Oraşul acela…

Ştii oraşul acela de poveste pe care-l credeai imens dar care s-a făcut mic atunci când tu te-ai făcut mare? Oraşul acela care te cunoaşte cu toate ale tale, la fel cum tu îi cunoşti fiecare arteră spre inimă. Artere ce poartă nume de străzi. Îţi ştie primii paşi, primul cuvânt, primul vis, prima dorinţă, prima iubire şi prima dezamăgire. Îţi cunoaşte tainele lăsate la umbră de castan pe aleea parcului ce ştia să păstreze secretele şoptite la ceas de seară, şi îşi aminteşte fiecare bucurie pe care obişnuiai să o exprimi sărindu-i, într-un picior, în braţe.
Ţi-a însoţit paşii, zi de zi, ceas de ceas, pe acelaşi drum. Mereu acelaşi. Nu te abăteai niciodată de la el, dar nici el nu te îndepărta niciodată, chiar dacă uneori, paşii-ţi erau prea apăsaţi de câte o grijă puerilă sau prea vioi pentru anii lui.

Şi apoi… ţi-a însoţit şi plecarea. Tăcut şi bâtrân. Şi a-nvăţat să aştepte.
Şi te-ai întors. I te-ai întors. Efervescent, cu viaţa toată-n bagaje, cu vise şi mai mari decât cele cu care s-a obişnuit şi cu imaginea altor oraşe. Mai ales cu asta. A unora mai mari, mai luminoase, mai tinere, poate, şi mai atractive.
Aşa credeai şi aşa-i spuneai. Cumva, îl certai că între timp s-a gârbovit de ani şi a stins lumini, să nu-l deranjeze seara prea devreme când se duce la culcare.
Îi povesteai de altele-n care lumea forfoteşte zi şi noapte, de tinerii pe care el pare că nu-i mai are, de străzile largi şi pline de culoare. Iar el, la fel de tăcut, asculta şi mai stingea câte o lumină, ca şi cum ştia că pentru el e prea târziu. Priveai vechii castani cu milă şi îţi păreau prea aplecaţi ca să mai poată păstra secretele primelor iubiri.
Şi-apoi, când venea din nou timpul plecării, te conducea ca un bunic care-şi duce nepoţii până-n poartă. Şi te ierta.

Şi-ntr-o zi, aveai să constaţi că drumurile spre el sunt tot mai greu de atins, că timpul e prea scurt şi venirile-ţi prea rare. Şi dorul prea acut.
Şi când în sfârşit i-ai revenit, cu toate ale vieţii pe umeri, l-ai regăsit parcă mai frumos ca niciodată, mai luminos decât toate cele pe care le-ai văzut, şi mai cald decât o casă-n care lemnele trosnesc în foc. Iar luminile-i de sărbătoare, chiar dacă mai puţine decât cele pe lângă care treci zilnic, par rupte din basmele cu troiene pân’ la ferestre. Şi îi ceri iertare. Şi el nu-şi aminteşte să-l fi supărat.

Ştii oraşul acela? Nu-l căuta pe nicio hartă, nu-l vei găsi acolo. Caută-l în inimă sau prin dor. Şi dacă mă întrebi care-i numele lui, îţi spun că e… Acasă.
Şi Doamne, cât e de frumos!

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

58 de răspunsuri la Oraşul acela…

  1. Ella zice:

    Iar mie mi s-au umplut ochii de lacrimi pentru ca orasul meu este doar în inima mea, dar tare îmi mai este dor de … acasa! Dar nu mai e! Mama mea a plecat si atunci acasa … e doar un vis!
    pupici pentru scriitoarea mea preferata! ♥

    Apreciază

  2. Maria zice:

    „Doamne, cât e de frumos” !
    Doamne, cât de minunat ai deschis potecuța către inimile noastre! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Da, e acasă. Şi mai ales dacă „Home is where your heart is” cum se spunea undeva. Ca de obicei, sensibilă şi plină de trăire scrierea ta. Mi-a turnat căldură în suflet, nu multă lume reuşeşte şi îţi mulţumesc pentru asta. O seară frumoasă îţi doresc!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Invisible zice:

    Mi-au mangaiat sufletul cuvintele tale. Cel mai frumos loc este intotdeauna „acasa”, pentru ca acolo ne ramane inima.

    Apreciază

  5. doar nicole zice:

    o_O
    Tare frumos. Nu știu, rătăcire, revenire.. acea ajungere curată și liniștitoare, care parcă nu poate exista fără plecare. Cumva o numim căutare și tu ai desris-o minunat!
    O săptămână cu mult spor! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. Foarte frumos scris, sensibil, direct din suflet…

    Apreciază

  7. Ana zice:

    Haidi bre…ca mi-ai facut dor de acasa!

    Apreciază

  8. psi zice:

    ”my heart is my home” n-o spun eu, louise l hay obișnuia s-o zică. și într-o zi am înțeles și eu. 🙂

    Apreciază

  9. clipederaidiniadulmeu zice:

    Ai scris cu pana înmuiată în inimă şi-ai răsturnat călimara peste sufletele noastre. Acum şi ele simt acel „acasă” descris de tine cu atâta sensibilitate. O caldă îmbrăţişare.

    Apreciat de 2 persoane

  10. papagigli zice:

    Frumoasa personificarea asta romantata a orasului natal. Problema e ca daca orasul n-ar fi populat, chiar daca ar reprezenta acel „acasa”, nu mi-ar da ghes inima sa-l revad. Asta ma face sa cred ca nu orasul in sine ma atrage, ci atmosfera lui creata de cine-l locuieste.
    De aceea multi romani plecati, revin cu un gust amar cind se reintorc din orasele lor natale. Orasele nu mai sunt ce-au fost, dar nu din cauza lor.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Beta zice:

    Cat de frumos ai scris despre orasul natal ! ❤ Adevarul este ca nicaieri nu-i ca acasa , nu degeaba sunt multe cantece cu "casa, dulce casa". Este un subiect sensibil mai ales pentru cei plecati.
    O luna decembrie plina de multe si frumoase daruri si o saptamana cu bucurii si reusite ❤

    Apreciază

    • Aşa şi e. Acasă va rămâne acasă şi implicit cel mai cald şi mai frumos loc, indiferent spre ce zări minunate ne poartă paşii vieţii.
      Mulţumesc mult, Beta! Şi tu să ai numai zile bune, pline de bucurie!

      Apreciază

  12. Uff! Orașul… I m-aș întoarce. 😦

    Apreciază

  13. O astfel de pledoarie pentru localitatea natală face să ni se deschidă ochii și să privim mai cu suflet locul pe care îl vom numi mereu „acasă”. Să-i înțelegem și să fim îngăduitori cu schimbările, așa cum și el ni le acceptă.

    Apreciază

  14. Mugur zice:

    Nu știam că-mi cunoști orașul meu natal. L-ai descris cu o precizie extraordinară.
    Dar, uneori am impresia că am mai multe orașe natale, căci unul este cel în care am copilărit, un altul mi-a adus în față minunile adolescentului, pentru ca apoi să trec din nou în copilăria maturului, care s-ar întoarce definitiv în orașul acela, cu nume de povești și amintiri, cu primele parfumuri de cozonaci și gutui așezate-n geam.

    Ești minunată, Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Şi fiecare a păstrat ceva din tine, fiecare poartă amprenta ta şi tu, la rândul tău, le porţi în suflet.
      L-am descris cu sufletul. Şi dacă a fost citit cu suflet, e normal să pară cunoscut…
      Îţi mulţumesc mult, Mugur!
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  15. M-ai emoționat…mi-e dor de Fălticeni…orășelul meu drag…mi-e tare dor de copilărie, de acasă….

    Apreciază

  16. melisamatei zice:

    Acasă însemnând acea liniște pură și acea bucurie adevărată pe care le simți lângă oamenii tăi de suflet! Să-i prețuim cât mai mult, cât mai putem! Mulțumesc! A fost ceva ce trebuia să citesc astăzi. O zi superbă!

    Apreciază

  17. Şi Doamne, tare frumos ai mai scris atingând corzi sensibile! Credeam că numai eu mai sunt aşa, ştii tu cum, dar văd că toţi cititorii tăi sunt unul şi unul… Cred că de aceea sunt ai tăi şi tot revin cu drag aici. Seară frumoasă, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  18. Ştefania zice:

    Acasă,…. uffff ce dor mi-e de acel acasă, unde erau odată toţi cei dragi ai mei, mama, tata, fratele, … acum totu-i pustiu, acolo. Doar uşi închise. Merg cu reţinere, amintirile sunt extrem de frumoase, dar sunt şi extrem de dureroase. Încă nu pot sta foarte mult în casă… doar intru … şi ies….

    Noapte bună, potecuţa! ❤ ~~~

    Apreciază

  19. meddartis zice:

    Am văzut „artere”, m-ai prins și nu am mai plecat 😀 .
    Of, of. Acolo sunt și eu cu sufletul, Potecuță. Ce suflet nu-și caută casa? Ce inimă nu se lipește de locurile copilăriei? Ce minte nu se întoarce de mii de ori la bucuria inocenței și a simplității?
    Am plecat de 5 ani de acasă, dar fiecare ocazie să mă întorc este una care îmi face inima să facă o tumbă. MARE.
    Slavă Domnului că vin sărbătorile, că mă așteaptă toate și toți.
    Te îmbrățișez și îți trimit de moș numai gânduri bune și sufletul meu primitor, în care tot ce scrii se instalează ordonat. Mai încape, mai încape! Mai aștept! 🙂

    Apreciază

  20. Iosif zice:

    „Acasa este locul de unde vii, este locul unde gasesti lumina când totul în jur este întuneric;” – Pierce Brown –
    O zi cu lumina în Suflet !

    Apreciat de 1 persoană

  21. Tare frumoasă plimbarea pe potecuță de azi :). Ca toate, de altfel.

    Apreciază

  22. Suflet zice:

    Atât de multi se regãsesc în textul tãu minunat… Asta aratã cât de mult s-au schimbat timpurile si destinele noastre…

    Apreciază

  23. Oricât am rătăci prin toată lumea și oricât vor trece anii peste noi, nu ne vom simți nicăieri mai bine ca acasă.

    Apreciază

  24. Mi-am adus aminte de Târgoviște, orașul unde m-am născut, dar eu am locuit la ţară, sunt ţăran. Acasă pentru mine înseamnă familia, suntem tot timpul împreună și asta contează mult. Sunt dezgustat că nu s-au făcut și la noi schimbări mai semnificative, tot timpul văd lume supertristă, și asta mă face să nu-mi doresc neapărat să mai vin curând. Răscolitor subiectul.

    Apreciază

  25. Robert zice:

    Foarte frumos scris, mi-a facut placere sa citesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s