Dacă-ar fi să uit că-am fost
fulg de nea în astă lume
tot cred c-au avut un rost
zăpezile din ierni străbune
N-am ştiut să îi dau clipei
răgaz să-şi susure menirea
şi nu m-a găsit acasă
să-i binecuvântez venirea
Am nins adesea când prin alţii
zile de mai se-ntrezăreau
şi oamenilor de zăpadă
a flori de câmp le surâdeam
Dar n-am putut să îi fiu sorţii
nici leagăn şi nici adăpost
şi mi-a lăsat în faţa porţii
o toamnă ca semn că mi-a fost
Şi de-ar fi să uit că sunt
frunză care veştejeşte
tot cred că mai port în gând
visul ce mă re-nfloreşte
N-am ştiut să-i dau iertării
aripi şi să-i picur zborul
şi nici n-am găsit arginţii
ce-i cerşea poştalionul
Voi ploua în veri aride
şi voi adia-n tăcere
am uitat cum se şopteşte
cântec lin de mângâiere
Dar de uit ce-am fost, ce sunt
mă întorc în pustiire
şi din humă şi din vânt
îmi croiesc drum drept spre mine.
Wow! Fata draga!
ApreciazăApreciază
Eh… doar gânduri neordonate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt ordonate gândurile tale neordonate și curg în firescul lor melancolic… să nu te tai la deget… va curge poezie…
ApreciazăApreciază
Off, Sweety! Mulţumesc, draga mea!
Ştii, m-am tot alintat eu pe aici în trecut că nu că nu, că nu ştiu să scriu versuri. Dar pe asta chiar nu am scris-o cu gândul că scriu poezie. Dacă a ieşit aşa… tare mă bucur că îţi place!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îmi place e puțin. S-a lipit de mine.
M-am lipit de ea.
E…. este.
(m-ai făcut varză, e adevărul nemetaforizat, sau foarte prozaic exprimat).
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc!
Fără metafore, varza aia contează mult! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă poezia ta, e plină şi de nelinişti dar şi de sensuri. O căutare a sinelui (liric sau existențial). Îmi place şi faptul că, deşi meditative, versurile tale au o aură optimistă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Anna!
Nu ştiu ce e, sincer îţi spun, nu am analizat nimic. Pur şi simplu am scris.
Mulţumesc încă o dată! O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E semn că ar trebui să fiu mai atent la fiecare fulg de nea, la adierile vântului și la fiecare ploicică. Poate e un suflet ca al tău, care vrea să se exprime. Mulțumesc pentru sugestie, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Trebuie şi ajutat să se exprime. Cred…
Mulţumesc, Petru! Lasă ploile, să ai zile senine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citindu-te, m-am trezit fredonînd tema din „Les parapluies de Cherbourg”. Pentru cîteva clipe am fost plecat departe. E meritul tău, ai lăsat sufletul să te scrie.
ApreciazăApreciază
L-am lăsat, nu puteam altfel…
Mulţumesc, Dragoş! Spre ruşinea mea, trebuie să recunosc că am căutat tema aia… 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici o ruşine, e de dinaintea vremurilor noastre, puţini şi-o mai amintesc. Şi eu am fost tras de mînecă la rîndul meu acum ceva vreme, altfel aş fi fost în aceeaşi ceaţă. 🙂
Sper că ai găsit-o şi că-ţi place, poate n-ar strica să (re)vezi şi filmul cîndva. 😉
ApreciazăApreciază
Am găsit, da. Mulţumesc pentru recomandare, voi ţine cont!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
Nu cred ca e o intamplare faptul ca, in momentul in care am intrat la tine pe blog, aveam ca fond muzical Yiruma. Magia pe care o face el la pian s-a combinat perfect cu magia pe care ai facut-o tu, Potecut! ❤
ApreciazăApreciază
Încerc să recitesc şi eu acompaniată de Yiruma. Chiar nu mi-ar strica puţină magie 😉
Mulţumesc, Oana! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gânduri exprimate în cuvinte superbe,ce înpodobesc si dau culoare „Potecutelor” ce duc spre cunoasterea de sine,spre introspectia sufleteasca a înnobilarii fiintei.
Sa ai o duminica superba în compania celor dragi…si o piesa draga sufletului meu….
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iosif! Duminică frumoasă şi liniştită şi ţie!
ApreciazăApreciază
Ce să-ţi mai zic după cele ce s-au tot zis pe aici?!? Am cam căzut în butoiul cu melancolie şi mi-e bine acolo citind versurile tale. Duminică de poveste să ai, Potecuţă! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi mie mi-e bine să te ştiu pe aici.
Lasă, nu mai spune nimic, am înţeles… 😉
Mulţumesc mult! O zi frumoasă, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M a patruns prin toate ungherele poezia asta 🙏
ApreciazăApreciază
Mă bucură asta şi îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„…şi oamenilor de zăpadă/ a flori de câmp le surâdeam” De neuitat!
Iar lacrima… e acolo.
ApreciazăApreciază
O lăsăm acolo, atunci.
Mulţumesc mult, Nicole! 😉
ApreciazăApreciază
Frumoasă adiere-n tăcere… ☺☺☺
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos!
Asta am şi încercat… să fiu adiere…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
fulg de nea, sau dor de vant…
frunza vesteda-n cuvant,
tu faci pasi spre nemurire
prin crampeie de iubire…
prinse-b huma sau in lut…
te citesc… raman tacut…
ApreciazăApreciază
Eii, ce frumos!!
Mulţumesc mult! Tare frumos ai pus gând bun în rime!
ApreciazăApreciază
Asa sa faci : sa-ti croiesti drum spre tine! 😚😚😚😚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Caut materiale de construcţie… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imprumut io …. 😜
ApreciazăApreciază
„mai port în gând
visul ce mă re-nfloreşte” – e speranta, primavara unui nou inceput. 🙂
ApreciazăApreciază
Aşa să fie, cu speranţă! Pentru toată lumea!
Mulţumesc, draga mea!
ApreciazăApreciază
Mult timp de azi incolo voi avea in minte ” N-am ştiut să îi dau clipei
răgaz să-şi susure menirea” si voi fi atenta la fiecare clipa. Ma voi opri sa o ascult cu atentie M-a atins poezia ta.
Sa ai o zi senina ,suflet frumos.
ApreciazăApreciază
Sper să îţi fie mângâiere…
Trăieşte-o, Laura! Tu meriţi numai clipe blânde!
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Toţi merităm clipe blânde, Potecuţă. Eu îţi mulţumesc, draga mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câtă sensibilitate, potecuță dragă! 😊💚
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană