Între anotimpuri

Te cert acum, deşi e seară,
Sperând c-ai să mă ierţi la noapte,
Te cert acum cât încă-i vară
Şi nu mi-e ruginiu prin şoapte

De ce-mi tot arzi mocnit prin gânduri
Şi-mi tot trezeşti câte un dor,
Tu n-ai văzut? Nu mai sunt fluturi
Şi florile prin lume mor

De ce îmi tot păşeşti prin vise
Şi-mi laşi parfum de liliac
Când toate stelele-s aprinse
Şi, goale, cuiburile tac?

Şi mă tot faci să mi se pară
Că au îmbobocit pe câmpuri
Vechi adieri de primăvară
Pierdute între anotimpuri

Te cert acum, că-i încă vară,
Sperând c-ai să mă ierţi la noapte
Şi-n zori, ca într-o nouă toamnă,
S-alungi târziul printre şoapte.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

62 de răspunsuri la Între anotimpuri

  1. Asta fu cu premeditare pentru 31? 🙂

    Apreciază

  2. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Frumoase versuri ştii tu să aşterni, acum la schimbarea anotimpului (cel puţin calendaristic vorbind). Să ai o seară pe sufletul tău.

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    „Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
    Dar fiindcă azi mi te dai toată,
    Am să te iert –
    E vechi păcatul
    Şi nu eşti prima vinovată!…”

    Acesta ar trebui să fie răspunsul toamnei, așa cum mi-a venit mie în minte chiar acum.
    Iar alături de versurile tale și ale lui Minulesc nu mai pot adăuga nimic.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Foarte frumos! Direct la suflet.

    Apreciază

  5. Mugur zice:

    Acuma, lăsând versurile deoparte, am să-ți spun că au înnebunit salcâmii. Da, nu este o figură de stil, ei sunt nebuni, căci s-au gândit să înflorească. Oare în cinstea ta să o fi făcut, știind ce vei scrie?
    Îmi pare rău că nu am fotografiat cele 5 sau 6 flori de salcâm, ițite acum, în prag de toamnă.

    Apreciază

    • Chiar? Wow! Nuuu, sigur nu în cinstea mea. Sigur au şi ei un „ceva” care ar trebui certat pentru asta.

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Întâi mi-a venit să continui cu versurile lui Minulescu din aceeași poezie: „În cinstea ta, cea ma frumoasă din toate fetele…”.
        Apoi, precum Topârceanu, parafrazând mi-am spus că „toamna asta totuși/ nu-i decât o copie”, căci afară numai a toamnă nu simt, dar nici a primăvară, ci vară adevărată, caniculară chiar.

        Apreciază

        • Ai dreptate! Ar trebui refăcute manualele. Vara are 4 luni acum. 🙂

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Vara cu patru luni?
            Și iarna să ia restul?
            Se farmă universul
            Și nu poți să-l aduni.

            Anotimpuri doar două
            Mai sunt acum în lume,
            Vara, pe al său nume
            Și iarna făr’ de rouă.

            Iar dacă vrei și toamnă,
            Atunci adu-ți aminte
            Că nu mai sunt cuvinte
            Pentru așa o doamnă,

            Nici pentru primăvara
            Cea blând mirositoare.
            Preaplinul ei de floare
            A dispărut ca… seara,
            Pierdută-n întuneric…
            Furată și ascunsă…
            De noapte-adânc cuprinsă,
            Biet anotimp… generic.

            Apreciat de 1 persoană

  6. Wao! Potecuță! ”De ce-mi tot arzi mocnit prin gânduri-De ce îmi tot păşeşti prin vise”, ce frumos ai zis! De ce îl cerți?Sper că are să te ierte la noapte, deși tu ar trebui să-l ierți!

    Apreciază

  7. De imi va fi dor de vara o sa o chem in vise de toamna prima oara. 🙂

    Apreciază

  8. Monik zice:

    Si daca nu ti-ar trezi doruri, cum ar fi? Lumea sigur mai goala, fara trairile tale intense…

    Apreciază

  9. Împăcările nopții sunt dulci, iar de ce-urile se transformă-n pupicuri. 🙂 Somn ușor!

    Apreciază

  10. Asta-i mai degrabă o tachinare duioasă, pentru care nu-i nevoie de iertare, ci mai degrabă de un surâs șoptit prin frunzele ce se țin încă bine pe ramuri. Și al oamenilor care parcurg versurile. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  11. roximoronica zice:

    Ce minunății scrii tu, Potecuță! O să-ți fur condeiul!

    Apreciază

  12. Mona zice:

    ❤ Cearta ta e tare dulce, parcă ai scris poezia asta cu un gând șoptit.
    O zi și o toamnă-poezie, să ai!

    Apreciază

  13. anasylvi zice:

    Ca de obicei, incantatoare! Emotii, natura, mai multe emotii.

    Apreciază

  14. ane zice:

    Dorul arde, indiferent de anotimp:) Superb, Potecuța!
    Sa-ti fie toamna plina de ❤

    Apreciază

  15. meddartis zice:

    Vezi, ce-ți spuneam? De asta mi-era dor. Tare mă bucur că m-am întors la versuri așa nimerite și emoții așa mângâietoare! 🙂

    Apreciază

  16. Te cert acum, că-i încă vară,
    Sperând c-ai să mă ierţi la noapte
    Şi-n zori, ca într-o nouă toamnă,
    S-alungi târziul printre şoapte.
    🙂 Am citit cu mare drag!

    Apreciat de 1 persoană

  17. Te-ascunzi prin frunze de cuvinte, te rasfeti,
    Printre metafore de taina si prin vers.
    Ma-ntreb retoric azi, de ce mereu ma certi,
    C-am fost aleasa de multimi… “Miss Univers” ? 🙂

    Un Weekend magic, plin de “roade”,
    Cu versuri minunate, parfumate.
    Valori ale iubirii pure, minunate,
    Ce izvorasc din inimi sincere, curate…

    Apreciază

  18. Ana G. zice:

    Copila mea dragă, care scrii atât de frumos!

    Apreciază

  19. gelu gelu zice:

    Superb! Superb!☺

    Apreciază

  20. Toamna cade numai toamnă zice:

    ” Doi copaci fara frunze pe drum – dupa cum îi priveste înaltul ,
    Doi copaci prin sarutul de scrum – aplecandu-se unul spre altul …
    Spune-mi padure cu frunza rara – unde-i iubirea de asta vară ?
    Nu stie iarna sa se indure de noi – copacii fara padure …”
    TATIANA STEPA .
    SI nu ma pot abtine sa nu te notific , rezonant cu versurile tale :
    ” Aseara te-am astepta dar n-ai venit ,
    Poate te-ai suparat ori poate ai adormit .
    Deseara sa nu m-astepti – ca n-am sa vin
    Pentru doua vorbe la o cana cu vin …”
    ECOUL – CENACLUL FLACARA .

    Apreciază

    • Tatiana e pur şi simplu minunată! Mulțumesc!
      Mă notifici tu. Dar cine pe cine a aşteptat? Că în piesă nu se zice 😀

      Apreciază

      • Toamna cade numai toamnă zice:

        Cum cine – pe cine ?!
        Noi – pe noi !

        In rest :
        nu ma mai intreb , nu mai fac recursuri iar ptr. adevar nu mai vreau raspunsuri !
        Mai trec pe la tine toamna urmatoare si o sa-ti spun atunci o poveste de pe drum .

        Apreciază

  21. Ella zice:

    Bine te-am regasit Potecuta!
    Sper ca ai avut o vara frumoasa si doamne feri, sper nu ma certi ca m-am intors abia in toamna! 🙂
    Sa ai o toamna bogata si gustoasa! Imbratisari!

    Apreciază

  22. Roxana Negut zice:

    Superb! O poezie perfecta la o cafea pentru a incepe ziua .

    Apreciază

  23. ecoarta zice:

    Pentru o clipa, am simtit mirosul inconfundabil al toamnei! Mi-e dor de toamnele de acasa!
    Admirabil ai zugravit firava granita a doua lumi, doua anotimpuri, doua stari, visari…
    Sa-ti fie toamna blanda!

    Apreciază

    • Ţi-aş trimite o crenguţă cu poveşti şi miros de toamnă de acasă. Dar nu cred că ar trece dorul atât de uşor…
      Îţi mulţumesc mult de tot, mă bucură mult că ţi-a plăcut şi e o mare încurajare pentru mine!
      O toamnă darnică-n bucurii îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  24. Pingback: Între anotimpuri — Poteci de dor – andone_liliana@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s