Reclame
Arhive etichetă: sat
Din alt gând…
Dragă . . . , îţi scriu iar, am prins drag de scrisori încă de la începutul primeia, aia „Din alt timp” în care-ţi scriam despre prima zi de şcoală. Atât de drag încât m-am gândit să le fac categorie, … Continuă lectura
La un păhărel de… vorbă
În ziua în care m-am născut, cel mai fericit a fost tata. În primul rând, pentru că m-am născut. Şi în al doilea rând, pentru că m-am născut fată şi astfel i s-a împlinit visul. Pentru că am avut un … Continuă lectura
Luni, după Paşti
E greu, taică. Lunea e greu oricum. Dar când vine şi după Paşte e… ca o zi de luni de după Paşte. Greu, domnule! Şi dacă cumva sunt incoerentă şi vi se pare că mă repet, ei bine, nu vi … Continuă lectura
Frumoasă ca baba mea
Şi trebuie să recunoaşteţi că-s în limitele permise ale modestiei când spun că azi a fost o zi de vis. Adică şi eu… mda. Nu vreau să ţin cont decât de zonele în care-a fost ca pe strada mea aşa … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat ales, anotimpuri, babe, bunici, clopote, frumoasa, sat, ulite, vreme, zi de nastere
105 comentarii
Pentru dumneavoastră e?
Aveam vreo 16-17 ani când, în vacanţele la bunici, mă prosteam în rând cu toţi ceilalţi gustând din câte o ţigară fină, cu filtru. Chefurile oficiale se ţineau în şcoală, într-o sală în care nu se mai ţineau ore aşa … Continuă lectura
Lumânări la porţi
Aţi strâcat iar atâţia amar de bani şi doar v-am zâs că avem tot ce ne trăbă aici, nu trebuia să vă mai cheltuiţi cu noi! Era modul în care îi dojenea bunica pe ai mei de cum deschideau portbagajul … Continuă lectura
Dor de pridvor
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, Spunea Poetul vremilor apuse Îi caut astăzi urma prin noroi Dar toate ale satului sunt duse Feciori şi fete şi-au legat norocul Lângă fântâni secate de uitare Când dorul de-ai lor „buni” aprinde focul … Continuă lectura
Din vremi apuse…
Cutia poştală din ce în ce mai solicitată, anunţa că vine vacanţa şi, odată cu ea, marea întâlnire. Scrise pe foi de caiet, uneori la repezeală, între două ore de matematică, alteori detaliate, cu poveşti din curtea liceului, erau aşteptate … Continuă lectura
A fost Ilie…
Se trezea cu noaptea-n cap, hrănea animalele, se aranja în oglinda agăţată în curte la uşa „şoprului”, se spăla, îşi lua costumul negru, pălăria şi plasa în care erau sticle cu vin, ţuică şi cozonac că „aşe-i obiceiu’ când e … Continuă lectura
Să aveţi voi, tată, să aveţi voi….
Cam pe vremea asta, bunicul meu făcea prima vizită „la oraş” după iarna grea care le izola satul. Nu aveau atunci telefon în casă şi rareori reuşeau să îi anunţe vizita. Bătea sfios în uşă şi i se lumina chipul … Continuă lectura
