Ce îţi spui când vorbeşti cu tine?

1Am scrijelit pe-o scoarţă de visare…

Dacă acum te opreşte un străin pe stradă şi îţi şopteşte numele meu, ce simţi? Ce îi spui? Care e primul lucru la care te gândeşti? Te îndepărtezi, te scuturi ca şi cum ai vrea să alungi un roi de viespi sau un fir de praf care te incomodează? Îi strigi omului că e nebun sau zâmbeşti şi îl laşi să citească răspunsul într-o sclipire care îţi săgetează privirea? La ce te gândeşti când vântul îţi adie despre mine? Dar dacă te întreabă despre tine, ce i-ai spune? Ce eşti tu, cine eşti, cum eşti? Ce simţi tu?
Dacă te roagă acum un pictor să alegi dintre toate culorile una care să spună despre mine, fără ce culoare ar rămâne pânza lui? În ce culoare mă desenează gândurile tale? Există nuanţe în care îţi înmoi penelul când te joci de-a neuitarea? Sau e doar un alb nesfârşit, fără urme, fără început, fără aşteptări?
Dacă mergând pe cărări de unul singur, fredonezi gânduri cu mine, ce melodie se aude? Se murmură  acorduri line sau e doar un zgomot surd care zgârâie nemilos?
Dar dacă te-aş întreba eu despre mine? Mie ce mi-ai spune? Ce cuvinte ai folosi mai întâi? Resemnare? Mirare? Bucurie? Regret? Vis? Pe care l-ai alege?
Şi dacă… dacă te-ai întreba tu pe tine despre mine şi n-ar mai fi nimeni în jur? Dacă n-ar trebui să îţi alegi cuvintele, n-ai putea să minţi, n-ai putea evita un răspuns, tu, ţie… ce ţi-ai spune?
Şi printre toate câte le vei spune, vei pune, ici-colo, şi… puncte-puncte din care să clădesc adăpost pentru bătăi de inimi?

Dar ţie? Ce îţi spui, la ceas de seară despre tine? Cum eşti, ce-ai mai făcut, ce-ai mai visat, ce-ai mai plâns…?

Nu luaţi chiar totul „cum se aude”. Altfel, ne întoarcem la „unde dai şi unde crapă…” 😀

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Ce îţi spui când vorbeşti cu tine?

  1. gheorgica zice:

    Prea multe intrebari pentru o zi caniculara. Raspunsuri exista pentru toate intrebarile tale. Daca cineva reuseste sa raspunda la toate intrebarile tale sigur ajunge la o rascruce de poteci si carari

    Apreciază

  2. Cosmisian zice:

    Voi raspunde fiecarei intrebari simplu:) Dar, pe parcursul vietii hihi

    Apreciază

  3. Drugwash zice:

    Smoală şi var, draga mea Potecuţă… smoală şi var… în proporţii aproximativ egale, pentru un cenuşiu aproape perfect.

    Era o fîntînă

    Apreciază

    • gheorgica zice:

      Pe la noi toate potecile au si putzin galbui

      Apreciază

    • Speram să nu fie şi cenuşiu. Dar… nu depinde de nimeni, nu?
      Mulţumesc că mi-ai reamintit de poezie!

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Poate greşesc, dar cenuşiul îmi pare cea mai bună metodă de a ne păstra sănătatea mintală atunci cînd cele două valenţe ale absolutului ne trag de mîneci în direcţii diametral opuse.

        ‘Fîntîna’ e prima piesă pe discul de debut al formaţiei ‘Celelalte Cuvinte’ din 1987, un vinil ce a rulat foarte mult timp pe pickup-ul meu improvizat, în tinereţe. Cum aş fi putut-o uita…? Ce păcat că versiunea prezentă pe iutub are un defect tocmai pe această piesă!

        Apreciază

  4. Ştefania zice:

    Ce de întrebări, potecuţă!! Cu toţii ni le punem la un moment dat.
    La modul general vorbesc acum, răspunsul, cred că-l ai doar tu. Răspunsurile ajutătoare ar fi, doar ceea ce s-ar crede că ai vrea să auzi şi n-ar fi cele reale. 🙂

    Apreciază

    • Depinde de noi cum ne răspundem. Dar şi de cei din jur, sigur în măsura în care pot fi sinceri. Altfel… mai apare o întrebare majoră : ce caută ei în jurul nostru?

      Seară frumoasă, Ştefania! Mă bucur că ai trecut pe la mine!

      Apreciază

  5. papagigli zice:

    Iar o dam pe cutiute? 😆
    Foarte interesant si placut modul in care ai construit textul. Desi intrebarile sunt relativ aceleasi, raspunsul poate sa difere functie de cine le pune.
    Pe de alta parte, reprezentarea sentimentelor in arta, e ea insasi o arta. 😉 Asa ca respectivul ar trebui sa fie un Klimt si un Vivaldi ca sa-ti poata raspunde. Interesanta idee!
    Chestia cu pictorul si muza nu-mi da pace, in concluzie…revin 😉

    Apreciază

  6. Ana zice:

    Iti raspund maine…intr-o postare… 😉

    Apreciază

  7. Oana zice:

    Frumos ți-ai așternut gândurile astea, Potecuță…
    Azi te regăsesc doar în puncte-puncte… (e de bine, nu te speria :))

    Apreciază

  8. geladumi zice:

    Nu stiu de ce eu as alege oranjul, ca si culoare, Potecuta…Poate fiindca este nascut din doua culori calde:rosu si galben.Poate pentru ca aceasta culoare dezinhiba, confera optimism, veselie, senzualitate, provoaca stimularea emotiva, amoroasa, confera senzatie de apropiere puternica si intimitate, mareste sociabilitatea, confera o stare de sanatatesi de bine. Numarul mare de intrebari m-a ametit putin si asta mi-a venit in cap, daca imi mai vin idei, revin..

    Apreciază

  9. dagatha zice:

    Hm…
    Apoi pentru mine…asta e o invitație la despicat firul în patru… 🙂

    Apreciază

  10. july zice:

    Cred ca raspunsurile conteaza mai putin, intrebarile sunt mai bune, dar nu toate o data . Pe rand ca si ,,maine este o zi ” .

    Apreciază

  11. Uite…. vezi, eu nu mi-am pus niciodată astfel de întrebări și nici n-aș putea să răspund la ele. Poate că e mai bine așa… când etichetele lipsesc, dar știi mereu ce cauți, unde găsești și la ce-ți folosește. Nu că eu aș avea habar. 😉

    Apreciază

    • Poate că da… e mai bine să nu întrebi, să nu te întrebi. Dar mai apar și ”neliniști” din astea cu semnul ? la final.
      Să ai o zi frumoasă, Petru! La umbră că altfel ne contopim cu asfaltul…

      Apreciază

  12. psi zice:

    mi-aş spune că verde. şi albastru. dar asta ar însemna să recunosc că încă sunt cu sufletul prin pelion… of, doamne, că scurte ni-s vacanţele! 😦

    Apreciază

  13. Bravo, Eda! Finalul este extraordinar și concluzionează cele spuse în articol.

    Apreciază

  14. M-am adresat greșit , că scrisesem un alt comentariu . Îmi cer scuze, dragă Potecuță, dar îmi mențin afirmația, că finalul mi-a plăcut foarte mult.

    Apreciază

  15. o cetetoare zice:

    Cu drag am lecturat !
    Situatie destul de complicata.Sa ceri,asa,raspunsuri pe banda rulanta ?
    Un subiect prea delicat ce implica un oarece impact emotional si trebue atent monitorizat.
    Raspunsul ? Nu-i aici de dat.
    Inviti persoana pe o banca-n parc,sau pe un pat de frunze la umbra deasa a unui copac ,s-atunci iti va raspunde punctual.
    reactia ? de-ti va placea unde se crapa,pariu,nu scapi nesarutata !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s