Drumul înspre rost

Publicat pe 02/04/2021 de Poteci de dor

Prin visul nostru singuratic,
Ce-şi leapădă ades culoarea,
Ne ţinem uneori de mână
Când stelele sărută marea

Lăsăm tăcerea să îşi facă
Pe buze, tainic adăpost
Şi depărtarea, dintr-o dată,
Devine drum înspre un rost

Mai răscolim prin amintire,
Când promiteam că ne vom fi,
Şi râdem că, din amăgire,
Rodeau speranţe zi de zi

Când tot ce ne-a rămas e visul,
Chiar dacă-i fără de culoare,
Ne-alegem câte-o stea în taină
Şi-i facem drum către o mare.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

51 de răspunsuri la Drumul înspre rost

  1. La capatul curcubeului zice:
    02/04/2021 la 18:55

    Ce frumos se leagă stelele cu marea la final.
    Clădim visuri, avem speranțe, e adevărat, dar fără ele ce ne-am face?!?
    Seară frumoasă, Potecuță!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  2. Jo zice:
    02/04/2021 la 19:30

    Și mie-mi place poezia ta. Și eu am zâmbit la ultimele versuri care fac trimitere la ținutul de mână din prima strofă. Mulțumesc pentru stropul de gingășie. 🌼

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Cri zice:
    02/04/2021 la 19:35

    Și când ajungem la marea cea învolburată, visul cel fără de culoare eu cred că devine un curcubeu, Potecuță, ce poartă pe-al său arc țesut din dor și steaua călătoare. 🙂 Îți mulțumesc pentru gândul tău frumos, ce m-a făcut să visez înainte! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  4. Issabela zice:
    02/04/2021 la 19:49

    Dor din dor se face dor… și dorul tău e mereu frumos, Potecuță. Și molipsitor 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
  5. Suzana zice:
    02/04/2021 la 20:34

    As adauga doar ca mi-am imaginat peisajul si a fost atat de bine…
    Multumesc, draga Potecuta pentru vis! ❤

    Un weekend placut!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  6. Drugwash zice:
    02/04/2021 la 21:26

    Iar noaptea cînd se-aşterne pacea
    cu bariere ridicate,
    ne vom trăi intens, pe-o clipă
    în vise, visurile toate.

    Apreciat de 6 persoane

    Răspunde
  7. Florina zice:
    02/04/2021 la 21:55

    Frumoasă tare poezie, dar nici cu poza nu mi-e rușine, tare bine le-ai mai potrivit. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  8. Iosif zice:
    02/04/2021 la 23:56

    Superb si inspirat, acest tablou de vis pe drumul magic, prin universul înstelat si infinit al revelatiilor nocturne ! Merci !
    Un weekend minunat, sublim si relaxant, în toate aspectele binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  9. adrianport zice:
    03/04/2021 la 0:10

    Sa stau pe plaja privind cum stelele saruta marea e cel mai frumos vis al meu. Pana anul trecut se mai si implinea, desi nu suficient de des. Deci, sa visam… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  10. sophisticatedwords zice:
    03/04/2021 la 2:18

    ♥️♥️♥️♥️♥️

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  11. racoltapetru6 zice:
    03/04/2021 la 7:11

    Cerul și Pământul sunt reprezentate cum nu se poate mai frumos de steaua și marea care tânjesc mereu la întâlnire. Mulțumesc pentru visul în versuri, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  13. Diana zice:
    03/04/2021 la 12:55

    Iar am invartit cuvintele si-am ramas la ceva simplu: imi place poezia, imi place momentul in care stelele saruta marea.
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  14. Aura B. Lupu zice:
    03/04/2021 la 20:54

    Gingașă, delicată poezia ta, Potecuță. Mi-a plăcut, iar poza e superbă! 💖

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  15. Roximoronica zice:
    04/04/2021 la 6:38

    Și Petru a scris recent o poezie în care întâlnești marea…Mă faceți să mă topesc de dorul ei, a trecut un deceniu de când nu am mai văzut-o și nu știu dacă o voi mai vedea vreodată. Dacă s-ar întâmpla totuși, aș plânge când aș vedea-o! Dar ce aberez eu aici în loc să spun că mă cutremur la frumusețea poeziei tale. Te îmbrățișez. M-ar bucura să ne plimbăm împreună pe malul ei.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      05/04/2021 la 9:06

      Îţi doresc să ai ocazia să o revezi, să îţi împlineşti şi visul ăsta, chiar dacă te va emoţiona tare. Şi mie îmi e dor de ea…
      Şi da, tare mult aş vrea şi eu să ne plimbăm împreună! 😉
      Te îmbrăţişez, draga mea! Îţi mulţumesc!

      Apreciază

      Răspunde
  16. Roximoronica zice:
    04/04/2021 la 6:39

    Al mării, nu al poeziei. :))

    Apreciază

    Răspunde
  17. Ecoarta zice:
    04/04/2021 la 15:14

    Uneori, visele pot avea culoare! Culoarea speranței! Visele şi/sau speranțele se pot împlini sau spulbera pe un mal de mare…oare de ce!? Ce ne leagă de imensitatea apei!? Dar de stele!? Necuprinsul cerului! Oare punctul de plecare şi cel de sosire!?
    Tare mult mi-a plăcut poezia ta!

    Apreciază

    Răspunde
  18. anasylvi zice:
    05/04/2021 la 10:24

    Era odata o intrebare: ce vedem, stelele reflectate in apa sau cerul, de fapt? Indiferent cum ar fi, e o dubla imensitate. Intotdeauna ma atinge aceasta chemare a infinitului reprezentata prin cer si prin mare.

    Apreciază

    Răspunde
  19. Gia Macoveanu zice:
    06/04/2021 la 18:39

    E plăcută și tăcerea câteodată … dar acel vis fără culoare ma duce cu gândul ca e o poveste trista

    Apreciază

    Răspunde
  20. Ana May zice:
    09/04/2021 la 16:00

    Am citit poezia de la cap la coadă… și de la coadă la cap…parcă e un… yin-yang!🙂🌟

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s