Războaiele se poartă-n noi

A fost cândva și pace-n lume,
În oameni însă… tot război,
Și-n loc de arme, au fost cuvinte
Ce-au smuls, flămând, bucăți din noi

Nu e de vină nicio luptă
Că suntem triști, că suntem răi,
Că nimeni nu ne mai ascultă
Când rătăcim între nevoi

Ne-am schilodit de-atâta ură,
Umblăm cu sufletul în cârje,
Râdem vulgar, fără măsură,
În fața celui care plânge

Facem paradă din credință,
Strigându-ne, strident, dreptatea,
Și-apoi hulim că-n suferință,
O mână mângâie pe alta

E trist prin lume și e noapte,
În oameni însă… e pustiu,
Căci oamenii-au murit în oameni
Și-n suflet s-a făcut târziu

Au fost cândva zile cu pace,
În oameni… nesfârșit război,
Și poate cel mai trist din toate,
E cel purtat de noi, cu noi.

foto

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Războaiele se poartă-n noi

  1. Mona zice:

    Câtă dreptate ai, Potecuţă! Pace înseamnă bunătate, nu bine. Pace înseamnă oameni, nu trupuri. Pace înseamnă iubire și respect față de alții…
    Te îmbrățișez tare, tare! Să fie bine! 🤗❤🕊

    Apreciat de 3 persoane

  2. Cri zice:

    „Și poate cel mai trist din toate,
    E cel purtat de noi, cu noi.”
    Așa e, dragă Potecuță, și nu numai în privința finalului, doar că acesta a pus punctul pe i, astfel încât să conștientizăm cât e de important să începem cu noi înșine procesul de recrearea a păcii din lume… Foarte frumoase versurile tale, foarte, foarte!! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. sticri zice:

    Draga Potecuta, imi doresc sa cred ca o sa se schimbe ceva si imi doresc ca oamenii sa nu fie toti ca cei din poezia ta.
    Am spus ca imi doresc, nu ca nu sunt …

    Apreciat de 2 persoane

    • Şi eu îmi doresc asta, Sticri!

      Apreciat de 2 persoane

      • sticri zice:

        Stau si ma gandesc daca pe unii ii putem condamna sau nu pt acest razboi interior pe care-l au. Uite, un caz real, un baiat care a decedat in urma cu 2 zile in accidentul elicopterului IAR, era scafandru militar iar tatal lui a fost impuscat in cap la revolutie. Evident ca acest baiat a avut o revolta sau un razboi interior pt soarta tatalui. Dar oare il putem condamna? Il putem noi oare judeca? Oare putem noi intelege drama acestei familii?
        Acum, trupul acestui baiat a fost depus in holul muzeului marinei si ….

        Apreciat de 2 persoane

        • Te-ai dus prea departe. Nu despre astfel de drame personale e vorba. Răutatea nu are nimic de-a face cu astea.
          Şi ce-ar fi de condamnat la acest tânăr? Sau ce legătură are drama lui interioară cu finalul absolut dramatic?

          Apreciat de 2 persoane

          • sticri zice:

            Nu are legatura, doar am adus in dezbatere. Exact la asta m-am gandit si eu si anume ce poti condamna la acest tanar. Ca drama sa fie si mai mare, acest tanat i-a tinut locul unuiu coleg, nu era tura lui.

            Apreciat de 2 persoane

            • Sticri, te rog, iartă-mă, dar nu înţeleg. De unde condamnarea acestui tânăr? Sau, mai exact, ce legătură are ce-am scris eu sau ce-am discutat cu acest tânăr? Nu sunt la curent cu reacţiile legate de această tragedie. Cine-l condamnă şi de ce? Să condamni ce? Că a murit?

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Nu trebuie condamnat. Pornisem de la razboaiele interioare ale fiecaruia. Cu siguranta ca acest om, prin prisma soartei tatalui sau a avut ceva dureri/razboaie interioare.

              Apreciat de 2 persoane

            • Ei, stai. Nu te pot lăsa să te gândeşti sau să sugerezi că ce-am condamnat eu e sinonim cu depresia sau cu drama interioară. Că deviem noi de la subiect, e una, şi da, putem vorbi oricât, nu mă deranjează.
              Dar sub nicio formă războiul din noi de care am vorbit eu în vers, nu are nicio legătură cu dramele interioare. Sunt lucruri distincte şi trebuie să subliniez asta.
              Cum, Doamne, iartă-mă ar putea condamna cineva aşa ceva? Dacă băgăm totul într-o oală, iese rău. Şi periculos. Deci nu, sub nicio formă nu despre asta am scris eu.

              Apreciat de 2 persoane

            • sticri zice:

              Pai exact acelasi lucru l-am cam spus si eu, adica nu toate razboaiele sau dramele interioare pot sa fie condamnate. Eu am spus mai sus ca nu are legatura ci ca doar am adus in dezbatere.

              Apreciat de 2 persoane

            • Sticri, hai să o luăm altfel. Hai să-l lăsăm pe tânărul ăla să se odihnească-n pace. Drama lui interioară nu are legătură cu nimic.
              Hai să o luăm altfel, dacă vrei, pe acelaşi raţionament. Repet: războiul de care eu vorbeam e strâns legat de răutate.
              Deci avem exemplu, că insişti cu dramele interioare: un om agresează sexual un copil. Aflăm că atunci când a fost copil, a fost agresat sexual de un adult. Ce facem, iertăm? Îi plângem de milă? Păi stai, omul ducea cu el o dramă.
              Alt exemplu: un om spune ieri într-un filmuleţ: „băi, nesimţiţilor care mergeţi la vamă şi nu e nimeni acolo, ajutaţi ucrainieni şi vă doare-n c.r de ai noştri, jegurilor, să vă fie ruşine”. Nu condamnăm, nu? Păi nu, că poate fiinţa aia duce o dramă cu ea, cine ştie…
              Despre asta era vorba. Deşi trebuie să închid să plec spre casă, stau până mâine dimineaţă, că oricum trebuie să vin înapoi la muncă, şi nu te las să sugerezi că eu aş fi avut vreo intenţie să condamn depresii şi drame interioare. NU despre drame interioare vorbeam.
              Că ne place să dialogăm, sigur că ne place. Dar nu a condamnat nimeni dramele interioare ale altora. Eu nu. Cine o face, nu mai e treaba mea. Nici responsabilitatea mea.
              Războiul tău cu tine şi apoi cu lumea înseamnă că ai o problemă de neacceptare a ta şi apoi a lumii. Despre asta era vorba.
              Insist, da. Ştii de ce? Sunt oameni care citesc doar prin comentarii. Şi cumva simt nevoia să-mi apăr sufletul. Pentru că s-ar înţelege că eu aş condamna dramele oamenilor. Şi oricâte defecte şi păcate aş avea, pe asta nu o fac.

              Apreciat de 3 persoane

            • sticri zice:

              E bine ca ai mentionat diferentele, dar eu nu am spus nicaieri ca ai condamnat dramele oamenilor. Eu am spus mai sus ca doar am adus in dezbatere aceste pb.
              Mai mult, am dat exemplul acelui tanar.

              Apreciat de 2 persoane

            • 😂😂
              Sticri, la mine ninge și s-a depus. Voi sunteți de vină, că la noi nu mai era iarnă de săptămâna trecută.
              Deci orice ai zice, până nu trece ninsoarea asta venită la de voi, nu-ți dau dreptate 😀

              Apreciat de 4 persoane

            • sticri zice:

              Cu sau fara ninsoare, nu tin sa am dreptate. Eu mi-am spus parerea si cam atat.

              Apreciat de 2 persoane

            • Și eu am făcut la fel.

              Apreciat de 1 persoană

  4. Dana zice:

    Cutremurător de adevărat…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Issabela zice:

    De la ăsta pleacă mereu toate celelalte… Și drama individuală devine dramă mondială, dacă ai și niscaiva putere de decizie 😦

    Apreciat de 3 persoane

  6. Iosif zice:

    Faine versuri ! Felicitari sincere pentru profunzimea atinsa prin cuvânt !
    Primul si ultimul razboi,
    Întotdeauna-ncepe-n Noi.
    Un genocid subliminal,
    Foc nevazut, sentimental.
    Un weekend minunat, relaxant, cu pace si Lumina binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc, Iosif!
      Weekend frumos şi numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      • Iosif zice:

        Cu toata dragostea !
        As vrea totusi sa mentionez, ca, aceasta geniala poezie, daca cititorul ar analiza-o atent, daca ar întelege mesajul cuvintelor si ar aplica-o la propriul sine, prin vointa, credinta, lupta si perseverenta, si-ar putea schimba caracterul vechi mostenit genetic, autodestructiv al propriului Suflet, trezind, renascând, redând viata “copilului” interior, revigorând si germinând 0 (9)Noua perspectiva luminoasa, 0 (9)Noua viziune simpla, inocenta, vie, 0 (9)Noua lege a libertatii naturale, în gând, în fapte si în exprimare.
        Seara faina !

        Apreciat de 1 persoană

        • Ar ajuta mult să ne avem grijă de suflet, da. Şi da, asta am vrut să spun în vers.
          Mulţumesc, Iosif! Zi frumoasă!

          Apreciat de 1 persoană

          • Iosif zice:

            Potecuta draga, eu nu cunosc real nici o persoana dintre cei ce-si exprima gândurile, ideile, parerile, pozitia si/sau sentimentele în cuvinte prin vers sau proza în aceasta dimensiune virtuala, iar comentariile mele sunt întotdeauna o forma de recunostinta fata de persoana posesoare de site virtual, din care culeg doar ce-mi place, exprimându-mi prin cuvinte gândurile si sentimentele ce le-am trait citind, vizionând sau ascultând mesajul postat de persoana sau entitatea din spatele postarii, fara intentia de a încerca sa influentez în vreun fel sau altul ideologia, perceptia, sentimentele/resentimentele cuiva, respectând persoana/entitatea asa cum ma respect pe mine însumi.
            Un pasaj din Scripturi care m-a impresionat prin profunzimea lui si pe care-l am întiparit în minte, în suflet si în inima, un reper si Lumina în viata de zeci de ani, este acesta.
            https://biblia.resursecrestine.ro/1-corinteni/13
            P.S. Adevarata este zicerea:” Fiecare pasare pe limba ei piere.”
            Un sfârsit de saptamâna minunat, în toate aspectele perceptiei vietii binecuvântat !

            Apreciază

  7. tink3rbe11 zice:

    Tare trist dar tare ,tare adevărat!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Tatar Lau zice:

    Ne-am înstrăinat unii de alții, ne-am închis porțile pentru suferințele celor din jur, totul ca să ne protejăm pe noi. Și atât de bine ne-am ascuns sufletele, încât acum nu ni le mai găsim. Cred că am ajuns deja niște roboți, astfel încât nici nu mai trebuie să ne fie teamă că ne injectează chipuri prin vaccin. Oare de unde atâta ură?
    Da, Potecuță, fără să înțelegem, războiul cel mai mare se dă în noi…

    Apreciat de 3 persoane

  9. Suzana zice:

    Poate gresesc, insa multi oameni cred ca nu inteleg ideea razboiului dintre ei si ei. Nu stiu cum sa exprim mai bine, Pentru ca daca l-ar ‘vedea’ si-ar da seama ca doar ei insisi pot fi ori invingatorul ori invinsul. Nu exista compromis aici! Pana la urma depinde de fiecare.
    Foarte adanci apele poeziei tale. Multumesc mult, draga mea.
    Un final de saptamana linistit. ❤

    Apreciat de 2 persoane

  10. Diana zice:

    E adevar in poezia ta, si ma-ntristeaza acest adevar, dar stiu (stiu, nu cred) 🙂 un lucru: exista si oameni fara pustiu in ei. Sunt putini, dar sunt – poate sunt speranta; ei sunt ca floricica din asfalt (v poza) ❤
    Seara frumoasa sa iti fie, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Jo zice:

    Wowza! Nu-mi vine să cred că ești Potecuță a mea, cea cu care discutam despre Deadpool acu’ două ore. Unde-i Potecuță a mea?! Și ce-ați făcut cu ea? 🙂 OK! După ce șocul inițial a trecut vreau să-ți împărtășesc gândul pe care l-am avut citind prima strofă: cuvintele sunt arma mea preferată. Și chiar mușc. Nu cred că am pierdut vreodată vreun război verbal. 🙂 Dar nu mă iau decât de persoanele nasoale. Altfel sunt blândă. 🙂 Iar când am ajuns la ultima strofă m-am temut să nu te întristez cu gândul meu inițial. Of!

    Apreciat de 1 persoană

    • E aceeaşi persoană, Jo. Care, câteodată, se sufocă. Azi m-am sufocat şi aşa am ştiut eu să răbufnesc. Alţii dau cu pumnul în masă. Eu aşa am ştiut face.

      Apreciat de 2 persoane

      • Jo zice:

        Ah! Tare mi-ar plăcea un duel verbal cu persoana care te-a necăjit. ❤️ Toate trec până la urmă, Potecuță. Hang in there!

        Apreciază

        • E păcat să existe unul, Jo. La o postare care deplânge „războaiele” din noi, dacă se iscă un război, nu înseamnă decât că sunt extrem de împăcată cu mine, că am avut dreptate. Deci nu mă poate supăra nimeni, dându-mi practic dreptate 🙂
          Hug şi de la mine!

          Apreciază

  12. Drugwash zice:

    Războaiele interioare sînt apocaliptice fiindcă nefiind decît un singur suflet în container acela se rupe inerent în două şi orice parte ar cîştiga tot o jumătate mai rămîne la final. Asta dacă nu se anihilează una pe alta reciproc pînă nu mai rămîne decît containerul gol, un zombi ce-a fost cîndva un om.
    Oare-i poate creşte omului sufletul la loc…? Aş vrea să cred asta, dar mă împiedic de realitate.

    Bat cîmpii, am şi eu dramele mele mai noi să ţină companie celor vechi, chiar dacă nu se compară nicidecum cu cele atroce din vecini.

    Apreciat de 1 persoană

  13. miniaturile zice:

    M-ai topit….ți-e versul cald, dar te pune și pe gânduri. Frumos ai scris!❤

    Apreciat de 1 persoană

  14. sa investim in suflet si in relatia noastra cu viata. nu am citit versuri! am citit un fior!
    te imbratisez, Potecuta!
    ♥️

    Apreciat de 1 persoană

  15. Războiul dus de noi cu noi… câtă dreptate ai, Potecut!

    Apreciat de 1 persoană

  16. Mugur zice:

    Frumos e versul, înțelept mesajul,
    Dar trist atunci când sufletul e gajul
    Cu care să treci puntea către lume,
    Iar mai apoi, să vrei să faci și glume
    E trist mesajul, versul minunat!
    Cu plecăciune, de nu-ți e cu bănat.

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult de tot, Mugur!
      Să fie bine! Să facem cumva să fie bine!

      Apreciat de 2 persoane

      • Mugur zice:

        De-ar fi după sufletul și vrerea mea, ar fi doar pace și liniște în lumea asta și tot ce fac spre asta duce.
        „Aștept provincia”, cum se spunea cândva, adică aștept ca și cei implicați direct să gândească și să procedeze ca mine, ca noi.

        Apreciat de 1 persoană

        • Mugur, ştii că suntem pe aceeaşi lungime de undă.
          Cei implicaţi direct au interese care nu ţin de oameni. Ei au altă treabă. Ţine de noi, cei „mici” şi fără astfel de interese, să nu permitem „războiului” să se strecoare între noi. Şi nu vorbesc doar despre ceea ce se întâmplă acum, ci de oricând.
          Dacă noi, o mână de oameni, de înţepăm între noi pe unde apucăm, ne războim şi ne urâm cu patos… cum să avem pretenţia să vină pacea aia generală?
          Revin la ce se întâmplă acum: sunt oameni care şi-au lăsat casele, au aruncat ce-a încăput într-o valiză şi şi-au luat lumea-n cap. Ăsta e subiectul principal, asta e problema cea mai mare. Copiii ăia speriaţi care nu prea înţeleg de ce stau pe drum, noaptea, şi de ce nu mai dorm în patul lor şi de ce mama lor plânge.
          Alţi oameni au fugit la graniţă, să facă şi ei ce pot, să le dea, e drept, poate puţin haotic şi dezorganizat, că nu a ştiut nimeni că va fi ce e, nu e nuntă pe care o planifici cu un an-doi înainte, să pui la punct detalii, ce au crezut ei că e nevoie.
          Ei, şi alţi oameni stau frumos în căsuţa lor şi îi înjură pe ceilalţi. Ba că avem în ţară oameni care mor de foame şi nu le pasă, ba că ăştia, ucrainenii, ne-au furat ceva, că le-a zis lor bunicu’, ba că ăsta nu-i război şi noi, proşti, credem orice că ne-au spălat pe creier, ba că nu ştiu ce-a zis nu ştiu cine despre noi.
          Şi alţi oameni îi ceartă pe ăştia şi se înjură şi se războiesc.
          Şi alţi oameni încearcă, aşa cum pot, să stea departe de tot, să se remonteze, să constate doar. Şi alţi oameni îi bănuiesc de gânduri ascunse şi-i ceartă.
          Şi alţi oameni…

          Asta e. Şi vrem să fie pace? Războaiele nu-s doar alea care aruncă-n aer clădiri. Sunt şi astea duse cu pixu sau cu tastatura. Şi fac mult rău şi astea.
          Prea ne-am înrăit. Eu înţeleg că avem un scut de protecţie şi reacţionăm şi la ce ni se pare, nu doar la evidenţe. Dar e periculos să permitem să fim aşa.
          Avem în noi o îndârjire care, pe termen lung, ne va devora din interior.
          Dar… cine sunt eu să vorbesc despre faptul că sunt lucruri care nu ţin de noi? Oricât am vrea, orice-am face, nu putem opri o maşinărie bine pusă la punct. Putem însă să schimbăm pătrăţica de lume în care ne ducem paşii. Pe aia o putem face frumoasă, liniştită, calmă. Şi dacă a mea e aşa, a ta e aşa, a vecinului e la fel… poate-poate vom face de-o stradă. Şi apoi de un oraş. Şi tot aşa.
          Dar dacă eu mă uit urât înspre vecinu’… deja primul pas e greşit şi atunci chiar nu mai are sens.
          Scuze că m-am întins aşa.
          Zi faină să ai!

          Apreciat de 1 persoană

          • Mugur zice:

            Nu mă așteptam să te desfășori chiar așa, dar mi-a făcut bine (probabil și ție), căci m-am convins că suntem pe aceeași lungime de undă, dacă mai era nevoie, iar tu te-ai mai descărcat.
            Așa este, trebuie să facem pace în noi și împrejurul nostru, pentru ca apoi, prin „recul”, să mărim zona de liniște și pace.
            Nu mă pot așeza apărător al niciunei părți, dar mă pot situa ca apărător al liniștii generale.
            Mi-a venit în minte o zicală care se poate adapta discuției: „peștele de la cap se împute, dar se curăță de la coadă.” De la noi, cei mici, trebuie să plece curățenia și liniștea. Și dragostea de aproapele nostru, indiferent cum s-ar numi sau ce „religie” ar avea.

            Mulțumesc!
            Zi minunată și liniștită îți doresc și ție!

            Apreciat de 1 persoană

            • Şi eu îţi mulţumesc! Da, chiar mi-a făcut bine. M-am răcorit puţin şi am făcut-o cu încredere. Că nu chiar pe orice „umăr” mai avem voie să ne sprijinim gândurile..
              Da, e perfectă zicala în context. 😉

              Apreciat de 1 persoană

  17. Aș vrea să cred că tot răul e spre bine, iar războaiele care se poartă între tabere vor duce la o pace interioară pentru toți oamenii. Aș vrea să spun asta, dar mă tem că greșesc, așa că nu-mi rămâne decât speranța.

    Apreciat de 1 persoană

  18. adrianport zice:

    Războiul nostru cu noi ar putea fi lung, feroce, stupid pe alocuri, dar poate nu chiar atât de devastator dac-ar învinge binele. Din păcate asta nu vine de la sine.

    Apreciază

  19. Ecoarta zice:

    „Căci oamenii-au murit în oameni
    Și-n suflet s-a făcut târziu”…
    Eu sper si vreau sā cred cā totusi a mai rāmas o fārâmā de om în fiecare! Cât despre suflet…
    Frumos, dar prea tristā realitatea!

    Apreciază

  20. Ultimele versuri sunt valabile pentru totdeauna, cred. Este trist că noi ne suntem cei mai mari dușmani, că nu putem găsi pacea și echilibrul interior de care avem atâta nevoie!
    Frumoase versuri, Potecuță! Felicitări!🤗

    Apreciază

  21. Alex zice:

    Felicitări, dragă Potecuță! Ce poezie cutremurătoare! Ai strâns în aceste versuri toată drama umanității din aceste vremuri mai mult decât tulburi. Nu știu când s-au stricat lucrurile în halul ăsta. Eram noi prea tineri și nu vedeam corect realitatea, dar cu niște ani în urmă… parcă nu era chiar așa!? Atât de tare s-au înrăit oamenii, încât au ajuns să se sfâșie chiar și când nu este niciun „motiv de sfâșiere”, dacă o fi așa ceva vreodată…
    M-am oprit mai ales la două versuri. „Și-apoi hulim că-n suferință,//O mână mângâie pe alta…”
    Am primit în ultimele zile pe net atâtea materiale pline de otravă, în care unii au ajuns să condamne, să judece, să arate cu degetul…. gesturile de solidaritate ale multor români, pentru amărâții din Ucraina. Că nu merită, că ucrainenii sunt răi, că i-au asuprit pe români… etc, etc… Măi oameni buni, oricât de patrioți ne-am da (dar nu suntem, să fim serioși!), de ce uităm să fim oameni, doar oameni și nimic mai mult, atunci când niște semeni suferă îngrozitor? Războiul e o dramă cumplită, nimeni nu are nevoie de așa ceva. Dar de puțină omenie, empatie, milă, înțelegere…. toți oamenii au nevoie. Mai presus de toate barierele care ne separă adeseori. Ți-e milă de un câine care îți iese în cale, flămând și jigărit și să nu ne fie milă de niște oameni loviți de soartă atât de crunt? În halul ăsta am ajuns?
    Finalul poeziei este cumplit de dureros: „În oameni… nesfârșit război,// Și poate cel mai trist din toate,// E cel purtat de noi, cu noi”. Câtă dreptate ai! Am ajuns să ne războim cu toți, dar și cu noi înșine! Nu mai e pace nici măcar în inima noastră!
    Of… 😦

    Apreciază

    • Chiar nu mai am nimic de adăugat, Alex! Ai spus exact ce am adunat şi am răbufnit în vers. Da, exact despre astfel de reacţii, de oameni, e vorba. Şi da, din păcate, nu sunt deloc puţini cei care fac asta, cred asta, gândesc asta şi, mult mai grav, simt asta…
      E dureros. Dar e realitatea de lângă noi, din noi.
      Îţi mulţumesc mult de tot! Numai şi numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  22. Roximoronica zice:

    Dureros de frumoasă poezie, Potecuță, deși aș fi preferat, și cred că și tu, să nu existe. Mi-a amintit de Arghezi și de-a lui estetică a urâtului.

    Apreciază

  23. daurel zice:

    Am găsit un citat din Martin Luther King:
    ”Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc și nu se cunosc pentru că nu comunică.”

    Apreciat de 1 persoană

  24. Ileana zice:

    Te felicit cu drag! Realitate pura! Insa tot sper ca ceva bun va veni si v-om reveni la un sfert din normal…

    Apreciază

  25. Într-un război interior
    unii caută lumina
    găsind cel mai curat izvor.
    Într-un război interior
    grija pentru suflet și dor
    de viață bună e taina,
    într-un război interior
    unii caută lumina!
    Felicitări pentru poezie Potecuță!
    Toate cele bune!

    Apreciază

  26. Ana May zice:

    „Căci oamenii-au murit în oameni
    Și-n suflet s-a făcut târziu”- un adevăr care doare rău, dar până și „durerosul” e frumos în versurile tale!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s