Rotund…

1Există mirosuri pe lângă care trecem prea indiferenţi, prea obosiţi de ele, prea obişnuiţi cu ele, de parcă nouă ni se cuvin iar ele nu ne merită. Mirosuri la care râvnim în anotimpuri albe care ne ţin captivi, dar care ni se impregnează în pori la timpul lor. Atât de mult încât par a se contopi cu noi. În noi. Există mirosuri banale, pe care le identificăm rapid, adulmecând cu nasul în vânt. Vizualizăm scena, simţim gustul şi respingem gândul. Nu ne place. Sau nu ne e foame. Dar ştim că cineva găteşte aia sau ailaltă. Există însă şi mirosuri care-ţi încremenesc simţurile şi te aruncă, fără pic de milă, hăt departe în timp sau spaţiu şi-ţi inundă fiinţa cu amintiri pe care ai impresia că, dacă faci un singur pas în faţă, le poţi mângâia cu arătătorul. Ciudate conexiuni se pot face în mintea noastră de la o singură adiere de vânt care aduce un miros de.
Poate era doar zahăr ars sau o simplă tartă. Dar eu l-am simţit altfel. Şi m-a aruncat în urmă cu mulţi, tare mulţi ani în care-mi făceam mărgele din bucăţi colorate aproape indecent pentru ceva ce se dorea a fi comestibil. Şi pe care le mâncam într-o ordine dictată de nuanţe. Nu ştiu de unde venea mirosul, nici unde se-mprăştia dar m-a întâmpinat în drum spre muncă. Azi… turtă dulce.

Există nume care ne sunt scrise în ADN, fără de care n-am fi existat. Şi există nume pe care viaţa ni le-a încrustat în suflet şi fără de care suntem convinşi că n-am (mai) putea exista. Pentru că literele din care-s formate ne fac inima să bată. Există nume care cuprind o lume. Şi care, prin simpla lor rostire, nasc poveşti, ivesc întrebări, întrezăresc răspunsuri, aprind păreri în jurul unei mese. Sunt şi nume care nu ne spun nimic decât atunci când sunt asociate cu alte nume. Mai sonore, mai vizibile. Este cazul celor care sunt soţul, soţia, amanta sau cumnatul cuiva. Şi cărora li se deschid uşi doar dacă numele lor e mereu însoţit de un altul. Umbre. Există şi nume pe care le-am uitat, deşi-s celebre. Dar de care ne amintim brusc numai atunci când. Sau mai ales atunci când. Nume de care se leagă o amintire, o parte de viaţă, o clipă sau doar un oftat. Dar la rostirea cărora ne revin (din nou creierul şi asocierile lui) imagini atât de clare de parcă am privi un film în care noi suntem actorii principali. Şi ne vedem pe canapea, cu familia sau prietenii, unii pe covor, alţii pe unde-au mai găsit un loc, în vremuri în care credeam că străinii nu ştiu înjura decât cu „la naiba!”. Azi… Bud Spencer.

Există cifre care ne definesc. O înşiruire de 13, de pildă, care ne plasează exact în timp, o alta care ne plasează-n spaţiu. Cifre care ascund simboluri. În care credem sau ne încredem. Simple cifre care pentru alţii nu reprezintă nimic dar pentru noi pot însemna prima zi în care, ultima care, ziua-n care, data de la care, … ani de când, … zile până când. Cifre. Aniversări. Aşteptări. De obicei, cele rotunde ne fac mai atenţi. De parcă ar fi mai importante. Noi le acordăm atenţie mai multă şi astfel le dăm şi importanţă. Dar sunt la fel cu celelalte. Numai că le lipsesc colţurile. Şi uneori e nevoie de explicaţii suplimentare ca să fie înţelese. Altfel, simpla lor rostire, nu-nseamnă nimic în afară de „aproximativ”, „mult” sau „puţin”, în funcţie de context. Sau de stare. Azi… 600.
E mult, e puţin? Nici eu nu ştiu. Şi nici nu contează. Ce ştiu sigur e că înseamnă o parte din mine. Şi mai ştiu că… nu ştiu de ce m-am oprit în jurul acestei cifre. În mod normal, nu iau în seamnă cifrele din tabloul ăsta. Mă interesează oamenii. Şi indiferent cine suntem noi şi câţi sunt cei care vin la noi, ar trebui să nu uităm că în spatele fiecărei cifre cu care unii se bat în piept cam strident, cam vulgar, cam lipsit de sens, e câte un om.
600 de articole. Şi bucăţi de viaţă. De piese ce m-ar putea crea. Sau recrea. S-au numărat, s-au indexat. Mâine va fi 601. Şi nu voi mai lua în seamă cifra. Până la următorul cerc. Dacă va mai fi unul. Pentru unii, 600 nu înseamnă nimic. Nici pentru mine n-ar fi însemnat. Dar azi, acum, e însoţit şi de… „de articole”. Şi azi, acum, vreau să spun: Mulţumesc! ………………

Există cifre, există nume, există mirosuri. Care. Şi dincoace de care suntem noi. Şi dincolo de care sunt alţii. Oameni. Cu bune, cu rele, cu emoţii şi fapte, cuvinte şi tăceri. Dar sunt oameni. Şi asta le face speciale. Le face… să fie! Şi ne ajută să fim.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Rotund…

  1. Dana zice:

    Sa fiu prima care-ti ureaza, din suflet, „la cat mai multe”. Sa fim sanatosi sa ne citim si la o cifra la fel de rotunda : 1000 🙂
    Sa traiesti, Potecuta, ca tare-mi bucuri sufletul cu randurile tale !

    Apreciat de 1 persoană

  2. T's Secrets zice:

    La multi ani? La multe posturi? La multa inspiratie? Potecuta frumoasa 😀

    Apreciază

  3. Drugwash zice:

    Stai să vezi cînd s-or face 666, că şi aia e o cifră rotundă (vezi cîte rotunjimi rubensiene are!?) şi are la însemnătăţi şi importanţe (pentru unii)… 😀

    Pînă una-alta, să-ţi fie rotunjimea cu noroc!

    Apreciat de 1 persoană

  4. doar verde zice:

    Iată în câte fragmente ne putem divide, și câte mirosuri putem închipui…
    Să nu duci lipsă de „momente”și nici de parfum care te poartă pe poteci de dor…

    Apreciat de 1 persoană

  5. La mulți ani, la cât mai multe postări! Interesante sunt şi vor fi toate! ☺☺☺

    Apreciază

  6. 9 zice:

    La cât mai multe amintiri, mirosuri de zahar ars si turta dulce! 🙂

    Apreciază

  7. Fata Verde zice:

    La cât mai multe articole! La mulți ani!

    Apreciază

    • Mulţumesc, Fată Verde! Nu sărbătoresc. Nu am de ce. Sau aş avea în fiecare zi dacă e aşa, că e vorba de mine, de emoţiile mele, dorurile mele, bucurii sau tristeţi. Astea nu ţin cont de cifre. Şi e vorba de voi, de cei care-mi treceţi pragul, de cei care citesc, ştiu şi înţeleg. Dar azi, a fost prima dată mirosul, apoi ştirea legată de Spencer, apoi am deschis blogul şi am văzut 599. Şi le-am legat.
      Seară frumoasă să ai!

      Apreciat de 1 persoană

  8. Ivy zice:

    Să fie poteca plină de bine și cu umor, să treci vesela mereu însoțită de arome dragi și amintiri cu oameni frumoși.

    Apreciază

  9. lucillette zice:

    Se ia un blog, se trasează o potecuţă, se aştern pe ea cuvinte din care răzbat mirări, zâmbete, revoltă, compasiune, iubire, înţelepciune. Prin ele toate se transmite emoţie. Emoţia a făcut posibile 600 de articole. Felicitări! Felicitări emoţiei, blogului, Potecuţei!

    Apreciază

  10. iosif, zice:

    Multzumesc Potecuta,pentru primirea calduroasa,
    pentru amabilitatea ,de-a ma primi în ‘casa’ .
    Îti multumesc,pentru cuvintele frumoase,
    ce-adeseori au fost ‘medicamente’ si ‘prajituri’ gustoase .

    Apreciază

  11. opantazi zice:

    Felicitari, Potecut! La cat mai multe! Ne incanti de fiecare data, dai dependenta, asa ca sper sa te sarbatorim impreuna si la 1.000, si la 10.000. ❤

    Apreciază

  12. La cât mai multe pentru bucuria noastră. Frumoasă cifră. Poteci cu flori și cu povești… le iubesc…

    Apreciază

  13. dyanaweb zice:

    La cat mai multe, potecut! Ne porti pe poteci pline de farmec. Speram sa te aniversam cat mai mult de acum incolo.

    Apreciază

  14. Oana zice:

    Eu vin aici ca să mă culcușesc în Poezie. Și când (zici tu că) nu e poezie, pentru mine tot Poezie e. Fiindcă ești… tu!
    La cât mai multe înainte să-ți fie, Potecuț, și cu inima înmuiată-n ceea ce tu știi că este Iubire…

    Apreciază

  15. Mugur zice:

    Ai șase sute încercări de cântec
    Ce au sunat frumos urechii noastre,
    Căci ai poeme, câte un descântec,
    Chiar și povești despre păsări măiastre!
    Ai adunat cuvinte, mii și mii,
    Cercând să ne transmiți ce ai simțit.
    Acum noi așteptăm cuminți, din nou să vii,
    Cu mult mai multe până-n asfințit.

    La multe altele, Potecuță!

    Apreciază

  16. Ana G. zice:

    La cât mai multe postări la fel de frumoase şi sensibile ca până acum!

    Apreciază

  17. Fabiola Ion zice:

    M-ai uns la suflet cu articolul tău. Îmi pare rău că timpul nu mi-a permis să te vizitez atât de des cât aş fi vrut. La cât mai multe Potecuţ, la fel de frumoase ca acesta. Te pup!

    Apreciază

  18. Ana zice:

    Sa fie la mai mare si la cat mai multe…si sa nu ma betegesc , ca sa tot umblu pe potecuta! 😊

    Apreciază

  19. papagigli zice:

    Pe mine chiar m-ar interesa o explicatie stiintifica in privinta mirosurilor si a gusturilor si fenomenul memorarii lor. Sau rememorarii lor. In fine, tin minte ca-n armata fiind si dus cu arcanul direct de pe litoral, imi aprindeam cite un Marlboro scurt, inchideam ochii, fredonam vreun disco la moda si ma simteam exact acolo de unde venisem (asta cind faceam planton pe coridoatele „Taj Mahal-ului”, ca asa de bine lustruiam cimentul ala, c-ai fi zis ca-i palat, nu regiment 😆 )
    Evident ca si acum, dupa 25 de ani de abstinenta, inca imi amintesc parfulul Kent-ului. Ciudat!

    Apreciază

    • E complexă tare chestia asta şi aş vrea şi eu să ştiu mecanismul exact. Mai ales atunci când simţi un miros de mâncare şi automat se ascociază şi cu gustul. E interesant de studiat.

      Apreciază

  20. mcooper801 zice:

    Felicitari pentru cifra 600…la mai…multe cu sanatate si bucurii…Inspiratie cu carul si spor pe masura ! Sa ai o zi pe placul inimii tale ! 🙂

    Apreciază

  21. Noiembrie zice:

    Felicitări!!! La cât mai mulţi ani!

    Apreciază

  22. Pentru această frumoasă realizare, meriți un colier de turtă dulce, așa cum se mai vând în târgurile de la țară. Să-l savurezi în timp ce vizionezi un film cu regretatul Bud Spencer.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s