Jurnal versificat

Azi, simţindu-mă prea mică
Pentru lume, pentru vară,
M-am ascuns, de dor, de frică,
Într-un colţ senin de seară.
Se făcea că toată ploaia,
Transformată în simţire,
Mi-a pătruns brusc în odaia
Şubredă, de amintire.

Vântul se izbea pe-afară
De oameni, de crengi, de cer
Şi, ca fumul de ţigară,
Se pierdea în sus, stingher.
Îi priveam uimită jocul,
Nu ştiam dacă să-l chem,
Să ne împărţim norocul
Şi-n noapte să ni-l veghem.

Mă gândeam că poate lumea
Se ascunde, ca şi mine,
Prin oameni şi-ntre dorinţe,
Fără chip şi fără nume.
Şi-am zărit ca printr-o ceaţă
Viaţa dându-se-n spectacol,
Cum se-alintă şi-şi răsfaţă
Obstacol după obstacol.

AscultASTA. M-am îndrăgostit de ea, e dintr-un film, poate vă zic şi despre el cândva, după ce mă adun, că e dur.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

82 de răspunsuri la Jurnal versificat

  1. Roximoronica zice:

    Potecuța, pe când un volum palpabil? Am ascultat melodia, îmi amintește de perioada în care eram fană Depeche Mode și ascultam muzică pe casete. Seară frumoasă! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  2. Crengu zice:

    Lasă filmul, zi-mi, te rog, cum faci să scrii așa! 🥰 Cu toții ne ascundem, într-un fel sau altul, într-un colț de suflet sau de odaie! Mai ales când plouă!

    Apreciat de 3 persoane

  3. Crengu zice:

    E clar, am lipsit la lecția asta! Merci, Potecuță!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Roxana Neguț zice:

    Superbe versuri! Multumesc si te îmbrățișez draga mea!💐💐💐❤

    Apreciat de 2 persoane

  5. Florina zice:

    Plouă de Sfântul Ilie, nu-i așa? Ce frumos ți-a ieșit, duios de tot 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • De obicei plouă după, aşa ştiu 🙂
      Mulţumesc, Florina!

      Apreciat de 2 persoane

      • Florina zice:

        Serios, deci spre seară? Ce tare, eu nu știam, credeam că plouă ziua.. Merci 🙂

        Apreciază

        • Ştiam că Sf. Ilie mergea la Dumnezeu să-L întrebe când e ziua lui. „Mai e, Ilie, mai e”. Şi tot aşa. Într-o zi, L-a întrebat iar. „Numai ce-a trecut, Ilie. A fost deja ziua ta”. Şi atunci, Ilie s-a supărat tare şi a tunat şi-a fulgerat. Şi de atunci, după Sf.Ilie plouă cu tunete şi fulgere.
          Asta o ştiam de când eram copil, de aia ziceam că de obicei plouă după, nu chiar în ziua aia.

          Apreciat de 1 persoană

          • Mladin Slovanic zice:

            Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul chiar a adus ploaia pe pământ, prin rugăciune, după 3 ani de secetă în regatul antic Israel (prin anii 860-850 înainte de Hristos), fiind un fapt istoric consemnat în perioada domniei regelui Ahab. Probabil că legătura dintre această mare sărbătoare și venirea ploii nu este întâmplătoare. Firește, a fost un cadru mai larg de desfășurare a evenimentelor, eu doar am sintetizat foarte mult.

            Apreciat de 1 persoană

            • Multe dintre „legende” şi poveşti populare au sămânţa aceea de adevăr istoric. Dar s-au transmis mai uşor aşa, mai pe înţelesul tuturor.
              Mulţumesc pentru detalii!

              Apreciat de 1 persoană

            • Mladin Slovanic zice:

              Da, sigur, am scris pe scurt, erau foarte multe de detaliat, părea un ton mai serios, nu era dat decât de solemnitatea anumitor fapte. Și în nici un caz nu am vrut să fie altceva decât o subliniere a legăturii dintre fapte petrecute în trecut și cele din prezent.

              Apreciază

            • Eu apreciez foarte mult această intervenţie şi mulţumesc pentru ea. Sincer, nu ştiam exact de unde a plecat.

              Apreciat de 1 persoană

            • Mladin Slovanic zice:

              Iar eu mă temeam ca nu cumva să apar ca musca-n lapte, încercând s-arate c-a-nvățat să-noate. 🙂

              Apreciază

            • Aici niciodată nu se vor interpreta astfel intervenţiile de genul ăsta.
              Eu nu ştiu să înot nici în apă, nici în lapte 😀
              Acum serios, chiar mă bucur când învăţ ceva, cum s-a întâmplat acum! Mă bucur când oamenii împart din ce ştiu ei 😉

              Apreciat de 1 persoană

  6. Victor zice:

    Pe la noi nu a plouat, niciun strop n-a căzut de zile bune, crăpăturile din pământ sunt mari, asemenea unor riduri care, la vreme de bătrânețe, brăzdează chipurile uscate de lacrimile cândva curse spre stingerea unor arșițe neîmpărtășite. Și pământul suferă continuu, la noi de setea ce se simte în foile răsucite ale porumbului, în alte părți din cauza puhoaielor ce rup totul în năvala lor.
    Mi-e dor de ploile de vară din timpul copilăriei. Atunci parcă nici pământul nu era la fel de suferind. Ori poate eu, prea prins cu bucuria vieții fără de griji, nu băgam de seamă cât de mari sunt crăpăturile prin care își striga suferința.

    Apreciat de 3 persoane

    • Trist, foarte trist! În unele zone, pământul suferă de sete, în altele de prea multă apă, în altele de prea greii paşi care-l apasă…
      Poate că nici nu era aşa. Poate că nu e doar o impresie, ţesută din acel prea-bine specific copilăriilor.
      Mulţumesc tare mult!

      Apreciat de 2 persoane

  7. anasylvi zice:

    Mi-am reamintit aceasta piesa (am aflat si cine o canta cu aceasta ocazie). Cat despre poezie, ai tu un mod de a ma transpune in mijlocul unui adevarat univers. Urban si totodata, aplicabil oriunde.

    Apreciat de 2 persoane

  8. condeiblog zice:

    Zic doar atât: ❤
    Alte vorbe după poezie, mi le înghit 🙂 Ar suna acum la fel de frumos ca și un scârțăit de scaun la concert…

    Apreciat de 2 persoane

  9. Suzana zice:

    Cam multe obstacole si prea dificil de a le rezolva ascunzandu-ne in noi sau de noi…! 🙂
    Frumos jurnalul de azi ca si melodia, iarasi noua pentru mine…
    Seara buna, draga Potecuta!

    Apreciat de 2 persoane

  10. ina02s zice:

    Potecuta, mă uimești cu ușurința ta. Ne faceai un mic jurnal in proza, azi l-ai versificat. Ai pus cotidianul in rime și a ieșit fain, cu multă sensibilitate.
    „Pentru lume, pentru vară,
    M-am ascuns, de dor, de frică,
    Într-un colţ senin de seară.”
    Mulțumesc. 😘❤️

    Apreciat de 2 persoane

  11. Pingback: Jurnal versificat – Magic Storry

  12. Vero zice:

    Vreau!!!
    Vreau o carte publicată.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Issabela zice:

    Foarte reușită versificația 🙂 Să nu mai spun cît mă bucur cînd, după ce eu văd ceva urît care mă impresionează, mereu se nimerește să spui tu ceva frumos… Wp are, probabil, ca orice microunivers, echilibrul lui invizibil.
    Iar melodia – o revelație de care uitasem ❤

    Apreciat de 2 persoane

  14. Ana May zice:

    Uite că e bine că viața se dă în spectacol! Tu ai reușit să-l „vizionezi” și să impresionezi, redându-l în versuri!
    Seară frumoasă, dragă Potecuță !

    Apreciat de 1 persoană

  15. Iosif zice:

    Mie mereu mi-e dor de ploi,
    de vântul cald si de Cuvânt,
    sa sufle iarasi peste (999)Noi,
    sa nu mai aud sohan de covid !
    Binecuvântata fii pentru versuri, proza, melodii si pentru dragostea pentru copii, nevinovati si inocenti zurlii ! 🙂 😀 ))

    Apreciat de 1 persoană

  16. Azi, afară, gândesc, ascult. Sunt cuvintele cheie, nelipsite din jurnalul tău fie el în proză sau versificat. Și am găsit repede răspunsul. „Azi” pentru că trebuie indicat timpul, ca în orice jurnal. După ce ne descrii vremea de „afară” este momentul să ne spui la cine/ce „gândești”. În final ne răsfeţi cu ceea ce „asculţi”. Toate adunate alcătuiesc un fragment de viaţă.

    Apreciat de 2 persoane

    • Constanţa, acum 1500 de ani, când am deschis potecile, acest jurnal circula foarte des, mulţi bloggeri îl aveau ca rubrică permanentă pe blog. Avea şi o poză specifică, ştiam pe atunci de la cine a pornit, erau mai multe întrebări, un fel de oracol, aşa. Ştiu sigur că era „cu ce sunt îmbrăcată” – pe asta am eliminat-o după vreo două răspunsuri în doi peri, mi s-a părut fără rost, şi „în bucătărie” – cum eram pe atunci toată ziua la muncă, nu exista pandemie, numai despre cafea scriam, că ce să şi scriu din bucătăria de la muncă deci am eliminat-o. De restul nu-mi amintesc. Dar mai erau. Şi nu puţine.
      A rămas în forma asta. Şi ieri mi-a venit cheful de scris în versuri.
      Deci asta-i povestea jurnalului. 🙂
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 3 persoane

    • M-am ambiţionat să caut. Ăsta e printre primele. Cam aşa arăta în forma aproape originală 😀

      Apreciat de 3 persoane

  17. Zuzu zice:

    Placute versuri! 🙂

    ADOOOOR PLOAIA!

    Apreciat de 1 persoană

  18. Viața se dă în spectacol în fiecare jurnal de-al tău, cu atât mai mult când e în versuri și ne pătrunde mai ușor și în colțișoarele cele mai ascunse. Iar melodia vine cu un parfum în plus. Mulțumesc, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  19. rofstef zice:

    Eeeei, o poezie frumoasă cum nici nu se putea altfel. ☺️
    Foarte potrivită cu timpul de afară, dar și cu trăirea interioară..
    Piesa muzicală mi-a plăcut, ba chiar a fost musai să o ascult și pe casca la o calitate înaltă pentru că mi-au plăcut efectele..
    Merci tare fain !
    O zi de marți suuuper să ai, Potecuțu !!!

    Apreciat de 1 persoană

  20. Floare de mai zice:

    Ți-am spus pe fb că simțim uneori nevoia să ne ascundem chiar şi de noi….când ne plouă în suflet…Dar tu te ascunzi aşa frumos printre versuri…Te găsesc numai cei ce rezonează cu tine❤❤.Minunată eşti !❤❤

    Apreciază

  21. Aila zice:

    Frumos jurnalul cotidian al sufletului tau!

    Apreciază

  22. Ella zice:

    Imi place ce asculti … Aceasta trebuia sa fie o capodopera. Este atat de unica … ca si jurnalul tau!
    Zi placuta, draga mea!
    .Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciază

  23. Mishuk zice:

    ieri când am citit postarea a început să mă roadă invidia… din nou! mai întâi la papuci, apoi și la unghii… am scris un comentariu, m-am răzgândit și am început să mă oftic. urăsc verile, sunt o eternă pană de motor pentru creierașul meu de guvid (știi tu, urșii nu sunt prea înzestrați din moment ce au rămas fără coadă la indicațiile vulpii) azi am prins tupeu… all in, dau cu sec, arată cărțile (am văzut eu într-un film!)

    Apreciază

  24. daurel zice:

    Eu cred ca e poezia unei zile ploioase!
    Felicitari!

    Apreciază

  25. ooo cat imi place cand scrii poezii!!! sincer nu stiu la ce film de referi, dar nici melodia nu e prea vesela:(

    Apreciază

  26. ecoarta zice:

    Toți suntem mici pentru lume! Tu, pentru mine, ajungi la cer!

    Apreciat de 1 persoană

  27. Mladin Slovanic zice:

    Poezia ta respiră, trăiește, vibrează. Am mai spus asta, poate sub altă formă, dar se pare că e imposibil să n-o constat în mod repetat. 🙂 Cine n-a mai zburat luându-și avânt de pe rând, să facă bine să te citească.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s