Arhive etichetă: amagire
Mă scutur de un rest de vară
Mi-a mai rămas un rest dintr-o vară târzie, din alte timpuri. Îmbătrânită deja, învechită, înmărmurită între toate anotimpurile care i-au trecut prin braţe sau i-au scăpat printre degete. Era ajunsă aproape de final, dar s-a recompus, s-a remodelat şi s-a … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat amagire, amintire, colţ de suflet, ma scutur de un rest de vara, rest de vară
42 comentarii
Nu-mi vinde amăgire
Nu mai vreau amăgire, nu-ncerca să mi-o vinzi Ambalată frumos, într-un colţ de piaţă, Am destulă pe rafturi, mai ales pe oglinzi, Mă priveşte cam trist, dar îmi râde în faţă N-am ce face cu ea, am uitat cum se … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amagire, ambalata frumos, asortata, bagaj, timpul în care astept
52 comentarii
O clipă sau o viaţă, e totuna
Mai lasă-mi o clipă să ajung pân’ la tine, E drum lung şi prin noapte e uşor să te pierzi, Toate străzile noastre de-amăgire sunt pline Şi de prea multă vară ai uitat să mă crezi Lasă-mi totuşi o oră … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat a fost, amagire, dorinta pierduta, pline, rotocoale de fum, sa-l refacem pe noi, strazi, va fi, vara
41 comentarii
P.S. la epilog
Dacă-ar fi să-ţi cer ceva, ca o ultimă dorinţă oare mi-ai mai asculta ruga făr’ de chibzuinţă? Ştiu, tu mi te-ai dat cu totul şi eu… ce ţi-am oferit în afar’ de amăgire şi de dor în asfinţit? N-am putut … Continuă lectura
Antiteze. Sau paşi în doi fără de suflet
Ea avea în ochi două stele din care prezentul îşi îmbrăca straiele de sărbătoare. El îi apleca din ce în ce mai des şi ascundea, sub pleoape, episoade din trecut. Ea purta la gât, ca pe un colier de preţ, … Continuă lectura
Poteci de dor 