Arhive etichetă: amortite
Totu-i alb şi toate-s pure
Totul e alb şi toate-mi par pure, suspendate cumva între cer şi pământ, alungate pe-afară şi lăsate să-ndure amorţite chemări căutând-şi cuvânt Un ecou rătăcit se aude departe e cu lin şi cu ler pe la porţile-nchise, părăsite de-un veac … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat afara, alungate, amortite, chemari, ecou, inchise, indure, ler, lin, porti, suspendate, toate-s pure, totu-i alb
47 comentarii
Gând în apus
Mă leagănă amurgul pe braţe amorţite Ce-mi amintesc în treacăt de-o clipă de demult Când nu ştiam ce-i vina, regretul, renunţarea Şi m-agăţam cu viaţa de-un început de gând Mi-ai spus atunci că cerul e singura ta vamă Şi pân’ … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, agatam, amarul, amortite, amurgul, apus, buze, cer, cladit, dalba floare, desculta, gand, iarna, leagana, ler, mal de mare, munte, nectar, noapte, pasi, ploi, punte, risipi, sadit, soapta, stele, strivesc, taceri, valuri, vama, venirea, viata
48 comentarii
Poteci de dor 