Arhive etichetă: bunic
Când ning amintiri…
Ce simplu e totul când ninge Şi-un dor ne cuprinde pe toţi De-acasă, de brazi şi colinde, De prispe ce-aşteaptă nepoţi Odată cu fulgii, se-aşterne, Pe tâmple-aplecate spre ieri, Un gând care parcă îşi cerne Toţi anii uitaţi în tăceri
Despre alegeri. Cu suflet
Dragă…, Uite că îţi scriu iar, mai repede decât aş fi crezut. Ştii că de obicei sunt mai multe zile-ntre scrisori, cât să aibă timp poştaşul să-şi adune paşii şi să-şi şteargă urmele cernelii uitate la colţuri de suflet. S-a … Continuă lectura
Lumânări la porţi II
Fata lu’ mama, ia vezi oţâră că o mai rămas nişte salată orientală de ieri, dă să o pun la porc că nu o mai mâncă nimeni că e cu oţăt şi nu e bine să mai mâncăm azi. Şi … Continuă lectura
Cu puşca-n dinţi
Fizic, bunicul din partea tatălui era ca bunicul din Abecedar. Păr alb dat peste cap, vorbă blândă şi ochii de un albastru care m-a fascinat mereu. Nu-mi amintesc să-mi fi spus vreodată pe nume. Eram „draga lu’ moşu’”. Aşa mă … Continuă lectura
Să aveţi voi, tată, să aveţi voi….
Cam pe vremea asta, bunicul meu făcea prima vizită „la oraş” după iarna grea care le izola satul. Nu aveau atunci telefon în casă şi rareori reuşeau să îi anunţe vizita. Bătea sfios în uşă şi i se lumina chipul … Continuă lectura
Când Crăciunul era mai alb
24 Decembrie. Ştiam că bradul este împodobit de Moşu’ aşa că era nevoie de o „regie” ca să poată fi împlinită, cu succes, „misiunea”. Nu ştiu cum reuşea tata dar de fiecare dată bradul pe care îl aducea era imens. … Continuă lectura