Doi câte doi, poeţii mă-nfierează

1Am avut ocazia, nu demult, să stau în compania unor oameni tare faini (mda, de obicei în scris folosesc cuvântul „frumos” dar aici ăsta se potriveşte perfect. Şi îmi şi place cum sună 😀 ). Cei mai mulţi erau poeţi. Unul dintre ei spunea că noaptea îi vin cele mai multe idei şi atunci curg rimele mai uşor şi mai armonios decât ziua. Se trezeşte din somn cu o idee şi poezia se scrie singură. Şi mai spunea el că are două variante de „stocare”. Se grăbeşte să scrie pe o foaie de hârtie sau se înregistrează pe telefon. Dacă ignoră ambele metode şi se bazează pe memorie, a doua zi nu numai că nu îşi aminteşte niciun vers dar nici măcar tema poeziei nu o mai ştie.
No, io ce să zic acum? Poetă nu sunt şi nu am şanse să fiu vreodată. Talent nu am dar am observat că am „apucături” lirico-fanteziste. Şi aveţi acum neşansa să asistaţi la una de dată recentă. Numai că eu nu am scris şi nu m-am întregistrat aşa că azi dimineaţă nu mi-am amintit nimic din ce mi-au „născocit” piticii aseară când ochii mei erau deja semideschişi. Şi pe cuvânt că era mişto. 🙄 Dar am uitat tot, în afară de ideea principală. Am încercat eu să îmbrac ideea dar am dat-o-n bară şi cum alte idei nu am, o las aşa. Voi mă iertaţi că sunteţi „băeţi” de gaşcă.

Cuprinsul azi în şoapte amorteşte
În ultim gest ce pare nefiresc
Pas lângă pas, iubirea ne-nfloreşte,
Boboc e-acum întâiul “te iubesc”.

E vremea când pădurea-şi dezveleşte
Cam indecent, nuanţele-arămii
Dor pentru dor, punte de flori clădeşte
Să poţi s-ajungi, dacă vei vrea să-mi vii.

Clepsidra tot nisipul şi-l descoase
Şi pentr-o clipă seara aţipeşte
Noi, fir cu fir, din caier de mătase
Urzim timp pentru doi ce nu goneşte.

Valseze viaţa-n voie cu oricine,
Eu doar pe tine te invit la dans
Şi ochi în ochi, sorbi-vom cu uimire
Dintr-un pocal, speranţe în avans.

Un număr prim iubirea ne-ocroteşte,
Ţesut-a adăpost pentru-amândoi
Dor lângă dor, noaptea ne făureşte
Un talisman cu fir din cifra doi.

P.S Am pus update cu răspunsul. 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Doi câte doi, poeţii mă-nfierează

  1. Eu zic că ai îmbrăcat bine ideea, de poate să vină și gerul iernii, că tot n-o să tremure! 🙂

    Apreciază

  2. Drugwash zice:

    Of, viaţa mea,
    S-a scurs din poezia ta
    O mare baltă de Dor
    La mine sub monitor!
    😀

    Na că n-am inspiraţia la mine azi! 😳 Bine că am cîştigat concursu’! 😛 Da’ premiu’ unde e…? 🙄 😆

    P.S. Am spus că-mi place poezia ta? Nu? Spun acum: îmi place poezia ta! 🙂

    Apreciază

    • Nu eşti pregătit pentru azi, treci la colţ şi mai citeşte o dată lecţia! 😀 😀
      Păi bine măi Dragoş, nu spusăi io clar că n-am premii şi că e un joc? Şi tu acu’ ceri premiu? De un’ să scot? Dacă vrei, îţi fac rezervare la cabana aia. Te descurci până acolo 😀

      Mulţumesc tare mult!

      Apreciază

  3. Oana zice:

    Potecuţă, ce mă enervezi ! Tot bleagă mi-s şi e rău tare să tooot constat asta. Am cetit poezia ta şi iar m-am emoţionat… şi azi îmi propusesem să NU plâng.
    Mai vin. Chiar dacă mă voi enerva 😉
    Te îmbrăţişez….

    Apreciază

  4. Hai ca ti-a iesit foarte bine! Iti recomand, ca sa nu mai ratezi muza, sa tii un caiet pe noptiera in caz ca ai insomnii din cauza inspiratiei poetice, Eu asa fac si dimineata ma minunez si eu de ce naiba am scris. 🙂

    Apreciază

  5. Frumoasa poezia 🙂 Imi place mult stilul tau, si cel romantic/sensibil directionat spre inimioara 🙂 dar si cel haios, glumet 🙂
    Cat despre muza si eu am probleme cu ea. Departe (dar fooooooaarte departe de mine) intentia sau pretentia de scriitoare. Ma chinuie talentul uneori 🙂 si ma joc cu vorbele, dar mi se intampla si mie sa se scrie singur textul. La urma-i pun titlul/stampila, vad ce se potriveste 🙂 . Alteori sunt in masina, singura si vine muza, dar se consuma subiectul in mintea mea, iar cand ajung la computer nu mai e… 🙂

    Apreciază

  6. papagigli zice:

    Penultima strofa mi s-a parut de departe cea mai mistoaca. Am recitit-o de citeva ori cu placere. Iar ca vers, „Să poţi s-ajungi, dacă vei vrea să-mi vii.” mi se pare extrem de inspirat. Felicitari!

    Apreciază

  7. Bursucel zice:

    N-am pretenții de critic, e drept, dar dacă îndrăznește careva să spună că nici ale tale versuri n-au miez de finețe, mă leg să nu mai zâmbesc o săptămână! E cam anevoie așa ceva, spun clar de pe-acum… 😉

    Apreciază

  8. centrefold zice:

    „centrefold m-a omorât cu comentariul ”

    dezamagit sunt potecuta… cum de nu ti-ai dat seama ca…..

    I’m a (freaking) dude 😀

    Apreciază

  9. centrefold zice:

    bineinteles. bineinteles 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s