Din toate gările din noi…

Mi-e dor de-o gară veche, abandonată,
Cu şine roase de singurătate
Și un peron pe care niciodată
N-au coborât decât iluzii-n noapte

Un ultim tren, în care călătorii
Și-au dat la schimb speranța pe-un bilet,
A luat cu el și tot ce visătorii
Șopteau la colț, crezând că n-am s-aștept

Un felinar mai pâlpâie a viață,
Valsând cu umbre și veghind tăceri,
Și câteodată, ploaia mai răsfață
Urme abia simțite de plecări

Mi-e dor de gara tristă și pustie,
Cu prea mult praf și prea puțin surâs,
În care așteptările adie
Și șterg visări învăluite-n plâns.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Din toate gările din noi…

  1. Issabela zice:

    Și tu cu abandonările… cred c-am publicat cam în același timp 🙂
    Greu tare subiect, noroc că îl îmbraci așa de frumos ❤

    Apreciază

  2. Iosif zice:

    Din toate garile mai vechi sau (999)Noi
    Prin care calatorii au trecut mereu grabiti
    Doar unA veche a scapat de marele razboi,
    Când (2)Doi într-Unul sunt atemporal uniti…
    Un Weekend minunat, cu bucurii si pace-n Suflet binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciază

  3. Aila zice:

    Chiar dacă ai folosit unele cuvinte care chipurile ar duce către tristețe, dor, vremuri apuse contextul este plin de dulcegării ca sincer mie mi-ar fi plăcut chiar acum sa dansez desculță prin gara prăfuită pe ritmul torid ale amintirilor frumoase ca o descătușare in mișcare a sentimentelor.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Ana May zice:

    Aproape că devin fan tristețe dacă reușește să inspire versuri așa frumoase.
    Îmi plac gările, oricum ar fi. Sunt „depozitele” celor mai sincere sentimente și trăiri.

    Apreciat de 1 persoană

  5. 69 zice:

    Mie-mi plac garile, imi plac senzatiile si melancolia ce transmit…iar tabloul pe care tu l-ai zugravit, chiar daca pare tristut, il ador!

    Apreciază

  6. Roxana Neguț zice:

    💐💐💐❤ Minunat!

    Apreciază

  7. rofstef zice:

    Mai anii trecuți când ajungeam în zona gării, îmi plăcea să stau câteva minute și să meditez cu coatele pe balustrada ruginită, în timp ce priveam liniile și trenurile alea vechi și uzate de patina timpului. Acum nu mai am plăcerea asta. Totul este nou, prea nou și artificial cu forme geometrice standardizate. Nimic nu mai reușește să mă facă să visez. Au schimbat totul. Nici măcar băncuțele alea cochete care nici măcar nu aveau peron la picioare (unele), doar pietrișul ăla, ști tu, și el ruginit de la atâția trecători ce l-au „șlefuit” și polizat formele.
    Dar hai să-ți spun ceva..!
    Datorită versurilor tale, am regăsit „gara aia veche, abandonată” care o știam eu odată. M-am văzut acolo cum stăteam și meditam pe balustrada aia ruginită de patina timpului, în timp ce priveam o locomotivă cum își târa „șarpele” de tinchea după ea.
    Îți mulțumesc mult de poezia ta care chiar a reușit să mă facă să mă visez în „gara aia veche”.
    O seară liniștită îți doresc, Potecuțo !!!

    Apreciază

    • Poezie ai făcut şi tu din comentariul tău şi m-ai făcut să-mi fie şi mai dor de gara din versuri, la cât de frumos ai descris-o. Foarte frumos, Ştef!
      Îţi mulţumesc mult! Zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

  8. Florina zice:

    Ador poezia asta, o ador și ADOR ideea care ți-a venit, e genială. Mi s-a făcut dor de poezie datorită ție 🙂

    Apreciază

  9. Când e vorba de gară și un tren pe care-l așteptăm cu toții, fiecare în felul lui, ne cuprinde neapărat dorul. Pe care ne-ai ajutat să-l mai potolim prin versuri plăcute și pătrunzătoare.

    Apreciază

  10. Crengu zice:

    Măi, Potecuță, măi, ce-i faci tu omului… 😊

    Apreciază

  11. Nostalgii, tristețe… Au pus ăștia ceva în apă sau în aer? La toamnă ce veţi face, dragile mele? În plină vară, cam ciudată adevărat, ne ispitești cu versurile ăstea minunate, pentru la toamnă ai păstrat ceva?🙂 Pe mine nostalgia toamnă mă cuprinde.

    Apreciază

  12. Suzana zice:

    Mi s-ar parea interesant sa spun fiecare cu trenul si gara lui. Poate ca nu este asa, dar daca este asa si noi nu stim si nu ne cautam nici gara si cu atat mai putin trenul?
    Frumoasa poezia, draga Potecuta.
    O duminica placuta!

    Apreciază

  13. daurel zice:

    Mi-am amintit ca gara din comuna natala si calea ferata aferenta au fost desfiintate. Interesant este ca evenimentul nu s-a petrecut in anii economiei de piata, ci in ultimii ani ai comunismului…

    Apreciază

  14. ador aceste versuri. Sunt faine rau! Imi e greu sa imi dau seama daca acesta gara este metafora unui suflet pierdut, dar asta doar tu vei sti:) secretul autorului:)

    Apreciază

  15. Floare de mai zice:

    Gările….locul unde se nasc melancoliile…el pleacă ea rămâne,sau invers….acolo află ce înseamnă dorul…Iar tu ai pus aşa frumos gările în versuri….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s