Arhive etichetă: tren

Din toate gările din noi…

Publicat pe 24/07/2020 de Poteci de dor

Mi-e dor de-o gară veche, abandonată, Cu şine roase de singurătate Și un peron pe care niciodată N-au coborât decât iluzii-n noapte Un ultim tren, în care călătorii Și-au dat la schimb speranța pe-un bilet, A luat cu el și … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat abandonata, calatori, din toate gările din noi, felinar, gara, mi-e dor, pustie, speranta, tren, trista, visare | 33 comentarii

Gând pribeag în seară

Publicat pe 09/02/2019 de Poteci de dor

Îmi e seară şi-i frig, şi începe să plouă, ca să aibă-aşteptarea cu ce să îşi stingă toată setea de tine, focul tot ce-i inundă respiraţii şi gând, resemnare şi tâmplă Şi ca într-un vals se înlănţuie stropii, şi ca-ntr-un … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat asteptare, foc, gand pribeag, gara, insetarea de tine, oprit, pas, peron, seara, tren | 68 comentarii

Pe-un colţ de telegramă

Publicat pe 10/02/2017 de Poteci de dor

Aşa mi-a venit, nu, n-am plănuit nici ora la care voi fi de plecare, nici trenul în care-am urcat la-ntâmplare, nici locul spre care mă-ndrept. N-am geamantane dar am buzunare în care se-ascund un cer şi-un pământ-frunze în vânt, o … Continuă lectura →

Publicat în Un fel de... Poezie | Etichetat buzunare, cantec, colt, de demult, de jale, geamantane, iubiri interzise, mahalale, nescrise, noapte, plecare, refren, reguli, telegrama, tren | 64 comentarii

Ipostaze

Publicat pe 24/09/2015 de Poteci de dor

Am de făcut mai multe precizări. În primul rând, textul de mai jos e nesimţit de lung şi nepermis de fără sens. Spun asta pentru că e chiar foarte lung. Rodica nu există sau, chiar dacă există, eu n-o cunosc. … Continuă lectura →