Arhive etichetă: statie
Iar am păţât-o. Sau, mai simplu, eu şi Dacos
Clopoţico (tink3rbe11), treci la raport, că tu ai vrut-o 😀 Bine, tu n-ai zis că vrei să o păţăsc, ai zis că vrei să râzi. Ştii că mi-ai zis asta, nu mai pun link, e la postarea aia despre care … Continuă lectura
Vorba lu’… ăla
Încerc să nu mă lungesc prea mult cu postarea asta. Nu pentru că mi-ar fi lene să scriu, că uneori scriu cum vorbesc (de la foarte mult în sus), nu pentru că mi-ar fi milă de voi şi aş vrea … Continuă lectura
Da, mi-e ruşine!
Scriu acum, la cald, ca să-mi spun mie, să nu uit, să mă reîntâlnesc cu gândurile astea când voi reciti şi să retrăiesc senzaţia, să mi se mai facă ruşine şi să pornesc duşul rece de care se pare că … Continuă lectura
Jurnal de luni
O fi ea luni, dar asta nu-nseamnă că nu ne-nvaţă. Ba, ne. Şi-ncă de cu noaptea-n cap. Ca să ne luminăm. E drept că poate nu e vorba chiar de lecţii dă viaţă, dar cu siguranţă sunt pe chelea noastră. … Continuă lectura
O zi pe repede-nainte
Nori. Mulţi nori. Mulţi şi grei. Apasă pe umeri şi pe priviri. În staţie, oamenii se uită pierduţi în zare. Sau după autobuz. N-au timp de nori, nici norii n-au timp de oameni. Autobuzul nu vine. Încă. Se apropie doi … Continuă lectura
Cuvântul misterios
Era duminică, ora 11. Pentru mine era încă dimineaţă. Aleg să iau autobuzul pentru că deşi nu mă grăbeam, eram aşteptată şi nu-mi place să stea cineva cu ochii pe ceas din cauza mea. Cum de obicei la ora aia … Continuă lectura
Între prea repede şi prea… niciodată. Aşteptări
Cafeaua de dimineaţă se poate pregăti prea încet atunci când abia îţi aduni puterile şi crezi că numai licoarea asta te ajută să vezi mai clar în jurul tău. Sau mult prea repede atunci când, „hai că e gata cafeaua”, … Continuă lectura