P.S. la epilog

Publicat pe 22/08/2016 de Poteci de dor

1Dacă-ar fi să-ţi cer ceva, ca o ultimă dorinţă
oare mi-ai mai asculta ruga făr’ de chibzuinţă?
Ştiu, tu mi te-ai dat cu totul şi eu… ce ţi-am oferit
în afar’ de amăgire şi de dor în asfinţit?
N-am putut să-ţi dau prea multe, n-am ştiut să-ţi dau crezare
dar tu, cel mai mult din toate, ai avut mereu răbdare
mi-ai şoptit când vrut-am vorbe, ş-ai tăcut când ţi-am cerut
iar eu nici n-am cătat leacul când mi-ai spus că te-a durut

Dacă-ar fi să-ţi cer ceva şi-ar fi ultima dorinţă,
oare m-ai putea salva din oceanul de căinţă?
Ştiu, mi-ai spus de clipa-n care voi veni oftând la tine
dar primeşte-mă ş-acuma recompusă din ruine!
Nu ţi-am dat nici mângâiere când tu implorai cuvânt,
ţi-am strigat de-ai vrut tăcere şi n-am vrut să te ascult
dar te rog primeşte-mi ruga ca pe-un ultim gând şoptit
ş-apoi voi pleca aievea ca şi cum n-aş fi venit

P.S. Dacă-ar fi să-ţi cer ceva şi e ultima dorinţă
m-ai putea oare-ajuta, ai primi a mea cerinţă?
De efortul e prea mare, te-aş ruga să nu mă cerţi
dar e ultima favoare: ce spui, inimă, …
… mă ierţi?

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

62 de răspunsuri la P.S. la epilog

  1. Iosif zice:
    22/08/2016 la 22:08

    Doar o inima ‘de piatra’ ar ramâne insensibila la o astfel de ruga ! Potecuta draga,esti de-a dreptul surprinzatoare. Nu-ti cunosc statura,însa ai o inima MARE !
    Sa ai o noapte minunata si viata binecuvântata .

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      23/08/2016 la 16:33

      Asta ar însemna că m-ar putea ierta, nu? Dacă e mare, încape şi iertarea acolo. 🙂
      Nu ştiu, Iosif, chiar nu ştiu cât e de mare sau de bună. Dar e a mea şi mergem împreună înainte. Eu cu ea şi ea cu mine.
      Îţi mulţumesc frumos! Zi liniştită!

      Apreciază

      Răspunde
  2. bulgaridesentimente zice:
    22/08/2016 la 22:13

    Inima iarta intotdeauna, doar sa ii ceri. Un loc are si este al ei. Tot ce stie este sa ofere iubire.

    Apreciază

    Răspunde
  3. cafeauata zice:
    22/08/2016 la 22:31

    Cu siguranta te iarta (de data asta). Dar ai grija! Invata sa o asculti 🙂 .

    Apreciază

    Răspunde
  4. tighinaromaneasca zice:
    22/08/2016 la 22:38

    Frumos dialog cu inima, dar intuiția îmi spune, că nu ai avea pentru ce să-i ceri iertare, căci răsfoind conținutul acestui blog, ai zice, că o inimă ca pâinea a așternut fiecare cuvânt. Poate prea pe toate le pui pe seama ei, asta aș crede-o. Ține-o în plină inspirație, căci tot ce creează, este nemaipomenit de emotiv!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  5. pathtomysoul zice:
    22/08/2016 la 22:43

    Ai scris nespus de frumos, Potecuță! Ruga ta m-a mișcat foarte, iar Iosif are iar dreptate cu tot ce a spus. Iar tu, Potecuță, vei găsi mereu cuvintele

    Apreciază

    Răspunde
  6. munteanioan zice:
    22/08/2016 la 22:44

    Reblogged this on Cronopedia.

    Apreciază

    Răspunde
  7. pathtomysoul zice:
    22/08/2016 la 22:45

    …care să meargă către inimi.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  8. Erika Marginean zice:
    22/08/2016 la 22:52

    Potecuţăăăă! Ce surpriză! Eu te văd o mignonă, cuminţică, uneori copliăroasă din cale afară, alte ori ca o fetiţă ce se joacă de a educatoarea cu păpuşile…dar nu te ştiam atât de neascultătoare! Săracă inimă-ta! Totuşi, cred că” inima” e un tânăr pe care nu l-ai înţeles când trebuia…şi acum….?! Eh?

    Apreciază

    Răspunde
  9. Călător prin viață zice:
    22/08/2016 la 23:10

    Hmmmm …. și eu mă întrebam, dar tu ai conturat frumos întrebarea asta 🙂 Tare frumos!

    Apreciază

    Răspunde
  10. Oana zice:
    23/08/2016 la 6:12

    Te iartă….te-a iertat, încă dinainte de a fi rugat-o așa… Am lăcrimat citindu-te. De-as fi fost eu inima ta, te-as fi rugat sa ierți și tu…

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      23/08/2016 la 15:58

      Tare mi-aş dori să fie aşa cum spui! Sper asta!
      Off, Oana dragă! cum să îţi mulţumesc?
      Nu eşti tu inima mea dar fii sigură că eşti în ea. Şi tu şi voi toţi, cei care veniţi aici şi îmi lăsaţi gândurile voastre bune!
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  11. dyanaweb zice:
    23/08/2016 la 7:34

    Ai o inima mare plina de iubire, un suflet curat… Lacrimi mi-au curs pe obraz citind aceste ganduri… ai putere sa ierti si sa te ierti. O zi frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    Răspunde
  12. La capatul curcubeului zice:
    23/08/2016 la 8:26

    Eu, una, am ramas fara cuvinte… Zi frumoasa, Potecuta! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  13. racoltapetru6 zice:
    23/08/2016 la 9:10

    Bănuiesc că-i o întrebare retorică, pentru că tu ești toată o inimă mare care nu-și poate greși sieși, dar nici altora. Rămâne frumusețea incontestabilă a gândurilor tale.

    Apreciază

    Răspunde
  14. Ana zice:
    23/08/2016 la 9:33

    Tu fata….tu esti toata un suflet si inima…Hai te pup! (te iarta, stiu eu)

    Apreciază

    Răspunde
  15. tink3rbe11 zice:
    23/08/2016 la 9:36

    De-ar fi ea afurisita,ai fi toata ziua trista,dar ea iarta si indura chiar de-i dai fara masura!

    Apreciază

    Răspunde
  16. Ivy zice:
    23/08/2016 la 9:53

    Daca ratiunea se va lasa pacalita, te iarta, daca nu, accepta ca uneori nu exista iertare, doar timp pentru a uita.

    Apreciază

    Răspunde
  17. SufletNeinteles zice:
    23/08/2016 la 10:11

    Poezie din inima pentru inima 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  18. opantazi zice:
    23/08/2016 la 10:20

    Inima ta e norocoasa ca te are, Potecut! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  19. M.C. zice:
    23/08/2016 la 10:55

    Iartă-te întâi tu cu mintea, apoi vei vedea că inima te iertase deja 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  20. papagigli zice:
    23/08/2016 la 15:34

    Hm, citindu-te, gindesc asa, ca omul cumpatat si cu frica de Barosan: „cam cite pacate o fi avind potecuta, ca prea e-n cautarea iertarii?” Din scrierile tale, nu prea reiese c-ai fi vreo pacatoasa (folosesc temenul desi nu-l inteleg si nici nu-l aprob, doar asa, ca da bine la credinciosi 😆 ) Si ca sa-ti vin in ajutor, tu stiind ca sunt Papa, as zice ca o spovedanie completa si amanuntita ar fi absolut necesara. Si nu uita, cu cit pacatul ti-e mai mare, cu atit Papa ti-l va ierta mai definitiv 😆
    In alta ordine de idei, versurile sunt meseriase 😉

    Apreciază

    Răspunde
  21. Drugwash zice:
    23/08/2016 la 18:34

    E loc şi de iertare după ce se disipează încet regretele. Totul cere timp, mai ales iubirea neîmplinită. De-ale vieţii, nimic deosebit…
    Dacă ajută cu ceva…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  22. Monik zice:
    23/08/2016 la 18:59

    Desincronizări cu inima avem toti din cand in cand. Te-ai abătut tu, posibil, Potecuț, dar stiu eu ca inima ta mare iartă.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  23. sweet & salty zice:
    24/08/2016 la 22:02

    Am atat de multe de spus… ca mai bine tac. A mers la suflet.

    Apreciază

    Răspunde
  24. Alex zice:
    25/08/2016 la 10:50

    Minunate versuri! Mi-au mers…. la inimă! Ce frumos le spui tu, dragă Potecuță.
    O zi frumoasă! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu