Arhive etichetă: vers
Poeţii nu ştiu muri
Poeţii nu mor niciodată, domnilor! Se retrag, rând pe rând, în spatele unei rime, la umbră, aproape de-nserat, şi stau aşa, o veşnicie, poate două, sau până când îşi învaţă cuvântul să tacă. Să tacă şi să-i inspire particulă cu … Continuă lectura
Calm, Feri!
Luni, ora 6. Alarma telefonului începe să sune strident. Ca şi cum n-ar fi fost suficient că era luni, mai era şi ora 6. Dimineaţă. Sau ca şi cum n-ar fi fost suficient că era ora 6 dimineaţă, mai era … Continuă lectura
Din tot ce-i scris…
Tot ce am scris mi-a fost o clipă Şi leagăn dar şi adăpost Pentru simţirile ce-n pripă Îşi căutau prin mine rost Am pus ades între cuvinte Şi râs, şi lacrimă sau dor Printre aducerile-aminte Să-ajung la mine mai uşor
Doi câte doi, poeţii mă-nfierează
Am avut ocazia, nu demult, să stau în compania unor oameni tare faini (mda, de obicei în scris folosesc cuvântul „frumos” dar aici ăsta se potriveşte perfect. Şi îmi şi place cum sună 😀 ). Cei mai mulţi erau poeţi. … Continuă lectura
Potecuţa vă provoacă
Aveţi chef de puţină joacă? Aş vrea să facem împreună o poezioară blogăricească, dedicată acestei veri care ar cam vrea să-şi ia tălpăşiţa. De parcă e după ea. Păi ce, pleacă aşa… cum vrea ea? Nu merge. Acu’ dacă pe … Continuă lectura
„Domnilor, a tăcut poetul…
. . . semn rău, ne-or blestema urmaşii” . Dacă în urmă cu mai mulţi anişori m-am supărat şi m-am consumat pentru că cineva a considerat că o poezie recitată de Adrian Păunescu, într-un context care nu avea nici o … Continuă lectura