Arhive etichetă: amortire
Jurnal despre amorţire
Azi… incert. În afară de faptul că e vineri (e?) parcă totul pluteşte într-o apă tulbure. Nu ştim, doar credem că, e posibil să. Sau nu ştim, nu credem, nu vrem, depinde de unghiul din care privim totul. Sigur, există … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat amortire, filmulet, hodineasca, jurnal, melodie, nespuse, ostenit, pridvor, randuri, sat, Sylvia
45 comentarii
Când ultima frunză cântă…
O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt, Rătăcită pe drumul dintre cer şi pământ, S-a oprit pentru-o clipă într-un colţ de pian, Să îşi cânte plecarea chiar în actul final Să nu mai suspine, să nu ne mai doară Nici … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amortire, ca un ultim cuvânt, canta, clape, pian, ploi, portativ, ratacita, toamna, ultima frunză
83 comentarii
Gând în alb
Am strâns câteva cuvinte înghețate pe buza de jos şi, cu un gest matern, le-am legat, la încheietura mâinii stângi, o eşarfă roşie să le țină de cald în veşnicie, să le vegheze nerostirea şi să le sprijine bătăile inimii … Continuă lectura
