Furculisionul muzical al potecuţei

Ăsta poate fi un text din categoria „oh, Dios mios, per che? Ohh(şi aici e cu dat părul din faţă pe spate, semn că e groasă, frăţiuer) per che, por che, mios Dios!” Mda. Ce să vă zic, mă frământă tare o nedumerire şi nu pricep de ce se leagă de capul meu chestii atât de greu de priceput pentru minţişoara mea, pana corbului, creierelul meu, spuma lapte-leu(cu -lui nu rima). V-am mai spus că stau prost adică pe minus cu franceza. Şi da, je regre rien că n-am învăţat. Nu e târziu, ştiu. Dar se leagă greu. Nu-mi fac griji, dacă ne cotropesc francezii, cred că se fuge la fel în orice limbă. Aşa că deocamdată mă îndop cu brânză, să fiu pregătită măcar din punctul ăsta de vedere. Problema cea mai mare este că mie mi se pun pete la intervale scurte, nu ştiu dacă şi regulate că n-am stat cu ochii pe ceas. Şi aşa cum omul care posteşte are noroc de nimereşte tot pe lângă oale de sarmale şi unul care nu are voie la grăsimi dă tot peste pomana porcului pe unde se uită, toate petele mele din ultimul timp au legătură cu limba asta minunată dar total inaccesibilă mie.

Cum vine asta? Aproape toate fixaţiile mele în materie de muzică au avut ca obiect de studiu piese în limba franceză. Nu mă întrebaţi cum le găsesc că nu-s eu de vină, eu nu le caut. Am impresia că ele mă pândesc pe mine, stau undeva la colţ şi când mă văd încep să şuşotească vine? Vine! No, tăbărâm pe ea! Altfel nu se explică.
Aşa se face că am avut în cap muuult timp melodia con tiu ton va jo sui malaga compli teon va malaga piu piur prom pom(asta nu-i din melodie dar aici n-am putut reda nimic şi cânt cu porom în momente din astea de panică. Dar să ştiţi că rrrrrr-ul mi-e impecabil!) el cher avec oroşe… agroşe şi orice aş fi făcut, orice aş fi ascultat, orice aş fi citit, în capul meu era o mică soprană maniacă ce nu făcea decât să răcnească jo sui maaalaaagaa…
N-a trecut mult timp şi s-a făcut linişte. Vreo două zile. Cred că era pauză de curăţenie, de dezinfectat, de dat cu mopul şi de schimbat prosoapele. Că imediat a început, acelaşi personaj fioros, să mă sedeze pe tombă la nejîîî joo, ti su soar… neee tombă la nejîîî, laaaa, laaalala laallaa, la la la. În fine, au urmat, pe rând:
cant jo tem, le jempresion de tru voa…
laaa boemîîî … la boeeemî savu le virrr… porom… pââr prî pârr prrî
a tut le fi che jo me avooonn… chi… ma tu no…
şi preferata mea de vreo câteva zile: il eu ur bonar il e uuuuuu il eee uuu il ur bonar il eee uu, ilerar bonar ilelar bonar ilear jatrandidetra lî

Numai piese grele, numai fineţuri, numai muzică, nu zgomot. Recunoaşteţi vreo piesă? 😀
Sigur, nu e chiar atât de grav cum pare pentru că numai eu mă aud cântând. Dar de aici intervine problema şi dilema mea. Şi poate mă lămuriţi. Măi, io nu cânt corect pentru că nu înţeleg ce cânt sau nu înţeleg ce cânt pentru că nu cânt corect? 🙄 Hă? Care din două? Că m-am mai oprit eu din triluri să mă întreb „potecuţî, funetrî, ce cumetrî cânţi acolo?” dar nu am ştiut ce să răspund că io cânt aşa… după urechea total nefrancofoană. Că unii citesc cum se scrie, alţii scriu cum se citeşte, io cânt cum cred că am auzit. Acestea fiind declarate, nu ştiu de ce v-am spus asta. Poate că e ca-n bancul ăla cu:
„- Bade, da’ traje la căruţă mârţoaga asta?
– Ba!
– Da’ în şchinare cară sacii?
– Ba!
– Da’ de mâncat, mâncă ghine?
– Ba!
– Şi îl vinzi aşe?
– Ba!
– Apăi, bade, de slab, îi slab, de şchiop, îi şchiop, de tras, nu traje, di ce l-ai mai adus la târg?
– No, să-l fac oţâră di ruşine, poate să-ndreaptă.”

Şi parcă nu. Totuşi, nu ca să mă fac de ruşine am scris. Că nu mă-ndrept, tăt aşe prost voi cânta. V-am scris ca să ştiţi şi să nu vă bazaţi pe mine pe post de porumbel care duce mesaje în astă limbă. Duc în engleză, duc în română, duc în germană (ia, ia, bitte, naturlich) dar nu în franceză. Că nu voi face decât cam aşa:
„-Ai fost la Toboso, Sancho?
-Îhîm
-Lu’ Dulcineea i-ai spus ce ţi-am spus?
-Îhîm
-Da’ de uitat, nimic n-ai uitat? N-ai uitat nimic important? Scrisoarea, Sancho! Scrisoarea pentru care ai plecat!
-Scrisoarea? Scrisoarea n-am uitat-o! Am ţinut-o minte, apoi i-am dictat-o. Am dictat-o cuvânt cu cuvânt,
Subterană stăpână…
-Suverană, Sancho!
-Da, suverană! Ce, am spus altceva? Subterană stăpână… şi aici urma ceva de-o boală sau aşa ceva…”

Avec plesir, se soar, vule vu, şanel, tur efel, pa pa para rara para, ju vu! 😉

foto

Publicitate