La ceas de seară

Se-aşterne lin toamna şi-mi plouă-n suflet ruginiu…
Ochii-mi sunt oglinda târzie a nopţii, scrutează pustiul şi-şi scaldă cearcănele în picuri fierbinţi de doruri. M-am pierdut printre întrebări, mă caut în răspunsuri şi învâţ semne noi de punctuaţie. Trasez linii şi, din cerculeţe, desenez un univers în care să mă ascund fără să tulbur vise. Nici pe ale mele, nici pe ale altora. Discret, mă furişez din lumea lor în lumea mea şi mă las învăluită de nuanţe arămii. O să stau în linişte, doare prea tare când simt că prezenţa mea nu e dorită şi nu vreau să o deranjez. O să tac şi o să privesc cum domniţa îşi aşează voalul peste întinderi şi o să ascult ploaia la adăpostul unei speranţe rătăcite…

Şi pentru că e joi, e picătura de folk. Azi, Dan Andrei Aldea.