Nu el e schimbat, ci tu, doar tu…

Acelaşi oraş cu aceleaşi străzi,
parcă din ce în ce mai mici,
parcă din ce în ce mai pustii,
aşteaptă, cuminte şi tăcut,
să laşi puţin nicăieri-ul
în care te-a pierdut şi să-i revii
măcar pentru o respiraţie
la umbra unei amintiri
dintr-un ieri îndepărtat.

Te recunoaşte de la primul pas,
îţi recunoaşte şi emoţia,
pe el nu-l poţi păcăli,
aşa cum o poţi face cu trecătorii
care-n timp au devenit aproape necunoscuţi.
Îţi ştie şi bucuria, îţi simte şi tristeţea,
ţi-a însoţit şi paşii apăsaţi,
i-a legănat şi pe cei care abia atingeau pământul,
n-are nevoie de cuvinte, nu are timp de explicaţii.

Doar tu, privindu-l,
crezi că a rămas prea mic
sau că s-a îmbrăcat prea gros
şi a-mbătrânit prea repede,
făcându-l vinovat de faptul că undeva,
pe străduţele lui, ţi-ai abandonat bucuria
cu care odinioară spuneai
că locuieşti în cel mai frumos oraş.

Târziu în noapte, când îşi aprinde luminile
şi te lasă iar să crezi că o face doar pentru tine,
îţi aminteşti de tot ce-ai împărţit cu el,
de tot ce-a împărţit cu tine
şi, redevenind cel de atunci,
pentru o clipă recunoşti
că nu el, ci tu ai vrut să te laşi schimbat.
Şi atunci el redevine cel mai frumos oraş
şi tu cel mai resemnat locuitor al lui,
fredonând, doar pentru tine şi el,
un refren venit de nicăieri.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Nu el e schimbat, ci tu, doar tu…

  1. Cri zice:

    Ce mult mi-a plăcut, Potecuță! Am și poposit o vreme „la umbra unei amintiri”, iar către finalul poeziei, chiar așa am și simțit… că-mi „redevine cel mai frumos oraş” 🙂 Și-am început să-i fredonez…și eu. ❤

    Apreciază

  2. ina02s zice:

    Frumos oras, frumoase ganduri! Mi-a placut orasul ce ”..aşteaptă, cuminte şi tăcut,/ să laşi puţin nicăieri-ul/ în care te-a pierdut şi să-i revii/ măcar pentru o respiraţie/ la umbra unei amintiri..”. Si curgerea timpului e inevitabila si noi il privim cu alti ochi, dar se aprind luminile si magia revine. Multumesc, Potecuta, pentru emotie. Pupiciii 🙂

    Apreciază

  3. Ileana zice:

    Mi-a plăcut tare mult ❤️!
    Orașul e cuminte și tăcut, cât de frumos și adevărat!
    Au venit emoții, amintiri… De bine ❤️!
    Seară frumoasă draga mea Potecuța 🤗❤️

    Apreciază

  4. Issabela zice:

    Frumoasă tare tema și frumos expusă, m-ai îngîndurat… ❤
    Iar pentru Bruce Spring… chiar mulțumesc, nu prea-l băgam în seamă, dar se pare că l-am nedreptățit!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Issa!
      Uf, recunosc, şi eu. A fost mult timp tipul care cântă „streets of Philadelphia”. Acum 2 ani, parcă, am ascultat o piesă nouă, western Stars, şi am zis woow, stai aşa că e mai mult decât am ştiut eu. Şi de atunci am tot căutat şi ascultat şi îmi place tot mai mult.

      Apreciat de 1 persoană

  5. Suzana zice:

    Tare frumos spus! Un oras viu, pentru ca asa este!
    Dar stii ce mi-ar placea mai mult si mai mult?
    Sa-mi gasesc o amintire din ziua de maine… Crezi ca ar fi posibila o solutie pentru resemnari?
    Multumesc mult, draga Potecuta! Noapte buna si o saptamana frumoasa! ❤

    Apreciază

    • Poate dacă am căuta pe străduţele pe care nu am mai umblat de mult timp, am găsi şi asta. Poate…
      Îţi mulţumesc mult de tot, Suzana dragă!
      Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  6. Ella zice:

    Cat de frumos ai scris despre … orasul fiecaruia, de fapt!
    Al meu este asa de vechi ca se pierde in negura timpului! A mai ramas un castel mare si impunator care ne povesteste de cum a fost atunci, de ce au ars pe rug vrajitoarea si cum a fost in timpul razboiului de o suta de ani dar el,orasul tot tabar si frumos a ramas, doar oamenii din el s-au schimbat!
    Multumesc pentru cuvintele frumoase!
    Te îmbratisez cu mare drag, Potecuta draga!

    Apreciază

    • Ele ne păstrează visele jucăuşe din anii când eram copii şi pe cele mai îndrăzneţe din anii cei mai tineri. Şi asta le face să fie nemuritoare şi strălucitoare.
      Ce frumos ţi-ai descris oraşul!
      Îţi mulţumesc din suflet, Ella dragă!
      Te pup cu drag!

      Apreciază

  7. ♥️ pentru atunci cand te intorci acasa…

    Apreciază

  8. Ce frumoasă completare la un text la fel de impresionant, pe care m-am bucurat să-l regăsesc! Gândești și simți la fel ca noi, iar sensibilitatea exprimării tale ne cucerește de fiecare dată.

    Apreciază

  9. Diana zice:

    Acasa… 😊 Orasul din inima mea va fi mereu frumos; orasul natal s-a schimbat – e mai frumos dar, cumva, oamenii nu mai sunt aceeasi. Doar oamenii din inima mea au ramas aceeasi.
    Oooof! (a se „citi” oftat adanc). Si cantecele lui B. S. sunt in inima mea.
    Multumesc pentru momentele de incantare, Potecuta!
    Zi minunata iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi va rămâne mereu frumos fiecare oraş care şi-a făcut loc în inimile noastre.
      Nici noi nu mai suntem cum sau cine eram, Diana. Nici noi nu mai suntem la fel. Şi pe noi ne privesc altfel cei care au rămas acolo şi spun că nu mai suntem aşa cum ne ştiau.
      E bine că măcar ele, oraşele sufletelor noastre, rămân şi ne acceptă aşa cum suntem.
      Mă bucur mult că îţi place Bruce! Eu l-am descoperit mai bine recent, l-am ignorat pe nedrept mult timp.
      Îţi mulţumesc tare mult! Zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  10. anasylvi zice:

    Frumos omagiu adus orasului, cu care intr-adevar ajungem sa avem, constient sau nu, o legatura. ❤

    Apreciază

  11. wow ce frumos as expus..m-am regasit oarecum in aceste versuri.. o tema placuta surprinsa asa artistic..

    Apreciază

  12. Iosif zice:

    Nimic nu este nou sub Soare,
    Perpetuum mobile miscare si culoare
    Totul este o minunata sarbatoare.
    Viata este evolutie si transformare,
    Cei mari sunt mici, cei mici pasesc pe mare…

    Sionul are temeliile aşezate pe munţii cei sfinţi:
    Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
    Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu! (Oprire)
    Eu pomenesc Egiptul şi Babilonul printre cei ce Mă cunosc; iată, ţara filistenilor, Tirul, cu Etiopia „în Sion s-au născut”,
    iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el”, şi Cel Preaînalt îl întăreşte.
    Domnul numără popoarele, scriindu-le: „Acolo s-au născut.” (Oprire)
    Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine.” – Psalmii 87 –

    O zi magnifica cu Soare, în Suflet sa ai pace si eterna sarbatoare, draga Potecuta !

    Apreciază

  13. 1lauralaly zice:

    Si ce dor imi e de el, de bucuria cu care ne intampina fie iarna, fie vara. Si da am.mereu impresia ca un licar al lui e pentru mine. E felul lui de a spune ” eu sunt aici. Cand poti, simti si vrei, stii coltisorul tau in care ziceai ca imi simti emotia. Ne intalnim acolo. ” el la fel de vivace si discret, eu la fel de fascinata de zumzetul lui, de impletirea cotidianului cu istoria. Si peste toate se aude o chemare si o rugaciune.

    Apreciază

  14. Floare de mai zice:

    Potecuță,eu stau la sat,dar o perioadă scurtă am făcut şi”escală”în oras,la facultate,la Ploieşti,sau la rude în Moreni,cel mai apropiat oraş de mine.Momentul când se aprindeau luminile îmi plăcea cel mai mult,îmi plăcea să-mi imaginez viața oamenilor din spatele acelor ferestre,să le ghicesc poveştile,gândurile,speranțele,visele pentru a doua zi….Ştii,mi se părea caldă ,apropiată,liniştea aceea,ziua era lume multă pe străzi,paşi grăbiți,toți aveam treburile noastre,dar seara se făcea linişte şi era atât de frumos peisajul nopții cu geamuri luminate.Mă gândeam dacă şi alți oameni ne urmăresc pe noi când aprindem luminile în cameră,dacă îşi închipuie cum e viața la cămin😊.Îmi închipuiam multe….Dar da,foarte adevărat ce spui,mi-ar fi plăcut să apuc să fac şi eu cunoştință mai îndeaproape şi mai mult timp cu oraşul.Superbe gânduri,cum ne-ai obişnuit.Eşti minunată.,te pup !❤❤

    Apreciază

    • Incredibil cum se găsesc oameni care visează la fel! Nu-mi vine să cred, aveam impresia că citesc o filă din jurnalul meu. Exact asta făceam eu şi încă fac. Mă uit şi acum de pe balcon şi îmi imaginez ce fac oamenii dincolo de ferestre, la ce visează, ce poveşti de viaţă au…
      Şi, ca să răspund cumva întrebării tale, de la balconul meu, de la „acasă” în care m-am născut şi am crescut, se vedea în depărtare liceul la care am învăţat. Lângă liceu era internatul şi când vedeam lumini aprinse, îmi imaginam o lumea specială acolo, mă gândeam cu jind la libertatea lor, la ce veselie trebuie să fie acolo, în camerele alea. Eh, eram şi eu copil care atunci se simţea cumva prea închistat şi râvnea la acea libertate. Sigur că mai târziu am înţeles că ei aveau şi mai multe reguli decât aveam eu, cu părinţii acasă, şi că ei nu erau nici pe departe aşa liberi cum credeam eu.
      Îţi mulţumesc mult, draga mea! Te pup şi eu!

      Apreciază

  15. adrianport zice:

    Probabil ca orasul tau chiar e cel mai frumos oras. Dar poezia ta m-a facut sa-mi fi dor de strazile orasului meu.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ecoarta zice:

    Ce frumos elogiu ai adus oraşului! M-am emoționat!

    Apreciat de 1 persoană

  17. Florina zice:

    Cum te joci tu cu emoțiile noastre, dragă Potecuță…
    Ce să-ți mai zis de poezie, o știi doar, minunată ca de obicei, sensibilă, reală… of

    Apreciază

  18. Ce frumooos! E ca și cum ai spune o poveste șoptită orașului tău drag. 🙂

    Apreciază

  19. Orașul ca dimensiune sufletească, minunat!

    Apreciază

  20. Este cel mai frumos oraș, noi ne-am schimbat mult. El, orașul, ne „așteaptă”, a fost și senzația mea din primăvara trecută când am ieșit din starea de urgență.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s