Furculisionul muzical al potecuţei

1Ăsta poate fi un text din categoria „oh, Dios mios, per che? Ohh(şi aici e cu dat părul din faţă pe spate, semn că e groasă, frăţiuer) per che, por che, mios Dios!” Mda. Ce să vă zic, mă frământă tare o nedumerire şi nu pricep de ce se leagă de capul meu chestii atât de greu de priceput pentru minţişoara mea, pana corbului, creierelul meu, spuma lapte-leu(cu -lui nu rima). V-am mai spus că stau prost adică pe minus cu franceza. Şi da, je regre rien că n-am învăţat. Nu e târziu, ştiu. Dar se leagă greu. Nu-mi fac griji, dacă ne cotropesc francezii, cred că se fuge la fel în orice limbă. Aşa că deocamdată mă îndop cu brânză, să fiu pregătită măcar din punctul ăsta de vedere. Problema cea mai mare este că mie mi se pun pete la intervale scurte, nu ştiu dacă şi regulate că n-am stat cu ochii pe ceas. Şi aşa cum omul care posteşte are noroc de nimereşte tot pe lângă oale de sarmale şi unul care nu are voie la grăsimi dă tot peste pomana porcului pe unde se uită, toate petele mele din ultimul timp au legătură cu limba asta minunată dar total inaccesibilă mie.

Cum vine asta? Aproape toate fixaţiile mele în materie de muzică au avut ca obiect de studiu piese în limba franceză. Nu mă întrebaţi cum le găsesc că nu-s eu de vină, eu nu le caut. Am impresia că ele mă pândesc pe mine, stau undeva la colţ şi când mă văd încep să şuşotească vine? Vine! No, tăbărâm pe ea! Altfel nu se explică.
Aşa se face că am avut în cap muuult timp melodia con tiu ton va jo sui malaga compli teon va malaga piu piur prom pom(asta nu-i din melodie dar aici n-am putut reda nimic şi cânt cu porom în momente din astea de panică. Dar să ştiţi că rrrrrr-ul mi-e impecabil!) el cher avec oroşe… agroşe şi orice aş fi făcut, orice aş fi ascultat, orice aş fi citit, în capul meu era o mică soprană maniacă ce nu făcea decât să răcnească jo sui maaalaaagaa…
N-a trecut mult timp şi s-a făcut linişte. Vreo două zile. Cred că era pauză de curăţenie, de dezinfectat, de dat cu mopul şi de schimbat prosoapele. Că imediat a început, acelaşi personaj fioros, să mă sedeze pe tombă la nejîîî joo, ti su soar… neee tombă la nejîîî, laaaa, laaalala laallaa, la la la. În fine, au urmat, pe rând:
cant jo tem, le jempresion de tru voa…
laaa boemîîî … la boeeemî savu le virrr… porom… pââr prî pârr prrî
a tut le fi che jo me avooonn… chi… ma tu no…
şi preferata mea de vreo câteva zile: il eu ur bonar il e uuuuuu il eee uuu il ur bonar il eee uu, ilerar bonar ilelar bonar ilear jatrandidetra lî

Numai piese grele, numai fineţuri, numai muzică, nu zgomot. Recunoaşteţi vreo piesă? 😀
Sigur, nu e chiar atât de grav cum pare pentru că numai eu mă aud cântând. Dar de aici intervine problema şi dilema mea. Şi poate mă lămuriţi. Măi, io nu cânt corect pentru că nu înţeleg ce cânt sau nu înţeleg ce cânt pentru că nu cânt corect? 🙄 Hă? Care din două? Că m-am mai oprit eu din triluri să mă întreb „potecuţî, funetrî, ce cumetrî cânţi acolo?” dar nu am ştiut ce să răspund că io cânt aşa… după urechea total nefrancofoană. Că unii citesc cum se scrie, alţii scriu cum se citeşte, io cânt cum cred că am auzit. Acestea fiind declarate, nu ştiu de ce v-am spus asta. Poate că e ca-n bancul ăla cu:
„- Bade, da’ traje la căruţă mârţoaga asta?
– Ba!
– Da’ în şchinare cară sacii?
– Ba!
– Da’ de mâncat, mâncă ghine?
– Ba!
– Şi îl vinzi aşe?
– Ba!
– Apăi, bade, de slab, îi slab, de şchiop, îi şchiop, de tras, nu traje, di ce l-ai mai adus la târg?
– No, să-l fac oţâră di ruşine, poate să-ndreaptă.”

Şi parcă nu. Totuşi, nu ca să mă fac de ruşine am scris. Că nu mă-ndrept, tăt aşe prost voi cânta. V-am scris ca să ştiţi şi să nu vă bazaţi pe mine pe post de porumbel care duce mesaje în astă limbă. Duc în engleză, duc în română, duc în germană (ia, ia, bitte, naturlich) dar nu în franceză. Că nu voi face decât cam aşa:
„-Ai fost la Toboso, Sancho?
-Îhîm
-Lu’ Dulcineea i-ai spus ce ţi-am spus?
-Îhîm
-Da’ de uitat, nimic n-ai uitat? N-ai uitat nimic important? Scrisoarea, Sancho! Scrisoarea pentru care ai plecat!
-Scrisoarea? Scrisoarea n-am uitat-o! Am ţinut-o minte, apoi i-am dictat-o. Am dictat-o cuvânt cu cuvânt,
Subterană stăpână…
-Suverană, Sancho!
-Da, suverană! Ce, am spus altceva? Subterană stăpână… şi aici urma ceva de-o boală sau aşa ceva…”

Avec plesir, se soar, vule vu, şanel, tur efel, pa pa para rara para, ju vu! 😉

foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

98 de răspunsuri la Furculisionul muzical al potecuţei

  1. Cânţi destul de bine, Potecuţă! Am recunoscut:
    Quand je t’aime (Kan jă tem)
    J’ai l’impression d’être un roi (je lempression detră ăn roa)
    Un chevalier d’autrefois (ăn şăvalie dătrăfoa)
    Le seul homme sur la Terre (lă săl om sîr terră)
    L-ai concurat pe Demis Roussos.
    Apoi Charles Aznavour:
    La bohème, la bohème (la boemă, la boemă)
    Ça voulait dire, On est heureux (sa vule dir onetără).
    L-am recunoscut şi pe Adamo: Tombe la neige, tu ne viendras pas ce soir (tombă la nejă, tî nă viendra pasăsoar)…apoi m_ai pierdut tocmai cu cele noi care îţi plac! Poate că ai cântat prea încet…mai încerci odată? Hhh

    Apreciat de 3 persoane

  2. Monik zice:

    Ma chère Potecuț, t’es sympa 😉!
    Daca te intrebi, am zis de bine 😊.

    Apreciază

  3. doar verde zice:

    Je suis malade – (Lara Fabian) ( Un pahar de”Malaga „ar putea insoți piesa… 🙂 )

    Apreciat de 1 persoană

  4. lucillette zice:

    Începe cu brânza Brie sau La vache qui, poate-poate şi cu franceza.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Adriana zice:

    ..io, nu poci sa zic nimic, rad franțuzeste, ma stramb la fel si incerc, printre lacrimi de atata ras, sa-i zic barbatului meu de ce mă hăhăi asa, și ce-am citit. I-am zis sa incerce el sa te citeasca întrucât eu nu mai pot, doar tie putea sa-ti treaca astfel de lucruri prin mintisoara aia de potecuta. je tem…tujur….

    Apreciază

  6. Tipsynel zice:

    Non, je ne regrette rien! Asta pentru „rrrrr“-ul pe care mi-l închipui chiar acum că-l ai…

    Apreciază

  7. Ascultă ce-mi place mie, după Garou, etc , etc…

    Apreciază

  8. potecuț, râs cu lacrimi. Rili. Ejt fenomen… furculison. ma parole! je t’aime!
    Nu mai pot! 😀 😀 😀

    Apreciază

  9. Minunat text! Stai sa vezi cum canta sau cica vorbeste fii- mea in limbi germanice, nordice cand, de fapt, crede ca vorbeste englezeste ca pe Youtube. „End dă” sunt din putinele cuvinte reconoscibile si repetate regulat in text.
    Oricum, acesta este primul pas in invatarea unei limbi straine. 😀

    Apreciază

  10. dyanaweb zice:

    tu e an fenomen…jem ca tu a cri…. 🙂 Adica iubesc ce scrii! Oare oi fi scris corect? Asta nu mai stiu… trebuie sa imi intreb sotul ca el stie mai multa franceza ca mine… Asta e pentru tine, cu mult drag

    Apreciat de 1 persoană

  11. 9 zice:

    Asta cu fugitu’ în toate limbile a fost tare. M-am m-ai liniştit. Uite că pot fugi şi-n japoneză. 🙂

    Apreciază

  12. Apăi dacă știi engleză și germană, n-ai de ce să fugi când vin francezii, că ei îs cosmopoliți și mulți vorbesc chiar și araba. Nu strică să ai și niște brânză mucegăită prin frigider, pentru impresie. 😉

    Apreciază

    • Din aia mai am câteodată. Nu de impresie, de plăcere. Că merge cu pâine prăjită de zici că-i de acolo 😀
      Eu ştiu ce zici dar na, ei nu au azit-o pe aia cu „when in Rome…”. Ei nu „vorbeşte” limba noastră când vin şi dacă vin cu gânduri serioase, nici atât. Nu vreau să fiu acuzată de nimic dar zic că… să fim feriţi să trebuiască să învăţăm limba aia cu „a” de care spuneai… 😉

      Apreciat de 1 persoană

  13. Fata Verde zice:

    Potecuțo, am râs de mă dor obrajii. Mulțumesc. 🙂 Mi-am amintit de anii de studenție. Când am ajuns eu la primele cursuri de franceză, am fost de-a dreptul speriată. Ce caut eu aici?! Nu mi-a plăcut franceza niciodată, dar engleză nu făcusem deloc la școală, iar română necuplată nu găseam. Nu înțelegeam mai nimic, ba mai trebuia să iau și notițe, în franceză. Eram obișnuită cu „lecțiile” din manualul de liceu, la gramatică eram as, dar la conversație… Apoi m-am mai dat pe brazdă, la sfârșitul facultății conversam decent. Dar cu r-ul am avut probleme întotdeauna, nu îl pot pronunța … franțuzește. Poate de la lipsa mea de talent în a imita sunete, voci. Au trecut 11 ani de atunci, timp în care n-am mai avut de-a face deloc cu franceza, si am uitat cam tot ce am știut. Acum traduc doar după scris, mi-e greu să înțeleg un dialog colocvial, dialoghez cu mare dificultate. Mult mai bine mă descurc în engleză, pe care am invatat-o de la TV si grație jocurilor online. Engleza vorbită, cu gramatica nu stau bine, dar mă descurc să vorbesc și să traduc, scris-vorbit. Așa că tu ai o scuză cu franceza, eu nu prea 😉 . Tot ce nu auzim/folosim frecvent, uităm. Germană nu cred că aș fi putut învăța în veci. Nici rusă, deși asta a fost a doua mea limbă de studiu la gimnaziu/liceu. Nu mai știu decât alfabetul.

    Apreciază

    • Mă bucur mult, mult că te-am făcut să râzi!! 😉
      Eu chiar vorbesc serios când spun că regret mult că nu am învăţat. Nu am făcut în şcoală deloc dar mereu mi s-a părut… nu găsesc cuvântul… spun sexy dar în sensul ăla bun, aşa un fel de nuştiuce, la limba asta. Până şi piesele astea, cred că sună atât de bine pentru că sunt în franceză. Dar nu am făcut în şcoală şi singură nu m-am pus pe învăţat deşi poate dacă aveam ambiţie, reuşeam măcar aşa… cât să nu mor de foame-n Franţa, vorba aia. Că mai mult nu cred că poţi învăţa singur.
      Germana e grea la partea de gramatică. Der die das-urile alea sunt întortocheate rău. Pe 10 oameni dacă-i întrebi care-i regula, 8 vor spune că nu e regulă, îţi dai seama după ureche. Hai, lasă-mă! 😀 Eu nu-mi dau. Mă rog, vorbitorii nativi îşi dau. Dar restu’? Aşa că e complicată problema.
      Te felicit sincer! Poate că nu e grea engleza, nu ştiu. Dar oricum, e ceva că ai prins-o doar de la TV şi net şi poţi acum înţelege şi traduce. Bravo ţie! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Fata Verde zice:

        Da, franceza sună bine, boem, așa. Limba artiștilor. Dar faptul că nu e promovată la noi o face puțin accesibilă sau populară.

        Apreciat de 1 persoană

      • Fata Verde zice:

        Uite una dintre preferatele mele, Potecuțo. Nu prea e cantabilă însă.

        Apreciază

        • Nu se poate cânta, e drept. Dar face bine la … liniştire. Îmi place mult, nu o ştiam! Mă relaxează. Poate pentru că nu înţeleg textul, nu ştiu. Dar vocea şi linia melodică îmi fac bine 😉

          Apreciat de 1 persoană

          • Fata Verde zice:

            Ce crezi că fac acum? Lălăi prin casă: o culeor deo lete andian și a toa și tot așa 😆 . Bine că sunt singură acasă , iar vecinii sunt bătrâni și nu prea aud bine.

            Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Am văzut că există şi versurile pe acolo prin descriere pe undeva. Nu le-am citit încă, da’ le-am salvat. (ah, cum fac eu excepţii de la regulă atunci cînd inima dă cu mintea de pămînt! 😉 )
            Da, Jacques Brel, mai ales cu ‘Ne me quitte pas’, distruge tot chiar şi acum în 2016… 🙂

            Cît despre Joe Dassin… ce să mai spun. Dacă şi Hélène Ségara l-a ales ca partener pentru cîteva remake-uri… Parcă am mai menţionat „Et si tu n’existais pas” în interpretarea duetului virtual – mi se pare sublimă. 😉

            Apreciază

            • Muzica va dăinui, Dragoş. Hiturile ţin o vară şi pe urmă nu-ţi mai aminteşti nimic, ba chiar ţi se par penibile după un timp chiar dacă, pe moment, exceptând calitatea, spui că „hai, merge la o bere pe terasă”. Asta şi ce ai enumerat tu e muzică. Şi peste 20 de ani tot îi vor răscoli pe cei care le vor asculta.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Perfect adevărat! Şi sper să rămînă aşa pe vecie, să nu se schimbe omul atît de mult încît să iubească kitsch-ul şi să urască arta.

              Apreciat de 1 persoană

  14. Oana zice:

    Potecuță, eu stiu cu cine ți-ai putea exersa franceza ( muzicala), dar nu- ti zic asaaaa…explicit 🙂
    Trimit doar un gând bun, in limbajul sufletului! 🙂

    Apreciază

  15. tink3rbe11 zice:

    :)) faina zi mi-ai facut potecuto….cui nu-i place sa nu asculte!

    Apreciază

  16. Ana zice:

    Baaaayyyyy…esti totalaaaaa! Parlesti de ma innebunesti. Si io cu franceza egal baba cu mitraliera. Dar sunt convinsa ca daca te las sub Turnul Effel nu mori de foame , parole d’honore! 😁😁😁😁
    Aia cu je suis malaga…cre’ ca era piesa Larei Fabiani , Je suis malade…o piesa care pe mine m-a scos EFECTIVAMENT ET TOTALMENT din minti , din sarite si daca cineva ar fi vrut sa vada scorpia nebuna dezlantuita din inchisoarea iadului etern , tot ce ar fi trebuit sa faca ar fi fost sa ma puna sa ascult melodia cu doamna asta „malaga”. Ca sa nu mai zic , apropos de obsesii , ca muuuuulta vreme am fost absolut totalment obssede de melodia Indilei , Derniere danse

    Deci , bre Potecuta, furculition si linguriton a moi aussi…ca e grele cu limba lu’ Voltaire! 😀😀😀😀😀

    Apreciază

    • Aici sunt două variante: la ce ochişori de căprioară însetată am când sunt confuză, sigur n-aş muri de foame acolo. Adică nici nu trebuie cu efort, doar mă uit şi întind mâna. 😀
      Saaau, şi asta e mai plauzibil, trec la fapte. Când mă doboară foamea aia fulgerătoare, adică aia de vine din senin cu tremurat de picioare, sunt în stare şi să smulg un corn din mâna unui copil. Sunt fioroasă la foamea aia. 😉
      Aşa. Da, s-a lămurit mai sus misterul cu malade. Dar te rog eu, când ai timp şi chef, caută în varianta fetei Elena Hasna. Scrii Elena Hasna next star malade şi o găseşti. E bestială fata aia. Eu de când am dat de ea numai pe ea o ascult când am chef de melodie, pe Lara am lăsat-o pe locul 2.

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana zice:

        Am auzit-o si pe don’soara Hasna ( sunt scorpie , da’ nu ma pot opri sa nu ma intreb cum se pune accentu’ ?). Ai dreptate ,domnisoara este foarte talentata , bravo ei! Insa e ” malaga”….si se dezlantuie nebunia intre sinapsele mele…asa ca je passe! 😀
        Sunt foooaaaarte sigura ca nu mori de fomica , nu ti-am zis? 😜😜😜 As merge pe mana ta neconditionat…😄

        Apreciază

  17. Pentru tine, Potecuţ, un amestec, să-ţi vină mai uşor. 🙂

    Apreciază

  18. Ivy zice:

    E si tu nexiste paaaa…nu mi aduceam aminte cât m am distrat în liceu cu profa de franceză, domnișoară la cei 50 de ani. :))) Accentul, Potecuță, ai accent de franțuzoaica. :)))

    Apreciază

  19. 1lauralaly zice:

    :))) Iti multumescpentru o zi castigata. Am hohotit , deci sunt castigata. Daca te apuci de franceza, sa ma anunti si pe mine. Ma apuc si eu. Sa imi aduc aminte.;)

    Apreciază

  20. De ce îți chinui mamă limba ? :)) Adică aia din gură 😀

    Apreciază

  21. Drugwash zice:

    Greu cu limbile astea, bag samă!

    Din păcate (şi din fericire, totodată) avînd iutubu’ blocat nu am habar despre ce se mai recomandă pe aici dar nici nu contează. Am recunoscut şi eu cîteva piese, unele ştiute încă de prin copilărie. A fost o vreme cînd România era francofonă. Acum se pare că e complet A-fonă, if you catch my drift. 😉

    Eu rămîn la Marco Masini („T’innamorerai”, „Raccontami di te”, „Un piccolo Chopin”, „Frankenstein” ş.a.m.d.) şi alţii ascunşi prin amintiri. A bientôt! 😉

    Apreciază

    • Greu tare, nu-i de glumă, zău! 😀
      E bine şi la ce rămâi tu, chiar bine. Dar de urarea de final nu ştiu ce să zic… 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Dacă Fata Verde a învăţat engleza iar eu italiana de la tembe, de ce n-ai învăţa şi tu franceza? 😉
        Hai să-ţi spun un secret: caută posturi care să aibă karaoke în franceză, aşa înveţi deodată şi vizual şi auditiv. Eu am avut noroc acum vreo 25 de ani (moamă, juma’ de viaţă!) cu Italia1 şi sesiunile de karaoke ale lui Fiorello (şi Fiorellino, după o vreme), pe lîngă filmele dublate vocal în italiană şi restul emisiunilor de divertisment, de nu te puteai dezlipi de ecran. Şi oricît ar părea de ciudat, înveţi şi din reclame, fiindcă acolo se pune accent pe puţine lucruri şi ai suport vizual ca să-ţi dai seama care ce e. 😉

        Sigur, mai există şi dicţionare online care oferă pronunţie audio pe lîngă explicaţii – eu găsisem pentru japoneză, cu ani în urmă, dar m-am lăsat (din păcate).

        Totul e să găseşti motivaţia corectă care să te ţină acolo, să nu abandonezi. 😉

        Apreciază

        • Da, ai dreptate, se poate învăţa aşa. De pildă, multe doamne (chiar sunt nişte doamne, indiferent de alte păreri 😀 ) au învăţat spaniola din dragoste pentru vreun Hose din telenovele. Se poate, da.
          Dar tare mi-ar fi plăcut să o învăţ aşa, cu cap, cu gramatică, sistematic.

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Păi şi eu am învăţat oleacă de spaniolă pe cînd cu Paola Rey în „La babysister”, tot cam acum juma’ de viaţă. 😀 Între timp am mai uitat, noroc cu Julio Iglesias ce îmi mai aducea aminte, pe cînd ascultam muzică cu pasiune.

            Pentru a învăţa o limbă străină e nevoie de ureche muzicală. Dacă prinzi pronunţia corectă e uşor să potriveşti şi gramatica, cel puţin în cazul limbilor latine.

            Din filme poţi învăţa şi situaţiile în care se foloseşte (sau nu) o expresie sau formulare anume. Spre exemplu, aseară urmărind „Fast and furious: Tokyo drift” la un moment dat a fost o scenă foarte scurtă netradusă, „eroul” venind spre garaj s-a întîlnit în drum cu o bătrînică japoneză care l-a salutat cu „ohayou gozaimasu” (bună dimineaţa) iar el nu i-a răspuns. Dacă i-ar fi răspuns, ar fi trebuit să folosească formularea „ohayou gozaimashita” care înseamnă exact acelaşi lucru însă conţine formula de respect faţă de o persoană mai în vîrstă şi/sau cu o funcţie mai importantă. Cum la japonezi respectul e foarte important, dacă nu ai şti asta şi ai folosi ceea ce ai auzit întîmplător fără să „sapi” mai adînc ai putea jigni foarte uşor o persoană.
            Desigur, asta presupune ca replicile din filme să fie corect construite. 😉

            Apreciat de 1 persoană

  22. doar nicole zice:

    Furculision, lingurision, dar… muzical e! În limbă română, naturlich. Hmm… naturelmente. 🙂 Păi când scrii așa, je t’aime-ul e mic copil, prea mic ca să. Deci, am râs, am plâns de râs, am recitit de plâns de râs… și-am luat-o de la capăt. : )))
    Și-am fugit alergând, în orice limbă mai prind din zbor, dar din categoria Vaya con Dios… 😀

    Apreciază

    • 😀 😀
      Eşti aşa o figură, Nicole! Să nu mai plângi de râs că se pune ceaţă peste ochi şi dacă mai şi fugi… e grav 😀
      Mulţumesc mult!

      Apreciază

      • doar nicole zice:

        Hmm, deci.. figură de stil, geometrică, sau… de ceară?! : ))) Dar cum și de ce, că „grav” e și un accent făr’ de care mai greluț printre franțuzisme, deci pur moa grav e bun. : D Păi de ce să nu „lacrimi” puțin de drag și râs, dacă-i atât de nostim, plăcut, elegant… Citeam acum și.. „mie-mi spun ce noapte-mi sunt” (sper să fie ok că menționez asta aici). Ce mai, numai frumos… de dor și zbor. 🙂 Și eu, mulțumesc frumos!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s