Cuvinte în … ”necuvinte”

Dacă sufletul meu ar fi o floare, așa ar arăta:Dacă ar putea fi culoare, atunci explozie ar fi:
Dacă sufletul mi-ar fi obiect, poartă spre eliberare mi-ar fi:
Dacă sufletul ar avea un chip, angelic ar fi el. Cu ochi ce par nevinovați dar care caută mereu ceva cu care să se joace. Pus pe șotii, înfruptându-se din toate ale vieții. Cel mai adesea, lăsat o clipă nesupravegheat, ar fi surprins în ipostaza asta:
Ar mima apoi visarea și ar da vina pe plutirea printre iluzii când ar fi prins asupra faptului sau după o năzbâtie.  Așa mă păcălește și acum. Cum să te superi când vezi atâta inocență?:
Dacă ar putea fi o fotografie… pentru că el își desenează lumi mai bune și mai frumoase când simte că e greu, pentru că își croșetează adăpost când ploi reci îi dau târcoale, fotografia care-ar fi, asta ar fi:
Dacă ar putea fi un cuvânt, așa ar suna el:
Preluată de aici
Dacă el ar fi o melodie, din toate câte sunt, asta ar fi:

Nu știu cât e din toate astea. Dar atât cât e și așa cum e, uneori răspunde la numele meu….

Nu obișnuiesc să scriu postări în genul ăsta. Adică ori scriu, ori las imaginile să vorbească. Dar astăzi ar fi fost miercurea cea fără de cuvinte. Numai că astăzi nu am putut să tac. Poate fi un fel de răspuns la unele întrebări din postarea de ieri….

Al vostru cum ar fi dacă ar fi?