fix înainte să deschid wordpress. Și știi ce am făcut? Am citit și am închis, fără să îmi treacă prin cap că din asta s-ar putea naște așa ceva.
    Și apropo de asta, îmi place să ascult cum bate vântul, deși îmi dă o stare de teamă. Gândurile, aș prefera să nu le mai aud in schimb 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Ella zice:

    … vantule, vant nebun ! stai, o vorba sa-ti spun… ravasesti ganduri si provoci insomnii! Dai stare de agitatie si înpingi nori … dar poti fi si prietenos aducand racoare si împrastiind nori aduci soare!
    Gandurile … raman doar ganduri si nu sunt întotdeauna de împartasit!
    O seara placuta daga mea!

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu aş subestima puterea gândurilor, Ella. Mi-e teamă să nu se întreacă în a-mi demonstra că nu sunt doar gânduri. Sigur că nu-s de împărtăşit, nu toate. Uneori nici măcar nouă nu ni le spunem pe toate 🙂
      O zi bună îţi doresc, cu drag! Şi îţi mulţumesc!

      Apreciază

  10. adrianport zice:

    Imi place mai mult cand ma bate vantul decat cand ma bate-un gand. Mai ales ca, la mine, nu bat niciodata amandoua odata… Daca bate vantul, in minte e calm… era sa zic vid, dar ma gandesc ca nu-i de bine. 🙂

    Apreciat de 4 persoane

  11. condeiblog zice:

    Și încălecând Făt Frumos pe calul cel năzdrăvan, acela i-a zis:
    -Cum să mergem Făt-Frumos, ca vântul sau ca gândul?
    Iar Făt-Frumos scărpinându-se după ceafă, a întrebat la rândul său:
    -Unde?
    🙂

    Apreciat de 5 persoane

  12. ecoarta zice:

    Ce faci!? Și răspunzi, ocolind adevărul de cele mai multe ori, „bine”! Cât de bine știe fiecare! Dar acel „bine”, împrăștie gândurile, precum vântul frunze moarte și mai adună-le de poți. Pe gânduri! O, ce bine că nu se văd gândurile! S-ar crea haos în lume! Pe alocuri ar fi coduri violete ( am auzit că există! Chiar există!?) sau roșii, că la unii sunt multe, prea multe!
    Gândul meu de bine să te atingă!

    Apreciat de 1 persoană

  13. Diana zice:

    Uneori, gandurile as vrea sa le fac sa taca, dar niciodata vanturile (in cazul vantului, imi mai doresc, uneori, sa bata in directia in care trebuie sa merg – sa nu ma duca unde vrea el) 🙂
    Cei idei ai, Potecuta! Gandurile-vanturile! Superba paralela.
    Dar de ce, la „hei, ce faci?” n-am raspunde cu „Visez cu ochii larg deschisi” sau „ma gandesc la nemurirea sufletului”? Merita! E amuzant cum se lungesc chipurile. 🙂 Cred ca sunt un pic cam rautacioasa, dar ce s-ar putea raspunde la o intrebare pe care o stim a fi de complezenta?
    Minunata saptamana iti doresc!

    Apreciat de 3 persoane

    • condeiblog zice:

      Îmi place ideea! Să spui: Visez cu ochii larg deschiși, asta fac 🙂 Iar acela să zică: Hă?
      Cum mulți se complac în a pune de întrebări de complezență, numai ca să se afle în treabă, mă aflam în situația de a răspunde de mai multe ori pe zi la această întrebare obositoare. Zic așa, pentru că eu nu sufeream stereotipiile și mă chinuiam să găsesc noi și noi răspunsuri de fiecare dată, chiar dacă eram conștient că nu interesa pe nimeni depre piticii mei de pe creier. Până într-o zi când l-am auzit pe unul spunând: „De la foarte bine în sus!” Era tonic, era odihnitor și am împrumutat și eu după aceea formula, chit că pe mine nu mă prindea la fel de bine acest răspuns. Dar cel puțin nu-mi mai băteam capul 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc din suflet, Diana dragă!
      Vezi, cum vântul nu poate fi îmblânzit, nici gândurile nu pot fi reduse la tăcere…
      Nu pot, Diana! Aş vrea, dar nu pot. Chiar şi în momentele-n care simt că la răutate sau indiferenţă se răspunde la fel, nu pot. Nu pot nici aici, unde spun unii că ar trebui să nu-ţi pese, că deh, eşti „sub acoperire”, eu nu pot. Şi dacă totuşi reacţionez după cum cred că trebuie, când se sare calul, îmi pare rău după aia.
      Şi să ştii că sunt oameni care chiar nu au simţul umorului deloc. Şi nici pe astea cu visarea nu le au. Şi ei chiar vor crede că-mi bat joc de ei. Şi na, decât să pierd timp preţios să le explic, când pot visa-n minutele alea, zic bine, pa, la revedere şi scap 😀 😀
      Te pup, draga mea! Zile cu bucurie îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  14. Prea puțini sunt interesați de gândurile noastre, ale altora. Lumea așteaptă să spui că faci bine și apoi să-și poată vedea mai departe de gândurile ei, a fiecăruia în parte. De aceea e mai indicat să le scriem pe o hârtie, pe un site, unde să le regăsim tot noi și, probabil, alți câțiva care se recunosc în ele.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Emilia WONC zice:

    Da, gândurile ne sunt, de fapt, cei mai aspri inamici, determinând o apocalipsa a stării și a inimii noastre…

    Apreciază

  16. Irina zice:

    La mine e cod roșu permanent, dacă nu chiar stare de urgență. 😃.

    Apreciază

  17. anasylvi zice:

    Despre furtuni am simtit si eu nevoia sa scriu in weekend, cert este ca gandurile sunt foarte importante, fiindca ele se vor concretiza in fapte si in cuvinte.

    Apreciază

  18. Aura B. Lupu zice:

    Relația mea cu vântul e… specială. Trainică. Cu cât bate mai tare, cu-atât îmi place mai mult. „Mama cireș și tata vânt” – așa le ziceam io, biată fătucă fără minte ce eram și credeam că înțelegeau tot ce le șopteam. Toate durerile și-amărăciunile mele de copiliță naivă, dar c-o inima prea simțitoare și-un suflet bătrân, lor le destăinuiam. Între crengi, în foșnetul frunzelor, în razele soarelui la apus și-n șuierul vântului ascundeam o lume-ntreagă. Lumea mea. Cocoțată acolo, asta simțeam: că lumea toată-i numai a mea. Să simt vântul în păr, coaja copacului pe-obrajii mânjiți de cireșe și lacrimi uscate, mirosul verde-amărui al crengilor dezgolite și-al frunzelor zdrobite-n palmă, să prind în ochi ultimele raze de soare colorate atât de frumos era ceva… liniștitor. Sigur. Un sentiment greu de descris. Și pe care nu l-am mai regăsit. Nicăieri. Niciodată. – fragment din „Trăirile Aurei”.
    Iartă-mă Potecuță, mi-am permis să-l atașez aici, în comentarii, dar nu știam cum altfel să-ți arăt cât de tare am rezonat cu textul tău. Îți mulțumesc că mi-ai amintit de tata vânt… ❤ 🙏

    Apreciază

    • Eu îţi mulţumesc, Aura! Pentru privilegiul de-a avea aici o fărâmă de suflet din trăirile Aurei.
      Să ştii că şi acum există un cireş care, chiar dacă are un alt „stăpân”, încă-mi ascunde-ntre crengile lui visările de copil şi secretele de adolescentă. Şi mă doare dorul de el.
      L-am revăzut anul trecut după 10 ani. Nu m-am dus aproape, ne despărţeau vreo 30 de paşi. Era seară deja. Dar a fost suficient să îi arunc o privire şi m-a răsplătit cu tot binele pe care-l ştiam atunci când îi stăteam sub crengile-ncărcate, pe pătură, şi citeam şi visam şi mă ascundeam de lume printre aromele lui.
      Deci şi pentru asta-ţi mulţumesc. Că m-ai trimis iar acolo unde-a fost cum nu va mai fi nicăieri, nicicând.

      Apreciat de 1 persoană

  19. M.C. zice:

    Gândurile nu sunt niciodată inofensive. Și își permit sa cadă viscolind chiar și în mijlocul verii. 🙈

    Apreciază

  20. ina02s zice:

    Vanturi, ganduri in semnalizari meteorologice.. Ce idei ai si tu! Mereu uimitoare… Specific lor, ar fi viteza si ”bataia”.

    Ai vazut interactiunea cu cei din jur: ” Ar suna cel puţin ciudat deşi n-ar fi chiar rău să existe nişte panouri pe undeva, prin preajma noastră. Să le avem cu noi, să ştie ceilalţi, cei care de obicei observă tot ce se întâmplă-n jurul lor, că suntem şi noi, ăştia mai puţin prezenţi aici şi mult prea absorbiţi de-un acolo, pentru a mai putea vedea în stânga sau în dreapta noastră.
    I-ar ajuta asta, s-ar putea feri de noi. Şi ne-ar putea salva de ei.”

    Am zambit citindu-te si m-ai trimis la Sorescu, ce are undeva, intr o poezie: ”..Cand privesti prin fruntea mea/ Vezi gandurile stratificate/ Ganduri pentru tine-zestre/ Cum stau scoartele maramuresene pe sarma. …”

    Ne pui pe ganduri, Potecuta. O saptamana bunaa!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc foarte mult, Ina!
      Vezi, e clar că am nevoie de panouri care să-i ţină departe pe cei care trec pe lângă mine. Din orice văd sau aud fac drum spre… hăt departe şi nu mai ştiu ce se întâmplă lângă mine. Dau peste oameni, mă lovesc de stâlpi, nu văd oameni cunoscuţi… pericol public deci.
      Mulţumesc mult şi pentru trimiterea la Sorescu! E unic!
      Săptămână frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  21. Faină atenționarea asta ”om pe gânduri, atenție, ocoliți!”…, dar cine să se ocupe de punerea ei în practică?!? Știi, eu mi-am dorit dintotdeuna un reportofon pentru gânduri, că prea multe se risipesc în van. 😀 Să-ți fie ziua cu bucurii, Potecuță dragă! 🙂

    Apreciază

  22. Iscusit gândurile le poţi potrivi doar tu.Adică lle poţi adăuga, susţine, creşte frumos,cu rezultate pozitive cum ai făcut în acest cod tu Potecuţă, sau le poţi lăsa furtună devasatoare, una peste alta……nu dau exemple deşi am, hă, hă, multe! 🙂

    Apreciază

  23. Florina zice:

    Potecuta, nu zi de 2 ori, la cum evolueaza inteligenta asta artificiala, mai stii…

    Apreciază

  24. iurieganea zice:

    Gîndurile dau speranță tot ele te îndrumă, prin ele ne cunoastem pe noi înșine și tot cu ajutorul lor ne comparăm cu alții, ele ne fac companie cînd ne aflăm în solitudine. Prin ele privim trecutul și cucerim viitorul ….. se poate scri capitole întregi. Dar eu îți doresc vigilii și uragane de gînduri căci ele sunt ceia ce ne dau un rost existenței noastre și ne face că imposibilul să devină posibel

    Apreciază

  25. Ah dar semne de avertizare există şi pentru intemperiile de gânduri! Doar că unii au filtre mai sensibile, alții mai puțin şi se trezesc pe nepusă masă prinşi în câte o furtună 😀 . Foarte inspirată asemănarea pe care ai găsit-o! Te îmbrățişez!

    Apreciază

  26. Ana May zice:

    Wow, minunată paralela! Și atât de frumos transpusă!
    O săptămână fără „bruiaj”! 🌹🌟💝

    Apreciază

  27. Vântul și gândul, grozavă analiză. De multe ori, așa cum spuneai, gândurile lasă în urma lor „pagube” la fel de mari ca vântul. Ce panouri cu „Cad gânduri”? Câteodată ar trebui bannere cu „Atenție tornadă!” și știe ceilalți să se adăpostească.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s