Când „ei” se-mparte la doi…

1Ea ascundea umbre de chihlimbar în privire. Şi nu ştia.
El îşi oglindea seninul din ochi. Şi îşi dorea.
Ea îşi scutura în fiecare seară urmele de nori de pe umeri. Şi asculta.
El îşi lăsa pe prag plumbul din ghete. Şi îi spunea.
Ea culegea stropi de nectar pe care apoi îi ascundea-ntre cuvinte. De-acum visa.
El împletea rime cu înţeles. Dar nu spera.
Ea cosea dor cu dor şi făcea din ele şal de neuitare. Şi aştepta.
El plămădea dorinţe din valuri înspumate. Nu-nţelegea.
Ea făcea mâinile căuş să-i ferească înflorirea de furtună. Ce mult simţea!
El îşi risipea ne-mplinirile în clipele cu număr par. Şi promitea.
Ea ascundea „de ce”-uri în baloane de săpun. Nu întreba.
El desena răspunsuri pe stropi de rouă. Şi îi striga.
Ea rătăcea prin reveniri. Şi îi ofta.
El poposea între uimiri. Şi îi tăcea.
Ei sunt o şoaptă-ntr-un decor. Cât se iubea! Cât se iubea?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

39 de răspunsuri la Când „ei” se-mparte la doi…

  1. Ileana zice:


    Azi, in cana de cafea
    N-am pus apă de cismea,
    Nici cafea dintr-un ibric
    Ci, din sufletul meu mic
    Am pus tot ce-i mai frumos,
    … Mai curat și calduros
    Sa v-aduca zi senina
    Si de bucurie plina
    Dupa ce ma veti citi
    Si din cafea veti sorbi.
    O zi frumoasa! 😉

    Apreciază

  2. Și tu, care ziceai mereu că nu ești „poiată”! Acum nu mai poți nega, că m-ai convins pe deplin! Poezia sălășluiește în sufletul tău! 😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. illusion zice:

    Ce frumos, potrcuţă! ❤

    Apreciază

  4. Mirela zice:

    Și eu zic la fel : ce frumos !

    Apreciază

  5. Mugur zice:

    Să-mparți pe EI în doi, e ca si cum am împărți infinitul între noi, sa luăm fiecare câte o bucată din care să facem poezia toată, dar nu vom reuși să ne-mpărțim și punctul împreună-l folosim!

    Tot mai frumos se face infinitul tău, nu vrei să-l schimbi cu infinitul meu!? Sau hai să le unim pe amândouă și-apoi să facem poezie nouă! 🙂

    Apreciază

    • În infinitul tău sunt magazine cu baloane colorate? Dar cu ciocolată? Dacă da, atunci mai că ar merge un schimb 😀
      Chiar, oare dacă aduni infinit cu infinit, ce rezultă? 🙄
      Mulţumesc, Mugur! Şi dă-mi voie să îţi urez şi aici „La mulţi, mulţi ani!!!”

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Am baloane de ciocolată, colorate în curcubeu, așezate pe ele îmi beau cafeaua eu! Și mai am și copii ce se joacă-ntre ele, acestea sunt fericirile mele! 🙂

        Dacă adunăm infinit cu infinit, se va forma încă un fir de nisip, adunat la infinitul cel mare, în care facem amândoi cărare! Și uite așa, încetul cu încetul se va forma, încântător, portretul unui Dumnezeu blând și bun, cu barba albă ca al unui străbun!

        Mulțumesc iarăși, Potecuță drăguță! Vezi că am aranjat o întâlnire la 109 ani, de n-o fi la 119 ani! 🙂
        Să fii pregătită!

        Apreciază

  6. papagigli zice:

    Cum ar veni:
    Ea nu ştia.
    El îşi dorea.
    Ea asculta.
    El îi spunea.
    Ea de-acum visa.
    El nu spera.
    Ea aştepta.
    El nu-nţelegea.
    Ea ce mult simţea!
    El promitea.
    Ea Nu întreba.
    El îi striga.
    Ea îi ofta.
    El îi tăcea.
    Ei. Cât se iubea! Cât se iubea?
    Splendid!
    La ultimul vers e bine c-ai lasat „Cât se iubea!”, dar nu l-as fi taiat. Transformarea exclamarii in intrebare are un efect incredibil. De fapt si reciproca merge, functie de-ntelesul pe care doresti sa-l dai. Asa cum e, suna a neincredere. Invers, ar fi exuberanta.
    Mi-aduce aminte, prin efect, de finalul din „Cel mai iubit dintre pamanteni” cind tipa il cauta prin gara.
    Congats!

    Apreciat de 2 persoane

  7. Bursucel zice:

    Nu știu ce-aș putea spune eu acum, fără să repet vreuna din remarcile anterioare… Dar nici să tac nu se face, c-ar fi păcat! 😉
    Uite… m-am obișnuit într-atât și cu frumusețea, și cu sensibilitatea, și cu izvorul nesecat al imaginației tale, încât de m-ar întreba cineva Știi cum a scris Potecuța despre…? aș putea să răspund din prima, fără să cad pe gânduri, Al naibii de frumos! 🙂

    Apreciază

  8. 1lauralaly zice:

    E toamna visarii. Si a iubirii. Ai scris superb. De fapt, superb e putin spus. Ai o sensibilitate aparte pe care ai lasat-o sa se reverse in aceste versuri. Potecuta ai talent. O zi superba sa ai. Soarele din interiorul tau sa strapunga norii toamnei.

    Apreciază

  9. july zice:

    Zic ca mi-a placut sa citesc .

    Apreciază

  10. alma nahe zice:

    Ba mie mi-a plăcut că ai dublat „câtseiubea-ul”, mai ales pentru naivitatea gândului de-a nu da vocala „a” pe „u”.

    Apreciază

  11. centrefold zice:

    frunzele galbene si portocalii care inunda Potecuta in perioada asta a anului scot din ea adevarate bijuterii.

    Apreciază

  12. noradamian zice:

    Potecuța, într-un dans fermecător cu poezia în lumina aurie a toamnei!… 🙂

    Apreciază

  13. Adriana zice:

    Să-ţi spun un ”secret”: poezioara ta am primit-o la cafea, intr-un mesaj privat, de la o prietenă dragă ce te citeşte mereu şi care nu vroia sa ies din casa până nu-ţi citeam..minunea. Am rămas şi atunci, şi acum fără cuvinte. M-am topit sub ele şi nu mi-au mai rămas decat aplauzele…asa la scenă deschisa. Te imbratisez din nou, potecuta poeta…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s