Dacă-ar fi să-ţi cer ceva, ca o ultimă dorinţă
oare mi-ai mai asculta ruga făr’ de chibzuinţă?
Ştiu, tu mi te-ai dat cu totul şi eu… ce ţi-am oferit
în afar’ de amăgire şi de dor în asfinţit?
N-am putut să-ţi dau prea multe, n-am ştiut să-ţi dau crezare
dar tu, cel mai mult din toate, ai avut mereu răbdare
mi-ai şoptit când vrut-am vorbe, ş-ai tăcut când ţi-am cerut
iar eu nici n-am cătat leacul când mi-ai spus că te-a durut
Dacă-ar fi să-ţi cer ceva şi-ar fi ultima dorinţă,
oare m-ai putea salva din oceanul de căinţă?
Ştiu, mi-ai spus de clipa-n care voi veni oftând la tine
dar primeşte-mă ş-acuma recompusă din ruine!
Nu ţi-am dat nici mângâiere când tu implorai cuvânt,
ţi-am strigat de-ai vrut tăcere şi n-am vrut să te ascult
dar te rog primeşte-mi ruga ca pe-un ultim gând şoptit
ş-apoi voi pleca aievea ca şi cum n-aş fi venit
P.S. Dacă-ar fi să-ţi cer ceva şi e ultima dorinţă
m-ai putea oare-ajuta, ai primi a mea cerinţă?
De efortul e prea mare, te-aş ruga să nu mă cerţi
dar e ultima favoare: ce spui, inimă, …
… mă ierţi?
Doar o inima ‘de piatra’ ar ramâne insensibila la o astfel de ruga ! Potecuta draga,esti de-a dreptul surprinzatoare. Nu-ti cunosc statura,însa ai o inima MARE !
Sa ai o noapte minunata si viata binecuvântata .
ApreciazăApreciază
Asta ar însemna că m-ar putea ierta, nu? Dacă e mare, încape şi iertarea acolo. 🙂
Nu ştiu, Iosif, chiar nu ştiu cât e de mare sau de bună. Dar e a mea şi mergem împreună înainte. Eu cu ea şi ea cu mine.
Îţi mulţumesc frumos! Zi liniştită!
ApreciazăApreciază
Inima iarta intotdeauna, doar sa ii ceri. Un loc are si este al ei. Tot ce stie este sa ofere iubire.
ApreciazăApreciază
Crezi că e aşa uşor, numai să cer? Ohoo, păi asta e tare bine! 😉
Mulţumesc! Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranta te iarta (de data asta). Dar ai grija! Invata sa o asculti 🙂 .
ApreciazăApreciază
Eu aş vrea dar ar fi prea simplu să şi pot 🙂
Mulţumesc, cafeluţă!
ApreciazăApreciază
Frumos dialog cu inima, dar intuiția îmi spune, că nu ai avea pentru ce să-i ceri iertare, căci răsfoind conținutul acestui blog, ai zice, că o inimă ca pâinea a așternut fiecare cuvânt. Poate prea pe toate le pui pe seama ei, asta aș crede-o. Ține-o în plină inspirație, căci tot ce creează, este nemaipomenit de emotiv!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Inima mea vă mulţumeşte mult, spune că sunt ca o mângâiere cuvintele astea!
Cam da, cam pun pe seama ei, biata de ea….
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai scris nespus de frumos, Potecuță! Ruga ta m-a mișcat foarte, iar Iosif are iar dreptate cu tot ce a spus. Iar tu, Potecuță, vei găsi mereu cuvintele
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult!! Mă bucur tare că au atins suflete versurile mele!
Vreau să pot găsi în continuare cuvinte care să meargă către inimi. Sper să fie primite acolo, să nu găsească porţi ferecate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Atins” e puțin spus. Nu-mi fac griji, vei găsi cuvintele căutate de inimi. Iar dacă vor mai fi și porți închise, fluxurile cuantice le vor desfereca înainte să înceapă vraja dulce-a versului tău.
ApreciazăApreciază
🙂
Ohh, de-ai avea gura aurită! Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Doar nu e prima dată când scrii foarte frumos și departe de-a fi ultima.
Despre gura aurită, vorbim mai încolo. Eu îți mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reblogged this on Cronopedia.
ApreciazăApreciază
…care să meargă către inimi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuţăăăă! Ce surpriză! Eu te văd o mignonă, cuminţică, uneori copliăroasă din cale afară, alte ori ca o fetiţă ce se joacă de a educatoarea cu păpuşile…dar nu te ştiam atât de neascultătoare! Săracă inimă-ta! Totuşi, cred că” inima” e un tânăr pe care nu l-ai înţeles când trebuia…şi acum….?! Eh?
ApreciazăApreciază
😀 😀
M-ai nimerit la fix, pe cuvânt! Mică-mică dar mai fac şi eu năzbâtii….
Mulţumesc, Erika!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am ochi de Roentgen?!Wao!
ApreciazăApreciază
Wow am zis şi eu 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmmmm …. și eu mă întrebam, dar tu ai conturat frumos întrebarea asta 🙂 Tare frumos!
ApreciazăApreciază
Şi ai găsit răspunsul? 😕
Mulţumesc mult, călătorule!
ApreciazăApreciază
Te iartă….te-a iertat, încă dinainte de a fi rugat-o așa… Am lăcrimat citindu-te. De-as fi fost eu inima ta, te-as fi rugat sa ierți și tu…
ApreciazăApreciază
Tare mi-aş dori să fie aşa cum spui! Sper asta!
Off, Oana dragă! cum să îţi mulţumesc?
Nu eşti tu inima mea dar fii sigură că eşti în ea. Şi tu şi voi toţi, cei care veniţi aici şi îmi lăsaţi gândurile voastre bune!
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai o inima mare plina de iubire, un suflet curat… Lacrimi mi-au curs pe obraz citind aceste ganduri… ai putere sa ierti si sa te ierti. O zi frumoasa iti doresc!
ApreciazăApreciază
M-ai emoţionat, dyana! Nu ştiu cât de mare mi-e inima dar ai reuşit să o umpli de bucurie cu aceste cuvinte! De unde ne luăm puterea de a ne ierta?
Mulţumesc! Zi liniştită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu, una, am ramas fara cuvinte… Zi frumoasa, Potecuta! 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi place mult să vorbesc cu tine, mă bucură fiecare cuvânt dar de data asta cred că-i de bine că spui că au fugit cuvintele 🙂
Îţi mulţumesc! O zi liniştită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De bine, cum sa nu! Era mai bine sa fi zis ca e pe placul meu, ca le-ai folosit tu pe toate, astfel incat nu reusesc sa leg mai multe? (scriu de la un calculator a carui tastatura nu o pot seta in romana, de aici lipsa diacriticelor… 😀 )
ApreciazăApreciază
E foarte bine oricum, e bine şi important că îmi treci pragul cu sau fără cuvinte 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… şi fără, uneori. 🙂
ApreciazăApreciază
Bănuiesc că-i o întrebare retorică, pentru că tu ești toată o inimă mare care nu-și poate greși sieși, dar nici altora. Rămâne frumusețea incontestabilă a gândurilor tale.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Petru! Din păcate… mai greşesc şi eu că-s tot un simplu om.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tu fata….tu esti toata un suflet si inima…Hai te pup! (te iarta, stiu eu)
ApreciazăApreciază
Dacă spui tu, aşa e! 😀
Mulţumesc frumos, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-ar fi ea afurisita,ai fi toata ziua trista,dar ea iarta si indura chiar de-i dai fara masura!
ApreciazăApreciază
De iertat, poate că iartă. Dar cât să tot ducă şi inimile astea?
Tare frumos ai aşezat în rime, mulţumesc!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daca ratiunea se va lasa pacalita, te iarta, daca nu, accepta ca uneori nu exista iertare, doar timp pentru a uita.
ApreciazăApreciază
N-aş prea vrea să fie cu păcăleli. Şi uitarea nu-şi are loc când vorbim de inimă. Sau?
Te pup, Ivy!
ApreciazăApreciază
Poezie din inima pentru inima 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din inimă, da! Şi… pentru inimă. Sper să fi ajuns la ea 😉
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranta, si nu numai la ea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inima ta e norocoasa ca te are, Potecut! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eşti o scumpă, îţi mulţumesc!!
Ştiu eu…? Mie mi-e cam milă de ea că mă are… 😕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iartă-te întâi tu cu mintea, apoi vei vedea că inima te iertase deja 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
No, asta-mi pare cel mai greu. Acolo apare blocajul, în cele mai multe cazuri…
ApreciazăApreciază
Timpul chiar le vindecă toate. Urmele rămân însă de cele mai multe ori.
Dar ce nu te omoară te face mai puternic! Și nu-s doar vorbe goale. După experiența mea de viață, pot garanta că așa este 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am încredere în ce spui, ştiu că vorbeşti din experienţă! 😉
Mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciază
Imi amintesc că ăsta era si motto-ul vechiului meu blog, mai întâi pe wp, apoi pe .com. Pe vremea când exista Liga Bloggerilor Deosebiți… Ce vremuri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trece vremea….
ApreciazăApreciază
Inevitabil… Dar nici să „stea” în loc nu mi-ar plăcea 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hm, citindu-te, gindesc asa, ca omul cumpatat si cu frica de Barosan: „cam cite pacate o fi avind potecuta, ca prea e-n cautarea iertarii?” Din scrierile tale, nu prea reiese c-ai fi vreo pacatoasa (folosesc temenul desi nu-l inteleg si nici nu-l aprob, doar asa, ca da bine la credinciosi 😆 ) Si ca sa-ti vin in ajutor, tu stiind ca sunt Papa, as zice ca o spovedanie completa si amanuntita ar fi absolut necesara. Si nu uita, cu cit pacatul ti-e mai mare, cu atit Papa ti-l va ierta mai definitiv 😆
In alta ordine de idei, versurile sunt meseriase 😉
ApreciazăApreciază
😀 😀 😀
Nu credeam că voi putea râde înaintea unei spovedanii. De obicei, acolo cică te duci cu capul plecat, ca un mieluşel, în aşteptarea canonului. Mă scapi de canon, da? Tot ca să dea bine, nu de alta… 😀
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Papa da, Papa ia. Nema canon! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E loc şi de iertare după ce se disipează încet regretele. Totul cere timp, mai ales iubirea neîmplinită. De-ale vieţii, nimic deosebit…

Dacă ajută cu ceva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Viaţa asta, cu tot cu „ne-deosebitul” ei…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, selaviu’ nostru cel de toate zilele… Noroc că, la un moment dat, trece. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Desincronizări cu inima avem toti din cand in cand. Te-ai abătut tu, posibil, Potecuț, dar stiu eu ca inima ta mare iartă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper să mă tot ierte. Şi acum şi mereu…
Mulţumesc, Monik!!
ApreciazăApreciază
Am atat de multe de spus… ca mai bine tac. A mers la suflet.
ApreciazăApreciază
Şi asta face cât 1000 de cuvinte!
Tare îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate versuri! Mi-au mers…. la inimă! Ce frumos le spui tu, dragă Potecuță.
O zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur nespus că au ajuns la inimile voastre cele izvorâte din inima mea!
Mulţumesc, Alex!
ApreciazăApreciază