Arhive etichetă: gara
Din toate gările din noi…
Mi-e dor de-o gară veche, abandonată, Cu şine roase de singurătate Și un peron pe care niciodată N-au coborât decât iluzii-n noapte Un ultim tren, în care călătorii Și-au dat la schimb speranța pe-un bilet, A luat cu el și … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat abandonata, calatori, din toate gările din noi, felinar, gara, mi-e dor, pustie, speranta, tren, trista, visare
33 comentarii
Gând pribeag în seară
Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă, ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă toată setea de tine, focul tot ce-i inundă respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii, şi ca-ntr-un … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, foc, gand pribeag, gara, insetarea de tine, oprit, pas, peron, seara, tren
68 comentarii
