Despre primele iubiri

1E prima dată, cred, când simt nevoia să spun de unde mi-a venit ideea postării. Aşa că spun : am văzut un titlu printre alte ştiri despre reacţia unei fetiţe după ce a fost sărutată de partenerul ei de dans. Am intrat, am citit, am zâmbit, mi-am amintit şi am început să scriu. Ce-a făcut fata? Păi a luat-o la fugă.
Ce am făcut eu? Dacă aveţi chef să mă ascultaţi, vă povestesc. Nu vă spun încă ce am făcut eu la primul sărut că până acolo, hăhăăă, am iubit „platonic” de mi-a ieşit pe ochi 😀
Se numea Nicuşor şi eram colegi de grupă la grădiniţă. Dovezile noastre de dragoste constau exclusiv în schimbul zilnic de pacheţele.

Eu păpam ce îi punea mămica lui, el ce îmi punea mămica mea. Untul ăla bun de pe vremuri sau pateul cu ardei, întreţineau vie iubirea de care numai noi doi ştiam.
Eu îi mai arătam cât de mult îl iubesc la jocul liniştii sau cum se numeşte. Putea Nicuşor să ţipe cât îl ţineau plămânii că mie tot el îmi prea cel mai cuminte copil din toată grupa şi numai pe el în chemam în faţă. Destinul ne-a despărţit drumurile pentru că am mers la şcoli diferite. L-am revăzut pe Nicuşor în clasa a IX-a, eram în aceeaşi clasă. Era drăguţel şi eu am fost mândră că de mică aveam gusturi Într-o pauză am discutat despre noi cei de atunci şi ne-am amuzat. În altă pauză, Nicuşor i-a spus colegei mele de bancă faptul că e îndrăgostit de ea. În ziua aia am mers cu pacheţelul înapoi acasă.
După grădiniţă cred că am mai avut eu iubiri din astea de o zi, maxim două dar nu îmi amintesc. Ştiu sigur că prin clasa a V-a un coleg îmi părea mai drăguţ decât ceilalţi dar nu mai ştiu cine şi ce.
Şi a venit clasa a VII-a şi m-a lovit Cupidonu’ direct în moalele capului : Daniel. Era cu un an mai mare şi eram sigură că e cel mai frumos din şcoala aceasta, ca să parafrazez poetul. Îl căutam în pauze, îmi făceam drum prin faţa clasei lui, caitele mele, mărturie vie, spun ce mare dragoste secretă am avut eu pentru el. Peste tot aveam scris „I Dani” Spun secretă pentru că, evident, el habar nu avea nici că îl iubesc, nici că exist. Dar… unde ar mai fi fost farmecul dacă nu ar fi fost aşa, nu? Şi a venit momentul în care Dani a plecat din şcoală pentru că a intrat la liceu, n-ar mai fi intrat, spuneam eu atunci. Trist a fost începutul de an ştiind că el nu mai ţopăie prin curtea şcolii, amare erau pauzele… Băncuţa mea ştie, o pictam cu iniţialele lui şi simţeam că mă topesc.
Într-o zi, părinţii mei au spus că merg în vizită la nişte prieteni, să merg şi eu că prietenii în cauză nu m-au văzut de mulţi ani, etc, ştiţi discursul. Am întrebat dacă au copii. Au doi, m-au asigurat ai mei. Bun aşa, am cu cine povesti, m-am gândit eu. Mă rugam, în gând, să nu fie din ăia mici-mici. Am intrat, ciupituri în obraji, pupături, scuze că „vai, ce rău îmi pare că nu-s acasă copiii mei dar băiatul trebuie să vină”. Nasol, mi-am zis. Am fost lăsată în camera „copiilor”, să fac ce vreau. Am intrat şi… Ia să văd dacă ghiciţi cine îmi zâmbea dintr-o poză de pe perete? Aud? În camera cui tocmai intrasem?? Exact : Daniel. Incantaţii, mulţumiri, slăvi! Curată cameră, ordonat băiat, am spus. Şi m-am pus pe aşteptat cu inima-n gât. Am repetat în gând sute de replici, nimic nu era bine. Dacă părinţii noştri sunt prieteni, musai să fim şi noi, credeam eu. Dar am o scuză, pe atunci nu studiasem încă logica. Şi am aşteptat şi fiecare clipă îmi părea un secol şi fiecare adiere îmi curenta sufletul. Şi eu aşteptam, şi timpul se scurgea şi „Dani nu mai vine” şi n-a venit. Şi am plecat cu inima frântă.
L-am mai purtat în suflet câteva luni pline de suspin până în prima zi din clasa a IX-a când l-am revăzut în curtea liceului. Am avut senzaţia că îi crescuseră urechile mult prea mari şi nasul mult prea lung şi nu înţelegeam ce a putut să îmi placă mie la el şi în ziua aia s-a terminat toată povestea, după aproape doi ani de „ofuleţ” şi vai de mine….

End of story.
Ce a urmat după… într-o altă postare 😉
La voi cum au fost primele iubiri nevinovate?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Despre primele iubiri

  1. cafeauata zice:

    Ca bine zici, Potecuta, primele iubiri nevinovate. Urmatoarele toate au avut macar o vina…
    Cred ca doar in clasa a 4-a m-am indragostit prima oara, adica in vacanta dinaintea ei. La Navodari. Puls accelerat, gatlej uscat, senzatie de lesin cand treceam printr-o zona posibil comuna. Dar era un „inchis”, un baietel care mereu trebuia sa aiba dreptate. Nu mai stiu nimic despre el. Ca l-am iubit pe profu’ de desen tehnic si pe profu’ de orientare turistica, nu mai zic. Am avut mai multe iubiri imposibile, decat iubiri cu plimbari de mana prin parc. Iar cand am crescut… Iubirea era altceva!
    Zile racoroase!

    Apreciază

    • Nu aş spune neapărat vină dar, oricum, s-au mai complicat cu timpul…
      Auch, uite că de profi am uitat. Am avut în liceu un prof de istorie… vaiii, eram toate experte în războaie 😀
      Mulţumesc, cafeluţă! Toate cele bune!

      Apreciat de 1 persoană

  2. De iubirile nevinovate ne amintim peste ani, de puritatea momentului si de emotia ce ne gadilea stomacul. :)….

    Apreciază

  3. Irina zice:

    Poate nu chiar prima, insa cea mai frumoasa, am scris putin despre ea… cred ca o stii, dar iti las link totusi…
    http://dordedoi.wordpress.com/2011/11/24/iubirea-mea-cu-ochi-albastri/

    Apreciază

  4. luciastroila zice:

    Păi tot de pe la grădiniţă şi tot cu un Nicuşor. :)))))) Iubire mare şi reciprocă în sensul că eu doar îl priveam de la distanţă şi roşeam, iar el spunea oricui voia să-l asculte că atunci când va creşte mare se va însura cu mine. Şi iubirea asta platonică a tot crescut odată cu noi (că am avut şi noroc de am mers şi la şcoală împreuna) până prin clasa a 7-8 când l-a împins aghiuţă să încerce să mă sărute pe neaşteptate. A primit două palme de i-au clănţănit dinţi şi s-a stins dragostea pe loc. Până a doua zi şi-a făcut o iubită nouă, pe cea mai bună prietenă a mea. Dar tot cel mai frumos din clasă era, avea ochi verzi şi zâmbea cu toţi dinţii, aşa că mi-a părut rău de palmele irosite.

    Apreciază

  5. Haha! Ce subiect minunat ai ales! Gradinita a fost prima noastra scoala a vietii pentru cei mai multi dintre noi… Nicusorul meu a fost un Catalin cu care imparteam cuburile colorate … Iubirile de scoala primara? In clasa a VI-a purtam verighete din fire de iarba gandind ca sunt ‘sotia’ lui Valentin, idolul meu din clasa a VIII-a… Mi-a fost cam rusine sa stie ce simteam… A aflat intr-o zi din cauza unei colege cu gura mare… Zambetul care i-a inflorit pe chipul lui frumos a fost singura mea rasplata… In liceu, am invatat cele mai frumoase, dar si cele mai dureroase lucruri despre iubire…
    Multumesc ca ai scos din cutiuta amintiri atat de dragi!
    O zi buna,
    Camelia

    Apreciază

    • Of, Camelia, ce frumoase „iubiri” ai avut… şi răsplata aia cu zâmbet, eheiii, cât o mie de cuvinte 😉
      de dragul comentariilor voastre acum mă bucur că am postat asta!
      O zi minunată!

      Apreciază

  6. Ana zice:

    Ioiiiii….ce de suferinta ,draga de tine! Daca ai fi fost mai vorbareataaaaaa….. 😉 😛
    Astept, nerabdatoare, continuarea… 😀
    Io nu prea imi amintesc de chestii de genul asta , din care ai patit tu….ca ma bateam cu baietii care imi placeau….dar ii bateam pentru ca erau mai buni la fotbal sau aveau mai multe masinute de metal ca mine…Pe unul l-am batut ca nu a vrut sa ma ase sa ma uit si eu pe revista lui PIF.
    Fiorii astia de indragosteala i-am simtit abia prin clasaa IX-a….cand m-am pupat io prima data ,ca in filme , cu un coleg de clasa…. 😀 😀 😀 ,intr-o tabara PTAP [pregatirea tinerilor pentru apararea patriei , asa era denumirea].Cam asta imi amintesc.

    Apreciază

  7. illusion zice:

    O, ce drăguţ! Pe primul meu „iubit” îl chema Biţă si era (adică e :)) )fiul adminstratorului de la bloc , eu aveam vreo 3 ani el vreo 6-7 şi mă plimba cu bicicleta şi ma prezenta drept „gagica” :)) acum nici nu ne suportăm

    Apreciază

  8. vax-albina zice:

    Singura mea iubire? Sper să nu te citească.
    Respins la grădiniţă, respins în prima clasă, respins la liceu. Acceptat în facultate. Respinsă relaţia de părinţii lui şi-ai mei. Scris pe blog. Rămas cu visele în care nu avem vârstă, dar avem aceleaşi reţineri.

    Apreciază

  9. Drugwash zice:

    Despre prima am scris cîndva ceva. Tot la grădiniţă. Elena-Daniela. Mi-o amintesc mult mai bine adolescentă, în liceu, unde am fost din nou colegi, de clasă. Şi de-geaba.
    Numele ‘Daniela’ m-a bîntuit de multe ori de-a lungul vieţii, dar a fost mereu mult prea tangenţial.

    Ah, de ce dai cu amintirile în mine? Fie-ţi milă…

    Apreciază

    • Mama ei de grădiniţă, prea ne-a aruncat în …vârtejul vieţii 😀
      Gata, gata, tac…. nu dau cu nimic, nu sunt violentă 😀

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Vîrsta terestră nu contează vizavi de vîrsta noastră reală ca entităţi spirituale. Şi cred că legăturile create între noi – adevăratele euri – cîndva, cumva, nu se mai pot rupe în veci, fie de-am trăi un milion de vieţi aici ori altundeva… Dar cît de greu ne regăsim uneori şi cît de uşor ne pierdem din nou…

        Apreciază

  10. papagigli zice:

    Aha, se trece la sexisme! Asta pentru ca eu retin doar focurile de tabara, nu si pe cele de paie 😉
    Dar intrucit eu sunt mai vorba lunga, prefer sa-ti dau adresele unde-mi poti citi vreo doua iubiri 😆 Ti-as fi dat-o si pe a treia, „adoleSEXcenta” dar intrucit versurile contin cel putin o duzina de buline rosi, ma abtin 😉
    http://v2valmont.wordpress.com/2009/07/07/54-part-1/
    http://v2valmont.wordpress.com/2009/09/10/pensieri-e-parole/

    Apreciază

  11. july zice:

    Eu imi aratam iubirea batandu-i pe toti, si daca ma enervau ii si muscam . Dupa primul sarut m-am sters pe gura doua zile, am consumat o pasta de dinti, si eram in clasa a IX-a . Salbatica rau ! :)))

    Apreciază

  12. Bursucel zice:

    Potecuță, cam până prin clasa a IV-a nimic nu m-a atins… Știu, nu-mi zice că nu-i normal, dar puteam eu altminteri să fiu băiatu’ lu’ tata? 🙄
    În vacanța de vară de după a III-a m-am căpătat cu un semn de bună purtare care m-a făcut să-mi îndrept atenția spre un Silviu cu ochelari-ferestre pentru niște ochi albaștri (când era vesel) sau verzi (când era trist), cu o claie de cârlionți blonzi și mare iubitor de vioară. Cânta copiluțul ăla dumnezeiește, nu alta! Un an a durat povestioara, că-ntr-a V-a au găsit ai mei de cuviință să schimbe cartierul Filimon Sârbu pe Tomis III – an în care semnul meu de bună purtare a fost curat catalizator pentru așa o iubire… ❤

    Apreciază

  13. savatoronto zice:

    Foarte spumoasa povestea ta. Mi-a placut maxim, am zambit cu gura pana la urechi.
    Mie imi placea Stelica, eu eram in clasa intai, zvapaiata rau. El intr-a treia. Si ne-am cunoscut la colt. Nu stiu prin ce intamplare am ajuns amandoi in acelasi colt al rusinii… Cand il vedeam aveam fluturi in stomac, dar n-as fi reconoscut nici sa ma pici cu ceara. Imi aducea bomboane pe care mi le oferea galant direct din palma in curtea scolii. In clasa a doua Stelica a plecat cu parintii intr-un alt oras. L-am reintalnit multi ani mai tarziu, studenti fiind. Dar baiatul cel mai popular din clasa lui, primul la toate nazdravaniile se transformase intr-un sfios student la matematica…Nah!!

    Apreciază

  14. GEGELUTZ zice:

    Mai, nu am avut vreme sa citesc comentariile celorlalti dar cred ca-s singura care nu a simtit nici un fel de fior pana in liceu. In scoala ma bateam cu toti care ma deranjau, fara discriminari. In liceu mi s-a pus „pata” pe un tip mai mare cu un an sau doi, nu mai stiu, Mihai( alintat Mimi), brunet, inalt, frumos…eeeeeh, ma intelegi. Bineinteles ca omu’ nu stia de mine sau de „marea mea dragoste” dar, vorba ta, care ar mai fi fost farmecul. Of, Doamne, ale tineretii valuri! Cat de tineri si frumosi mai eram, mai ales eu, si cat de tare am imbatranit, mai ales voi! ( Stie cineva de unde-i fraza asta aproximativ copiata? ) Pupici!

    Apreciază

    • Stai liniştită, nu eşti singura cu bătaia, le ai pe Ana, July şi Bursucel de partea ta 😀
      Măi, fetelor, da oare de ce nu am avut eu blog pe vremea aia să învăţ şi eu de la voi?

      Eheee… „şi ce chefuri trăgeam, mă Liviule”… 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • GEGELUTZ zice:

        Păi asta cu bătaia, șicanarea și mușcatul( pe asta cred c-am ratat-o și eu, nu-mi amintesc să-mi fi băgat colții în cineva) erau un fel de regulă nescrisă până aproape de finalul gimnaziului. Nu cred că nu te-ai fugărit, îmbrâncit, scatoalcăcit cu vreun băiat până să te-apuci de pupat cu ei! 😀 Ia mai gândește-te nițeluș!
        Eheeee, Potecuța știeeeee!!! Zi frumoasă!

        Apreciază

  15. M. Denisa zice:

    Mi-a plăcut povestioara ta.
    Mie mi-e așa un dor de iubiri de-astea mici și puțin dureroase..
    Asa rău îmi pare că mi-am dorit să cresc mare..

    Apreciază

  16. Mi-ai incitat amintirile cele mai fragede și astfel îți pot spune despre prima fetiță pe care am plăcut-o. Era tot prin clasa a IV-a (cum zice și Bursucel), la Techirghiol, o chema Rainea Constanța și îmi amintesc că era foarte frumoasă, dar nu mai știu cum arăta. Nici ea nu știa că exist și nici n-am avut curajul să-i spun o vorbă. Dar nu i-am uitat numele și nici culoarea: era albastră ca marea!

    Apreciază

  17. Frumoasă poveste, Potecuţă! Îmi pare rău că după două zile ce nu mi-au fost pe plac, am fugit de la grădiniţă şi nu au mai reuşit ai mei să mă mai ducă nici înapoi şi nici la vreo altă grădiniţă, aşa că au apelat la baby sitter care pe atunci se numeau (urâtă expresie) slujnice şi de care, din fericire, nu m-am îndrăgostit. Hm…m-ai făcut să-mi aduc aminte de un frumuşel cu doi ani poate mai mare decât mine care mă tot ruga să cobor, iar eu nu şi nu, găsind fel de fel de motive de a rămâne pe balconul de la etajul doi….dar despre asta cu o altă ocazie!

    Apreciază

  18. raluca zice:

    prima iubire a fost in clasa a 4a . eram la spital. Acolo era un tip cristi, care m-a facut sa simt ceva. MA RUSINAM IN PREAJMA LUI:). Cred ca el a fost prima iubire. Asa colegi din scoala, pff…azi imi placea unul, maine altul.

    Apreciază

  19. dagatha zice:

    heheheeeee! Ce vremuri! 🙂

    Apreciază

  20. dagatha zice:

    Se face! 🙂
    Cum adică vorba asta „că to nu vede nimeni”? Uite câți au văzut! 🙂
    Și cu poezica se rezolvă! 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s