Arhive etichetă: valuri
A fost… aşa cum a fost
Cafeaua a avut şi în dimineaţa acestei zile un gust sărat-verzui, deşi marea mi-e din nou departe. Poate pentru că mi-am lăsat, undeva pe-un mal, un colţ de gând care picură adieri de val şi fire de nisip. Sau poate … Continuă lectura
Picurând sărat
Ţi-am spus că iubesc marea pentru liniştea pe care o dă învolburarea ei. Şi pentru săratul care-mi apărea sub gene când o reconstruiam din amintiri. Mă jucam cu nuanţele de albastru şi râdeam de încăpăţânarea cu care le amestecam deşi … Continuă lectura
Din alt gând…
Dragă . . . , îţi scriu iar, am prins drag de scrisori încă de la începutul primeia, aia „Din alt timp” în care-ţi scriam despre prima zi de şcoală. Atât de drag încât m-am gândit să le fac categorie, … Continuă lectura
Strop cu strop, aşa mi-au spus
Să ţesem marea, mi-au spus, lăsând să se vadă cum se joacă nerăbdarea în ochii lor. Aceeaşi nerăbdare care se citeşte pe chip de copil când începe să ningă şi el îşi lipeşte uimirea de geam. Să o ţesem şi … Continuă lectura
Gând în apus
Mă leagănă amurgul pe braţe amorţite Ce-mi amintesc în treacăt de-o clipă de demult Când nu ştiam ce-i vina, regretul, renunţarea Şi m-agăţam cu viaţa de-un început de gând Mi-ai spus atunci că cerul e singura ta vamă Şi pân’ … Continuă lectura
Valuri sărută urme…
Haoleuuu!, au început!
Nu, n-am venit să tulbur somnul, nici să plâng că… de ce-aş plânge? Am venit să-mi iau paltonul şi să… aoleuuu, asta nu! Asta chiar nu! Am trecut numai să vă salut şi să vă dau de veste că iar … Continuă lectura
Când „ei” se-mparte la doi…
Ea ascundea umbre de chihlimbar în privire. Şi nu ştia. El îşi oglindea seninul din ochi. Şi îşi dorea. Ea îşi scutura în fiecare seară urmele de nori de pe umeri. Şi asculta. El îşi lăsa pe prag plumbul din … Continuă lectura