Jurnal de luni

1O fi ea luni, dar asta nu-nseamnă că nu ne-nvaţă. Ba, ne. Şi-ncă de cu noaptea-n cap. Ca să ne luminăm. E drept că poate nu e vorba chiar de lecţii dă viaţă, dar cu siguranţă sunt pe chelea noastră. Că de aia-i  ea luni. Altfel, s-ar numi vineri ş-ar fi un „jomanfiş” din ăla franţuzesc. Dar nu. Ce-nveţi lunea, apăi îi bine să-ţi aminteşti şi marţea, ca să nu uiţi miercurea. Io am învăţat că în primul şi-n primul rând, nu contează ce vezi, ce auzi, ce miroşi sau ce simţi când te uiţi pe geam. Îi mai important ce-ţi spune primul gând când deschizi dulapul. Mie mi-a spus prima dată să mă pun la loc la somn dar asta-mi spune în fiecare dimineaţă aşa că ăsta nu se pune. Al doilea mi-a spus bluziţă cu mânecă lungă. Şi l-am luat peste picior. Că pe geam vedeam un albastru infinit cum numai la Angela Similea s-a mai pomenit. Şi ca să-l fac să se simtă prost, mi-am luat bluziţă fără mâneci. Dar cu buline.

Se pare însă că ele n-au fost în deplină concordanţă cu planetele, pentru că fix când mai aveam vreo 27 de paşi până-n staţie, autobuzul a trecut pe lângă mine cum trece ţânţarul pe lângă urechea celui care doarme, adică razant. Aş fi alergat dar nu aveam bilet şi la roboţel e treabă complicată, nu-l primeşti aşa, cu una, cu două.
Am privit nostalgic cum se pierde-n zare şi m-am revoltat după ce m-am uitat la ceas: 6:45. Noooo! De când herru cârmuitor s-a dus la capitală să facă treaba lucrului bine făcut, aci nimeni nu mai are ore fixe, domn’le. Pe program scrie 6:47, nu 45. Alea două minute îmi dădeau timp să mă întreţin cu roboţelul, să-i mulţumesc că mi-a scuipat bilet, să-i urez o zi fără blocaje de monede şi să mă şi urc în trăsură. Nu degeaba umblă vorba-n târg că herru avea obiceiul să pună conferinţe de presă la ore absolut imposibile, cum ar fi 10:32. Nu jumate, nu fără un sfert, nu fix. 10:32. Şi tot gurile rele spun că la 10:32 punct, ieşea din birou. Acum… harababură bine făcută, deci. Dacă întârziam eu, dădeam vina pe soartă. Aşa… am sunat la taxi şi hai să merem. Unde? Acolo. A, da!, spune, sigur pe el, domnu’ şofer. A, da, nu ştiu unde e, aveam să constat că ar fi fost formularea corectă, după ce a ratat intrarea pe stradă şi m-a lăsat la şosea unde nu e nici cârciumioară, nici vioară, nici întristare… ăăă asta, dar unde chiar nu mă vedea nimenea că am stat minute bune la trecere până m-am înfipt hotărâtă cu piciorul drept pe prima dungă albă şi am fost claxonată. Deh, era desfiinţată trecerea dar vreau să cred că m-a claxonat în semn de salut.

Am ajuns pe frontul de luptă cu o primă oprire la bucătărie să pornesc filtrul şi a doua să pornesc aparatul de radio. Restul să mai aştepte că ce atâta grabă? Nu-mi permit taman io să dărâm mitul ardelenesc. Şi în filtru pic, pic şi la radio tic-tic-tic, a fost ora, bun găsit la ştiri. Şi se pune tanti aia să recite de coduri şi că în juma de ţară furtuni şi în cealaltă caniculă. Hopa! Dilemă: io în care jumătate mă situez? Nu ştiu. Parcă eram la jumate, pi şentru. Acu’ şentru ăsta din care jumate face parte? 😕 Mama ei de chimie, că n-am învăţat continentele şi afluenţii lor când a trebuit. Oricum, singurul cod în care mai cred e ăla morse că nici codul muncii nu mai e ce-a fost, codul PIN e degeaba şi cu ăla a lui Da Vinci încă nu s-a lămurit.
În timp ce-mi savuram cafeaua afară, la măsuţă, ca orice om al muncii care se respectă, am constatat cu bucurie că mă încadrez şi la cod galben şi la portocaliu, că am buline în toate nuanţele aşa că nu mă va prinde neasortată, orice-ar fi. Şi pe măsură ce le făceam inventarul, piele mea devenea ceea ce plastic se cheamă… de găină. Şi ceea ce în urmă cu juma de oră era cu câmpie fără asfinţit şi pământul înflorit, un albastru infinit, acum părea un fel de lapte bătut din care cineva se scutura pe mâini.
Am apucat să iau cana şi scaunul şi… răpăialăăăăă! Cu bulbuci, adică. Şi uite-aşa, s-a rezolvat misterul şi am aflat în care jumătate de ţară sunt: în aia-n care plouă. Repede s-a mai mişcat, zău. Cum şi-a auzit numele la ştiri, cum haţ!, pe noi. Nu-i de bine, altă dată venea după două săptămâni de la breaking news.

Da bineînţeles că m-a luat cu tremurici şi bineînţeles că bulinele nu ţin de cald. Şi am plecat cu cerşitul pe la colega. M-am ales cu o mândreţe de puloverărel roz cu dungi albastre. Sunt ca un urs de pluş pe care s-au făcut experimente cu acid. Dar mi-e cald.
Concluzie 1: cred că am geamul defect. Concluzie 2: dacă autobuzul vine în staţie mai devreme, nu-ţi lua bluziţă cu buline. Sau aşa ceva, nu mai ştiu ce-am vrut să zic dar era bine ce aveam de gând să zic.
Acestea fiind spuse… ce ziceam? A, ce m-a învăţat pe mine ziua de luni: că-i naşpa să fie luni.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Jurnal de luni

  1. Ivy zice:

    In prima mea zi de vacanta, adica azi, nu stiu ce-am avut ca m-am trezit de la sase fara ceas, am scris si blog, am facut curatenie, am reusit sa-mi inrosesc un ochi de la curent si daca nici asta nu e semn ca lunea nu-i marti, atunci nu mai stiu ce sa zic. Imi place ca esti in albastru acum. :)))

    Apreciază

    • 😯 Ai de gând să faci asta toată vacanţa? Sper că nu. Hai, ai voie şi mâine dar numai partea cu trezitul, nu şi cu ochiul. Pe urmă gata, acordă-i şi tu vacanţei respectul cuvenit. Ness-ul se bea în tihnă, nu ne jucăm.
      Daaa, fără să-mi fi propus, în albastru am ajuns. Din albastru infinit, în albastru dungat 😀

      Apreciat de 1 persoană

  2. Monik zice:

    No, pe mine m-ai inspirat. O sa ma iau dupa tine si o sa pun poza cu albastrul infinit la geam. Doar doar ispitesc soarele. Acum, eu as vrea sa te vad. Bulinele de sub puloverul in dungi, se asorteaza au ba cu dungile?
    Saptamana frumoasa sa ai!

    Apreciază

    • Sper să se lase ispitit. Dacă nu, învăţăm să facem incantaţii. 😀
      Se asortează de minune orice cu orice când n-ai de ales şi ţi-e frig. Dar azi am fost un fel de inovaţie a modei. Dacă am lansat un nou trend, m-am scos 😀
      Săptămână frumoasă şi ţie, Monik! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  3. doar verde zice:

    Doar așa se poate umbla pe …poteci roz cu dungi albastre ! Gând bun!

    Apreciază

  4. dyanaweb zice:

    Eu sunt in jumatatea in care astazi nu ploua 🙂 sic!!!! dar problema mea este…si imi vine sa plang de ciuda…nu am bluzita cu buline colorate!!!! A mea este in doua culori(alb-negru), mai sobra azi… a zis sefu ca cica avem o vizita de pe la mediu… 😦 Sa ai parte de o saptaman frumoasa, si sa nu lipseasca ingerasii… 🙂

    Apreciază

    • Tiiii, da departe suntem una de alta dacă tu eşti în altă jumătate 😀
      Musai să faci repede rost de buline colorate că nu se ştie cum apar nişte dugi cu care să le asortezi 😀
      Aşa sobru e domnul mediu, ăsta? Sper că a trecut cu bine vizita şi aţi scăpat de-o grijă.
      Mulţumesc mult, dyana! Frumoasă şi liniştită să fie şi a ta!

      Apreciat de 1 persoană

  5. opantazi zice:

    OMG! Voi acolo aveti autobuz cu orar? Si vine chiar si mai devremeeee?
    Io de-aici trag concluzia ca bulinele aduc ploaia, deci maine asa ma imbrac. De pulovare in dungi nu duc lipsa, macar sa-i traga o rapaiala de-aia pe cinste. 🙂
    Un singur lucru n-o sa vad vreodata, orice-as face: autobuz sosit la timp in statie. 😉 Cred ca nici cu voodoo nu functioneaza. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Treaba merge… şvaiţer. După ceas nemţesc. 😀 Nu ştiu cum o fi pe la alte ore dar dimineaţa merge brici, pe cuvânt. Uneori chiar mă enervează că nu întârzie să am timp să intru la magazin să-mi mai iau una-alta. Ar fi culmea acu’ mâine să întârzie de la atâta lăudat şi mirat.
      Deja sunt setată: cum văd dungi, cum mă gândesc la Oana. Aşa că da, şi azi tăt la tine mi-a fugit gândul când a scos colega mândreţea de înlocuitor de teracotă. Io zic să nu cumva să se schimbe modul de utilizare şi-n loc de ploaie să chemi canicula. Mai bine lasă aşa, îi destul c-am păţit-o io.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Drugwash zice:

    Ce dulce ştii tu să spui în cîteva sute de cuvinte „tu-i mama ei de viaţă, că iar e luni!” XD XD XD

    Apreciază

  7. Ana zice:

    Buuueeeyyyy , Potecuto , ai uitat ca lunea nici iarba nu creste? 😜

    Apreciază

  8. lucillette zice:

    Dacă-i cu bulbuci mai contează că-i zi de luni cu buline colorate, coduri, dungi şi infinităţi de cer albastru?

    „Mamă, mamă, plouă tare,
    Îmi cad stropii pe piciore!
    – Nu-i nimic, ploaia e bună,
    Spală tot ce e-n natură!

    Doar Grivei speriat că tună
    Nu-nţelege de ce-i bună
    Şi fugind direct spre cuşcă,
    Jură că de-o prinde, o muşcă!”

    Apreciază

  9. Dana zice:

    Potecuta, lunea e o zi grea in general ! Dar’mite cand mai sunt si coduri 😀 E de-a dreptul imposibila 😀

    Apreciază

  10. Luni, ne-luni, trece şi asta, va veni o alta, care s-ar părea că se numeşte marţi. Cred că bine tare îţi stă în bluziţă cu bulinuţe multicolore şi pulover roz cu dungi albastre… 🙂 Mâine o fi cu trei ceasuri rele? Să privesc şi eu pe geam dimineaţă că sigur ploaia va vizita şi cealaltă jumătate de ţară pe care azi a uitat-o. Să ai o zi veselă, aşa ca bulinuţele tale! 🙂

    Apreciază

    • Am sfidat orice lege a modei, a combinaţiei de culori, a orice. Bluziţă galbenă, buline di toate culorile, pulover roz cu dungi albastre. Eee? Este că-am fost un dezastru mergător? o_O Dar nu a mai contat nimic când am simţit că-mi revin toate simţurile.
      Sper să ai parte de puţină răcoare şi o ploicică. Seară frumoasă! Şi mulţumesc! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  11. Luni… Nici iarba nu crește 😊

    Apreciază

  12. Să-ți fac în ciudă că la mine e un soare de nu-mi vine să ies din casă? Parc-aș fi vrut oleacă de ploicică, că mor de cald. Dar lasă, nu îți fac, că nu am de ce, că nu îmi place căldura :)) Adică, pardon, că ești fată faină 🙂

    Apreciază

  13. papagigli zice:

    Bluza ca bluza, bulina ca bulina, da’ sutienul vad ca l-ai sarit din inventar. Pai si atunci cum sa nu-ti fie frig, fie ca-i luni, fie ca-i vineri? 😆
    E foarte adevarat ca nici eu nu-l port si vezi, asta cred ca a fost cauza pneumoniei din decembrie trecut 😆 Ia sama ca nu-i de gluma 😉

    Apreciază

    • Fie vară, fie iarnă, fie dungă sau bulină, fie ce-o fi, io, dacă nu-mi ia Dumnezeu şi fărăma de minte rămasă, voi sări întotdeauna peste detaliile astea când voi scrie despre mine. Asta nu-nseamnă că cele care intră şi-n astfel de subiecte n-ar avea minte. Nu insinuez asta. 😎
      În rest, sănătate să fie! Că glumim noi dar cu pneumonia nu-i de glumă deloc!

      Apreciază

      • papagigli zice:

        Nu trebuie sa intri in detalii, daca nu vrei, ca doar nu ti-o cere nimeni, dar cum eu sunt la cutite cu puritanismul, crezusem ca amanuntu-ti scapase din neatentie. Acum vad ca omisiunea era, de fapt, intentionata. 😉

        Apreciază

  14. 9 zice:

    Cum era în povestea aia ,,nici călare, nici pe jos…,, cam aşa cu vremea în ziua de azi şi la noi. 🙂

    Apreciază

  15. Cristian Stefan zice:

    Așa-i zâua de luni… Nu ești singura. De obicei, parcă aș avea alte energii în această zi.

    Apreciază

  16. Fata Verde zice:

    Cât te invidiez pentru bluzița cu mânecă lungă! Și pentru vremea capricioasă. 🙂 Eu mă topesc de tot, simt cum mă evapor, puțin câte puțin. Și e abia începutul 😦 . Trimite un norișor și aici!

    Apreciază

  17. O fata zice:

    Sa nu imi spui ca esti superstitioasa, altfel tin sa spun ca maine e marti cu trei ceasuri de alea alea naibii de lungi!

    Apreciază

  18. Gânduri bune din jumătatea de țară în care (încă) nu plouă, deşi se pare că va ploua de mâine. Marți fiind. Care marți vine după această zi de luni pe care ai prezentat-o în stilul caracteristic. Spre încântarea cititorului. ☺☺☺

    Apreciază

  19. Luni e in functie de cum ma trezesc sau cat de bine m-am odihnit, dar si cate s-au adunat de facut si nu mai pot fi amanate, iar daca e greu dau vina pe zi. 😀
    Azi am fost harnica, doar de blog nu m-am ocupat. Fara sa pregatesc pozele din weekend nu am nici o sansa sa postez in prima zi din saptamana.

    Apreciază

    • Adevărul e că nici eu nu mă împiedic de obicei de ziua asta. Nu am weekend, ca mulţi alţii, de vineri dupămasa până luni, uneori muncesc şi duminica aşa că lunea nu e chiar atât de grea, cum e la cei care se întorc după două zile libere.
      Uff… la tine e cu pregătire din timp? Sper să îţi faci timp şi pentru poze, ai tu un talent aparte de a ne lua la plimbare cu tine prin locuri frumoase. 😉

      Apreciază

  20. Alex zice:

    Ha, ha! Cu cât umor ne-ai povestit începutul zilei tale de luni. Cu multe peripeții, pe care e greu să le anticipezi într-o astfel de zi, când toate par că merg cu… încetinitorul. Și dacă mai ai și surprize de-astea cu „coduri colorate”…. phui! Important este că a trecut încă un început de săptămână! Iar ploaia…. să vină și la noi, căci ne topim de la vipia asta!
    Numai bine și o săptămână frumoasă, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Da, cine-ar fi crezut că o banală zi de luni poate fi atât de… productivă 😀
      Mulţumesc mult, Alex! Vine ploaia şi răcoarea şi la voi, cel puţin aşa se anunţă. Aici plouă de ieri.
      Zi frumoasă!

      Apreciază

  21. April zice:

    Vezi dacă te duci prea devreme la serviciu? Când am plecat eu ploua deja. Dar cine s-a asortat cu dungi și bulinuțe, eeei? Nu eu! :))

    Apreciază

  22. Păi vezi dacă ai băut cafeaua afară? Lasă că se schimbă iar legea cu fumatul, și o să ai un acoperiș deasupra capului, să te apere de frig și ploaie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s