Ce-i în guşă-i şi-n… părere?

Am tot vrut să abordez subiectul ăsta cu voi, am tot amânat, n-am ştiut cum să fac să-l pot aduna, să nu fie cât un roman, şi nu l-am mai scris. Acum încerc, sper să reuşesc să mă încadrez într-o limită decentă a numărului de cuvinte 🙂
Despre modul în care ne spunem părerea în anumite situaţii vreau să discutăm. Sigur, e foarte important să spunem ce gândim şi cred că e şi de preferat. Dar oare chiar oricum, oricând, părerea noastră trebuie să fie auzită? Şi oare chiar e în acele situaţii fix ceea ce gândim? Vă voi da câteva exemple, să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun, nu că n-aţi putea voi pricepe, nu pot eu spune ce vreau altfel 😀 Şi e mai uşor aşa, altfel ajungem pe la izvoarele Dunării dacă vorbim la modul general.
Avem cu toţii preferinţe în absolut toate domeniile, sunt lucruri care ne plac, sunt lucruri care nu ne plac. Despre astea din urmă vorbim, mai exact despre cum spunem că nu ne plac. Sau nu le vrem. Eu cred că cele mai multe, dacă nu toate, ţin exclusiv de noi, de nevoile noastre, de dorinţele noastre, de resursele noastre, interioare sau nu, de gusturi şi atât. De noi, cu tot ce suntem.
Cred că nu e despre alţii, decât în foarte puţine cazuri. Că nu ne place un anumit gen de muzică, ţine de gusturile noastre, de felul în care suntem „construiţi” şi ok, hai, de educaţie, dacă e să vorbim de un anumit gen, deşi nu se aplică în toate cazurile. Nu ascultăm acel gen pe care-l blamăm, din toate aceste motive, nu pentru că noi credem că cei care ascultă sunt… cumva. Nu? Când rămânem singuri, când nu ne aude nimeni, când simţim nevoia să ascultăm ceva, de ce alegem muzică clasică sau operetă? Pentru că asta ne face să ne simţim bine, pentru că asta ne place, pentru că asta ascultăm de obicei, nu pentru că ne abţinem de la rock, crezând că rockerii sunt satanişti, rapperii sunt drogaţi, maneliştii sunt proşti etc. Şi atunci, când vine vorba despre asta, de ce uneori simţim nevoia să fim mironosiţe sau să lovim în stânga şi-n dreapta? Nu ascult rock, ascult hip-hop, punct. Dar nouă ne place cu „ce, rapp? Ăla-i pentru drogaţi, mă, eu-s cult”.

Nu ne place carnea de miel. Nu ne place gustul, nu ne place mirosul, nu ne pică bine, nu avem voie, din motive medicale, sau suntem la dietă. Faptul că nu ne place nouă nu transformă mâncarea aia în ceva dizgraţios. De ce să simţim nevoia să exprimăm, la o masă la care cineva mănâncă asta, cât de scârbos e şi să ne mirăm cum poate înghiţi omul ăla aşa ceva?

Asistăm la o discuţie. Cineva, foarte entuziasmat, povesteşte despre faptul că şi-a îndeplinit visul de a sări cu paraşuta. Vorbeşte despre senzaţii şi explozii de emoţii.
Noi n-am sări cu paraşuta. De ce? De frică. Frică de înălţime sau de orice. Pentru că poate credem că e periculos. Pentru că nu suntem fanii sporturilor extreme, pentru că nu ne-am dorit niciodată, pentru că altceva ne face fericiţi. Pentru că toate „nu-urile” astea-s despre noi şi nu despre cum îi vedem pe cei care fac asta.
Şi atunci, de ce replica noastră e „vai, dar e o porcărie asta, dragă, eu îmi preţuiesc viaţa, numai inconştienţii şi nebunii fac asta”. Deci noi nu că ne-am teme sau că pur şi simplu nu ne dorim nu facem asta, nu. Noi am vrea. Dar ni se pare că e treabă de nebuni şi de inconştienţi şi aia e, noi ne comportăm civilizat, ne abţinem, facem compromisuri cu visele noastre, ne lăsăm pe noi pe locul doi, punem prinţipurile lumii pe primul loc, să dăm bine în faţa lumii.

Cineva ne spune că şi-a luat un TV din ăla ultra mega super extra, din ăla care face şi prăjituri, ştiţi voi. Noi nu vrem şi ştim că nu vom lua pentru că: avem deja un TV şi e suficient pentru ce pretenţii avem de la un TV, nu avem bani suficienţi sau, dacă-i avem, nu-s de dat pe un televizor, nu avem unde pune un TV cât o sufragerie, nu ne plac televizoarele atât de mari, nu ne uităm la TV deci nu avem nevoie, ni se pare mult prea scump pentru ce ştie să facă. Cam astea ar fi cele mai des întâlnite motive şi cam la astea ne-am gândi, nu? Nu.
Că noi suntem altfel deci, automat, şi motivele sunt altele şi trebuie să-i spunem omului că a-ţi lua un astfel de TV e dovadă de snobism. Deci da, dintre toate motivele, ăsta ne împiedică pe noi să-l luăm. Mai şi e replica aia cu sacrificiul în numele altora, aia-n care noi, evident, decât să-i aruncăm pe TV, mai bine-i donăm unui centru de ajutorare a gândacului cu pete verzi, pe genul „eu nu mi-aş lua aşa ceva, sunt oameni care mor de foame şi mă gândesc la ei”.
Avem cu toţii păsărelele noastre, da. Stoluri de păsărele, de vulturi, de ulii, de şoimi ai patriei zboară lin prin capul nostru. Dacă stolul omului a fost acel TV, dacă şi-a pus ban pe ban să-l cumpere şi dacă juma’ de an mănâncă numai pâine cu apă, chiar ne dă nouă dreptul să-l etichetăm?
Bun. Credem asta despre genul ăsta de persoane. Nu e de condamnat, avem dreptul la părere. Dar concret, în discuţie, cu omul în faţa noastră, dintre toate motivele de mai sus, numai pe ăsta l-am găsit când argumentăm de ce noi nu ne-am lua un aşa TV? Şi o facem practic fără să fim întrebaţi, fără să încerce cineva să-l îndese pe gâtul nostru, fără să fim întrebaţi dacă noi ne-am lua sau nu. El spune că şi-a luat, noi, cu ochii peste cap, mvai, ce snob eşti.
Dacă asta ne spune nouă ceva despre acel om, oare ce spune replica noastră despre noi? Hm, greu de zis.

Şi, în fine, că oricum aţi înţeles din primul exemplu, las şi preferata mea: postările de adio de pe bloguri. Nu ştiu dacă şi pe FB e la fel. De ce ar renunţa cineva la blog? Din lipsă de timp, a intervenit altceva în progamul lui obişnuit şi nu mai poate sau nu mai vrea să aloce timp şi pentru asta, crede că nu mai are inspiraţie, simte că nu se mai regăseşte, nu-i mai face plăcere, şi-a găsit altă pasiune sau, pur şi simplu, nu mai are chef şi nu mai vrea. Ar mai putea fi motive pe care le-am uitat, dar cred că astea-ar fi cele principale.
Dar de ce să fie simplu când poate fi complicat? Şi de ce să spunem asta când putem strecura şi nişte răutate stropită cu jigniri, nu? Doar putem scrie că „mi-am dat seama ce porcărie e blogul şi statul pe blog. Sunt atâtea cărţi fabuloase şi oamenii, în loc să pună mâna să citească literatură de calitate, citesc bloguri şi scriu pe bloguri” sau „în loc să-şi educe copilul, stau pe bloguri” sau „în loc să se vadă cu prietenii, stau pe bloguri”, evident, pe modelul eu. „Eu am prieteni cu care ies, eu nu sunt un singuratic deci eu nu am timp de aruncat stând aiurea pe bloguri, ca mulţi alţii”.
Păi nu? Măcar să ne asigurăm că nu-i pare rău nimănui că nu mai scriem, lăsăm tot veninul pe preş şi ştim o treabă.

Deci dragilor, despre astfel de păreri vorbesc. Nu-mi plac filmele lui x pentru că asta şi asta şi asta, argumenat. Sau nu-mi plac şi punct. Nu-mi plac filmele lui y pentru că-s filme pentru proşti, când cineva tocmai s-a arătat încântat de unul din ele, e ciudăţel puţin. Sau poate mi se pare.

Voi ce credeţi despre asta? De ce uneori simţim nevoia să înţepăm aşa, să jignim, să aruncăm frustrări? Sau chiar e vorba de sinceritate în toate astea?

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

86 de răspunsuri la Ce-i în guşă-i şi-n… părere?

  1. ioansperling zice:

    Hai sa deschid eu discutia ca am gradul de Gică Contra!
    Daca de la mine asteptati osanale aveti mult de asteptat! De asemenea va inteleg ca sunteti bine educati nu ca mine dar terminati cu dragalaseniile ” o zi frumoasa” „un sfarsit de saptamana excelent” samd. Nu fiecare are timp sa va raspunda pe masura! Din partea mea sa o duceti toti ca in rai dar nu asteptati sa va o spun de fiecare data!
    Eu am cateva lucruri in care ma pricep (nu scrisul) mai mult ca multi de aici si mai putin decat multi din alta parte! Am niste experiente pe care nu le-a trait fiecare si multe din ele bine ca nu le-a trait!
    Cand simt ca am ceva de spus o spun! Rareori laud ca asta nu-i de folos decat pentru imaginea mea in ochii vostrii! Sincer daca dati sau nu vreun ban pe mine nu ma ajuta cu nimic si nici nu ma deranjaza!
    Ce pot sa va ofer cui se simte deranjat de comentariile mele este sa ma retrag de pe paginile voastre! Trebuie insa sa mi-o spuneti direct!

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu vă înțeleg de ce credeți că a fost vorba de dumneavoastră sau de comentarii pe blog. Chiar nu vă înțeleg și îmi pare rău că asta ați înțeles, eu chiar vorbeam la modul general.
      Nu voi termina să urez cuiva o zi frumoasă, dar sigur nu vă voi mai deranja pe dumneavoastră cu urarea, am înțeles că nu vă place.
      Sincer, sunt foarte mirată de această reacție și tot sincer, nu mă așteptam. Nu-mi amintesc să ne fi contrat vreodată, din contră, cred că până acum am avut un dialog civilizat.
      Mi-o spuneți ca și cum postarea a avut țintă cu link spre blog deși era la modul general și nu despre bloguri era vorba.
      Îmi pare teribil de rău că s-a ajuns aici din nimic. Asta e!
      Sănătate multă vă doresc!

      Apreciat de 2 persoane

      • ioansperling zice:

        Vezi Potecuță tu te-ai convins ca cu tine am ce am! Sunt pe internet de zeci de ani si asta E TIPIC pentru romani: IAU TOTUL PERSONAL! Nici prin gand nu mi-a trecut! DAR eu sunt cel cu raspunsurile incomode O RECUNOSC SINGUR nu trebuie sa mi-o spuna nimeni si atunci m-am gandit sa primesti niste raspunsuri pe care SIGUR NU LE PRIMESTI DE LA ALTCINEVA!
        Eu sun sincer si direct, diplomatia imi pare o minciuna si atunci deranjez asa cum am facut acum desi nici prin cap nu era raspunsul pentru tine ci pt temă si restul de cititori!

        Apreciat de 1 persoană

        • Vă rog să îmi permiteți atunci să spun același lucru, că tot român sunteți. Ați luat-o personal și ați reacționat ca atare deși nu era cazul. În primul rând, am scris despre diverse tipologii de oameni, despre diverse reacții, la diverse situații. Nu am dat niciun exemplu de părere contra, nu am scris concret. Dacă dumneavoastră v-ați inclus singur în astfel de tipologii, deși nici prin gând nu mi-a trecut, așa cum am și scris, nu despre orice părere era vorba, nu e vina mea și nu meritam asta.
          Da, pot înțelege că vorbeați la modul general, dar modul de adresare mi-a dat de înțeles că mie îmi vorbeați.
          Vreau să vă asigur, fără să încerc să vă schimb părerea, că unii oameni sunt diplomați că așa sunt ei. Și fără falsă modestie, am fost educată că un salut e totuși o formă de politețe. Eu refuz să o tranform în dulcegărie ieftină și repet, nu înseamnă că nu poate exista o altă părere. Dacă pentru cineva „să ai o zi bună” e de rău, nu înseamnă că nu are dreptul să creadă asta, dar nici că așa e. Eu când urez cuiva o zi bună, nu o fac pentru like sau pentru „a mă da bine pe lângă cineva”.
          Și de ce m-a mirat și supărat? Păi când vine cineva nou pe blog și înjură, e normal să fie reacții acide. Dar când sunt ani în care citești pe cineva, nu l-ai jignit niciodată, ai gustat glumele lui și ai comentat întotdeauna la subiect, crezi că nu ai deranjat cu nimic și nici invers nu s-a întâmplat și primești o reacție așa la o postare în care nu spui despre el, e puțin greu de înțeles. Atâta tot. Dar da, dacă așa e bine, sunt eu vinovată că o iau personal și rămân eu aia vinovată. E ok. E mai bine să știu că am greșit decât să accept o reacție așa adresată mie. Mulțumesc!

          Apreciat de 1 persoană

  2. Aura B. Lupu zice:

    Potecuță, de ce-i musai să fie altu’ prost, ca să fiu io “dăsteaptă”? De ce-i musai să ne dăm cu părerea, să fim la pol opus, să ieșim în evidență arătând bârna din ochii celorlalți? Și câte alte “de ce?”-uri mi-am tot pus și io, de când am început să scriu! N-am aflat răspunsul, îmi pare rău, așa că nu te pot lămuri. Am auzit de la alții 😜😁 că ceea ce negăm, criticăm, invidiem la alții, e deja în noi. Te îmbrățișez! 😍🥰😘

    Apreciat de 1 persoană

  3. Issabela zice:

    Oups, guilty as charged, am bîrfit, de ex, fb pe wp de destule ori – nu nominal, evident – și nu mă mai convinge nimeni de nesuperficialitatea rețelei respective.
    Iar cu nenea cu tv-ul… nu că am ceva cu cei care au idealuri materiale, chiar dacă eu nu pun preț pe ele, dar, în clipa în care se dă și mare cu el, pentru mine devine instant un subiect abstractizat de pamflet. Căci, dacă ar fi sincer în idealul lui material, nu s-ar lăuda, ci s-ar bucura liniștit de el. Iar eu n-aș mai ști și aș rămîne și fără subiecte…
    Cu „mai bine ai dona pentru…”… e foarte relativ, așa e, sînt multe de spus în multe direcții, dar și aici am o părere, că ar trebui să zică asta numai cel ce a donat deja. Dar, de obicei, oamenii care fac acest act cu credință nu spun asta altora și nici nu-și expun donațiile, ca exemplu sau ca scos ochii.

    Apreciat de 3 persoane

    • Nu, Issa, nu de lăudat e vorba. Că atunci da, evident, ceva nu e ok. E vorba așa de plăcerea noastră de a eticheta orice, oricum, ușurința cu care facem asta.
      Nu trebuie să te simți vinovată. Una e să spui că o rețea, un ceva, e superficial, și eu o cred, alta că toți ăia de stau pe fb sunt proști sau n-au o viață a lor.

      Apreciat de 1 persoană

  4. Mishuk zice:

    de ce? păi simplu. dacă ai fi trecut ieri prin parcul de submarini (sau sub marini – n-am încă certitudinea că am înțeles corect) ți-aș fi explicat concret. erau acolo doi ponei… unul mai mare care căra ceva copii și unul mai mic, negru murdar, cu o freză tip film de acțiune (inorogi vs barbie… ) care trăgea o șaretă. punct. și mai era o ciupercă care nu mai avea apă minerală… acum omul fiind o ființă socială, își dă cu părerea (cum și eu acum, aici)… unii o fac mai în glumă, alții mai în serios, alții sunt cinici și uneori fac dovadă de răutăți gratuite. de ce? simplu, pentru că pot, dar mai ales pentru că fiecare dintre noi credem că… părearea noastră contează și conține dreptatea și adevărul absolut. normal că apar animozități și de aici până la un spectacol gratuit de… circ nu e departe.
    acum… dacă tu ai vreo supărare, cunosc pe cineva care-l cunoaște pe… batman. poate aranjează ceva cu liga dreptății…
    p.s. n-am găsit minciuna de sub pod

    Apreciat de 3 persoane

    • Stai că am amețit 🤣
      Nu aveam nicio supărare, Mishuk. Acum o am. Nu, nu tu. Dar îmi va trece, așa cum trec toate. Chiar sunt supărată acum deși zău, n-avem nimic, am tot adunat în timp idei despre asta, despre cum reacționăm uneori, de ce, de ce așa. Nu am avut un subiect anume. Dar e bun și batman, să fie de rezervă. 😁
      Tu poți spune și sub marini dacă sună bine așa dar ce făcuși tu la ponei?
      Minciuna e pe pod, nu sub el 😁

      Apreciat de 4 persoane

      • Mishuk zice:

        știu că nu sunt eu cauza supărării… și nici eu nu am înțeles ceea ce la o primă impresie… nu e deloc drăguț (mai sus), dar mno, le adunăm, le amestecăm, le rumegăm și mergem mai departe. cât despre parcul minunat…
        păi să vezi, am cântat la copii :))) și copiii râdeau, și eu râdeam… minunat!
        am tot stat eu și m-am gândit, ce zoo n-am văzut eu la o distanță de 6 ore de casă :))) cu trenul(!) așa că miercuri la miezul nopții am aterizat în orașul lui herman… și joi îmi făceam selfie cu fratele urs :)))

        Apreciat de 2 persoane

  5. Florina zice:

    Eu m-am observat pe mine, deci voi vorbi la obiect dar despre subiectul EU: îmi plac blogurile, dar doar un anumit tip, dar nici tipul ala nu-l mai vreau zilnic, Înțelegi ce spun? Și atunci iau pauza, cat simt, cât vreau, nu mai intru zile întregi și gata, iar pe blogurile pe care nu mă regăsesc nu mai intru DELOC. De ce să am nervi, să mă cert, când pot doar să mă întorc, spre mine și spre ale mele. Am văzut că offline-ul e mult mai ok decât online-ul în anumite perioade. În altele mi-e dor să stau pe blog, să pălăvrăgesc cu voi, să mai râdem la una, la alta, să dezbat ce-mi mai trece prin cap. Dar…. timpul mă presează ca acum. Pupici și sper să n-ai parte de răutăți, nu tu, tu chiar nu le meriți 🙂
    P.s. și oricum la tine, la Ina, la Aura și la alții dragi mie mai vin și mai comentez din urmă 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  6. Offf, o temă controversată. Eu de multe ori îmi abțin părerile. Cred că sunt foarte puțini oameni pentru care părerea mea poate sta la baza unei decizii și, respectiv, eu la fel analizez cu meticulozitate și seriozitate părerea cuiva. Când mi se cere părerea, la final parafrazez cuvintele auzite, adeseori, după ce este prezentat horoscopul în rusă : Acestea vă sunt sfatuite de astre, dar cum să procedați – decideți singuri! Păi eu zic: Aceasta e parerea mea, dar tu decizi ce să faci și cum să acționezi!
    Bine, atunci când mă dau cu părerea ( mai ales în problemele vieții: oameni, serviciu, emoții, viață personală), mă expun doar dacă am trăit eu personal așa situații. Cum mai spun eu: E din proprie experiență, nu de pe pereți și nu din auzite. Există și cazuri când pur și simplu nu pot să mă expun asupra anumitor lucruri, deoarece nu le-am văzut și nu le-am trăit, poate, doar le-am citit sau le-am auzit.
    Eu la fel, dacă e necesar, cer părerea oamenilor apropiați mie, care îmi sunt exemplu sau care știu că nu îmi doresc răul, nu sunt ipocriți. Vedeți că problema părerilor e controversă și din cauza că aproximativ 90% ( dacă nu mai mult) din oameni bogați în ,,opinii” sunt falși, ipocriți.
    Mi-am amintit un caz, încă eram primii ani la serviciu, eram ,,proaspăt ” după facultate, extrem de modestă, naivă, poate chiar copil încă. Și iată că o ,,doamnă ” , colegă de serviciu, din acelea ,, à la vedetă” tot mă sâcâia în fiecare zi referitor la culoarea vestimentației, la asortatul vestimentație și tot așa ( țin să menționez că eu, evident, nu avem așa ca ea posibilități de a-mi schimba garderoba în fiecare zi, adică în fiecare zi ceva nou și să nu se repete). La un moment dat, când mi-a zis ceva în public ( chipurile cu scopuri binevoitoare), i-am tăiat replica răspicat: Doamnă, pentru mine contează doar părerea mamei mele, în rest – nu mă interesează! Când am nevoie de sfaturi și păreri- eu le cer!
    De atunci, cât am lucrat acolo, nu m-a mai sâcâiat și nu m-a ofensat, ba chiar era amabilă și cu o vădită limită în atitudine 🙂
    Concluzia: părerile se filtrează ( și cele oferite, și cele primite), iar bunul simț eu un dirijor al acestui proces 🙂
    Seară liniștită și weekend plăcut ție, Potecuță și urmăritorilor tăi!

    Apreciat de 4 persoane

    • Îți mulțumesc mult, Emilia, pentru acest comentariu prețios prin exemplele date. Sigur, când e vorba de lucruri importante, despre viață, despre decizii, contează enorm o părăre, mai ales dacă e cerută și mai ales dacă e avizată. Și da, e necesar să fie filtrate!
      Îmi place mult fraza de la horoscop! Ce frumos! Recunosc, nu ascult horoscopul, dar cred că pe la noi nu se spune asta.
      Te felicit pentru replica dată! Aș vrea să am și eu… era să spun tăria, dar cred că nu despre asta e vorba, ci de reapect de sine. Deci aș vrea să am și eu suficient respect de sine să pot răspunde când sunt atacată, agasată, jignită. Eu sunt plăcintă, tac, plâng în barbă și înghit.
      Îți mulțumesc încă o dată! Seară frumoasă îți doresc și eu!

      Apreciat de 3 persoane

  7. sticri zice:

    Eu zic ca nu tine de sinceritatea fiecaruia ci de EGOul fiecaruia. Toti avem cate un EGO construit pe baza educatiei noastre, referintelor noastre sociale, credintelor noastre, cutumelor sociale, inteligentei/prostiei noastre etc….practic e un cumul de experiente.
    Intepam sau ne simtim deranjati atunci cand cineva ne scoate din „realitatea noastra”, fie printr-o vorba, o fapta, sau altele.. si o facem pt a ne apara „valorile noastre” pe care aproape intotdeauna le consideram ca fiind superioare celor ale interlocutorului nostru.
    Unii o fac si pt a se apara sau din invidie atunci cand considera ca „cineva” a obtinut ceva ceea ce noi nu am obtinut sau nu putem obtine…
    Putem discuta foarte mult pe marginea acestui subiect dar ma opresc aici….mi-am dat si eu „cu parerea”😊
    Multumesc Potecuță pt aceasta postare!
    O seara buna!

    Apreciat de 3 persoane

    • De aia am spus la început că vorbim numai de acele cazuri, că mă temeam că altfel nu putem ajunge la concluzii. No, se pare că și așa e destul de greu, mi-am dat seama că sunt multe ramificații și așa. Dar da, cred și eu că e vorba de acest EGO mai mult decât altceva.
      Ce mult mă bucur că ți-ai dat cu părerea! Îți mulțumesc!
      Seară frumoasă, Sticri!

      Apreciat de 3 persoane

  8. Aila zice:

    Eu vad lucrurile asa. Cand este vorba de propria persoana esti liber si îndreptățit sa spui ce iti place si ce nu dar doar la modul general fara a face vreo referire la o persoana anume deci fara a tinti direct in persoana x. Cand cineva afirma ca ii place ceva si tie nu iti place ceva ori o spui acestuia daca esti in dialog intr-un fel amuzant dar aici depinde si in ce relatie esti cu persoana respectiva ori mai bine te abtii fara a intra in polemica si fara a jigni. Poti asculta sau citi fara a avea o reactie anume. Nu sunt adepta vorbelor spuse alandala fiindca ele pot ranii si se pot transforma in rautati prefer mai degraba diplomatia si ratiunea.Si vorba dulce……..O seara frumoasa Potecut, dragut!

    Apreciat de 2 persoane

    • Ştiu, de când am descoperit blogul tău, că preferi vorba dulce deci nu e nevoie de dovezi 🙂
      Da, Aila, se poate spune ce ne place şi ce nu, chiar dacă persoana de lângă noi are altă părere.
      Când sunt întrebată dacă vreau orez cu lapte, pot spune că mie nu-mi place orezul cu lapte, că aşa e, fără să mimez starea de vomă şi să mă minunez cum poate cel de lângă mine să mănânce.
      Şi eu sunt de părere că un cuvânt poate răni mai tare decât un pumn…
      Îţi mulţumesc mult!
      O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  9. rofstef zice:

    Of, off, offf !!!
    Tu și Potecuțu cât de greu este să fi așa, integru.?
    Tu ști că într-o țară în care toată lumea tre’ să cunoască pe toată lumea, este greu de trăit printre astfel de oameni ?
    Tu ști că am fost judecat pentru că nu-mi cunosc consătenii și toate neamurile, cap/coadă, dar le-am zis că: nu mă interesează dincolo de pereții casei mele.. Dar nu toți înțeleg treaba asta și cumva, exact cum ai zis tu, parcă lor le e ciudă că ei nu pot fi ca tine.. Ranchiuna îi omoară pe unii..
    Cred că dacă ne-am uita mai mult în „ograda” noastră, și am fi mai fericiți și noi și ceilalți.. Eu gândesc așa: dacă pasiunea ta nu-mi face mie rău, atunci urmează-ți visul, Punct.
    Merci de articol, este suuuper bună câte o astfel de analiză, iar dacă este și potecuță la butoane, atunci mă simt în siguranță 🤗
    Un weekend superb îți doresc !!!

    Apreciat de 3 persoane

    • Vaaai, nu-ţi cunoşti consătenii? Nu ştii cine ce şi-a cumpărat, cine cu cine se iubeşte sau se ceartă, cine cu cine şi unde merge-n concedii? Aşa cevaaaa…. 😀
      Ştiu ce zici. Şi ai punctat excelent. Eu aş adăuga doar că dacă am putea fi fericiţi în interiorul nostru şi apoi în interiorul casei noastre, nu am mai avea dorinţa de a-i pune pe alţii la colţ pentru fericirea lor. Dar cât timp noi nu ne putem nicicum împăca cu noi, vom avea mereu ceva împotriva lumii.
      Eu îţi mulţumesc, Ştef!
      Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 3 persoane

  10. Ana May zice:

    Cred că toate acestea pornesc de la educație și bun-simț. De la cât de mult te respecți și vrei de la tine. Dacă astea sunt la cotă maximă, atunci prefăcătoria în răspunsuri necinstite, răutatea/agresivitatea verbală vis-a vis de păreri/plăceri vor fi la cotă minimă.
    Sfaturile, în ce mă privește, dacă nu mi se solicită, nu le dau. Și atunci când le dau spun sincer, cum aș proceda eu , nu că ca și când ar fi soluția cea mai bună.
    Un pic de autocenzură nu strică niciodată.
    Un cadou de valoare mică, dar frumos ambalat și cu grijă ales dovedeste mai mult respect decât un cadou valoros făcut în emfază, cu superioritate afișată.
    Există și o sinceritate tăioasă, dureroasă rău. Atunci înțeleg valoarea lui „tăcerea e de aur”…
    Fiecare dă ce are, nu poate da ce nu are, just?
    Îmbrățișări&gânduri senine !🥰🤗

    Apreciat de 5 persoane

    • Ana, ai perfectă dreptate! Dar nu vorbim despre sfaturi. Uite, să iau iar exemplul televizorului. Dacă o prietenă m-ar întreba dacă să-şi ia sau nu unul din ăla de costă cam cât o garsonieră, sigur că aş fi sinceră, indiferent dacă părerea mea e pro sau contra. În afară de chestiile tehnice, la care nu mă pricep, i-aş spune că eu nu aş da banii pe el, cât timp există altele, mai ieftine, care fac fix acelaşi lucru. Dar când deja şi-a luat, merg la ea-n casă, nu mă întreabă nimic, şi mă trezesc eu vorbind că ăla e televizor de snobi, e cu totul şi cu totul altceva.
      Pentru că da, sunt de acord că o părere cerută, un sfat cerut, care să ajute pe cineva să ia o decizie, e obligatoriu să fie sincer, dacă vrem cu adevărat să ajutăm acea persoană.
      Concluzia ta cu fiecare dă ce are e perfectă, spune tot ce n-am reuşit eu să spun în toată postarea.
      Îţi mulţumesc mult! Te îmbrăţişez şi eu!

      Apreciat de 2 persoane

  11. Am trăit o perioadă în care nu puteam și nu aveam voie să ne spunem părerea despre nimic, decât să ridicăm osanalele partidului și conducătorului iubit. Dar s-a deschis robinetul democrației și a mai apărut internetul cu canalele lui către lume, iar jurnalistul (criticul, moralistul) din noi a prins aripi, simțind că-i de datoria lui să explice tuturor ce-i bine și ce-i rău în țara asta și în lume. Fără menajamente sau jumătăți de măsură, ci cu idei fixe, uneori cu trimiteri spre diferite link-uri obscure.
    Polemica poate fi benefică dacă nu stârnește patimi și se poartă civilizat, fără atacuri la persoană. Multe nu-mi plac nici mie, dar, în cel mai rău caz, le persiflez într-o epigramă, la modul general. Să zâmbim chiar dacă suntem și noi vizați, pentru că nimeni nu e perfect, dar trebuie să ne înțelegem.

    Apreciat de 4 persoane

    • Umorul e apanajul oamenilor inteligenţi, Petru! Nu oricine poate, cum spui tu, să trateze totul cu umor.
      Petru, ştii cum văd asta cu „dat drumul la liberă exprimare” după ce n-ai avut voie? Exact ca în ziua de Paşti sau de Crăciun când, după ce-au ţinut post, unii toarnă pe gât kilograme de… din toate şi ajung în urgenţe. Pe ideea că dacă acum e voie, păi să termin tot ce-i pe masă, în cămară, în frigider.
      Nu a fost voie să se vorbească despre conducătorul iubit, despre eternul PCR, despre cât de bine le e celor din lumea civilizată. Nu despre bun simţ era vorba. Dar da, e drept că unii au înţeles că libera exprimare înseamnă şi că e liber să fii… să fii. Şi ce poate fi mai bun pentru cei din această categorie dacă nu sentimentul că „na, că i-am spus-o, na că i-am închis gura”? N-are legătură cu nicio restricţie. E educaţie şi atât. Că şi peste 50 de ani, când nu vom mai avea absolut nicio scuză cum că suntem biete victime ale comunismului, va fi la fel cu cei care nu ştiu, nu vor sau pur şi simplu nu se pot exprima altfel decât folosind cuvântul drept armă albă.
      Mulţumesc, Petru!

      Apreciat de 2 persoane

  12. stela9 zice:

    Nu tin sa dau explicatii de ce sau de ce nu imi place ceva, decat daca sunt intrebata. Si atunci spun, fara a jigni.🙂 sunt atatea moduri de a spune ce ai de spus fara a desconsidera.

    Apreciat de 2 persoane

  13. tink3rbe11 zice:

    Cred că toți ne încadram cumva la a da răspunsuri după impactul primit, adică la impuls. Poate apoi îl regretăm, dar nu mai putem retracta. Am năravul (recunosc), să mai dau păreri din astea, dar nu să jicnesc persoana. Adică, da e ok dacă ție îți place TV-ul ăsta mare, dă super într-o cameră mare gen living, dar mie nu-mi place, e scump și nu stau în living, iar în dormitor este prea mare și nu este ok pentru ochi. Deci, cumva mă explic, așa simt nevoia.
    Nu știu de unde vine impulsul ăsta de a fi contra ceva nou care place totuși altuia. Dar mă i-a gura pe dinainte.
    Cât despre subiectul tău preferat…. nașpa conversația din start.
    Nici eu nu mai am inspirație la scris… de multă vreme… aș mai scrie uneori dar nu am timp, dar asta nu m-a făcut să închid blogul.
    Dacă, ar fi să închid nu cred că aș face praznic și nici nu m-aș supăra pentru eventualele întrebări.
    Pe scurt, ne plac și nouă a parte din acele lucruri, doar că nu ni le luăm singuri. Dacă le i-a partenerul și ne vedem cu faptul în sine…. eu cred că reacția nu ar mai fi aceeași.
    Încă 😂😂, ascult orice fel de muzică, în mașină la mine, asculți de la muzică populară , până la simfonica. Nu am rock progresiv, gen metalica aia de dai din cap…. că nu am plete.
    Weekend fain să ai Potecută și nu te mai supăra, nu trebuie, sau pe șleau…. nu merită!

    Apreciat de 1 persoană

    • Evident, se întâmplă să ajungem cu toţii, la un moment dat, într-o situaţie asemănătoare. Dar cred că ţine, aşa cum s-a spus deja în comentarii, de educaţie şi de mărimea Ego-ului, cum a zis Sticri.
      Că nu ne plac toate lucrurile e perfect normal. Dar să aruncăm cu noroi în cei care spun că le plac, e cu totul şi cu totul altceva.
      Hehehe, faină chestia cu muzica şi pletele 😀
      Îţi mulţumesc, draga mea! Weekend frumos şi ţie!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Ella zice:

    Eu nu sunt ca „nenea Gica Contra” … Eu ma bucur cand cineva imi ureaza o zi buna, îmi trimite o îmbratisare sau o bezea! Zau, ca da!
    Desigur ca suntem diferiti avem opinii diferite dar … lumea asta ar fi tare monotona si urata daca nu ne-am putea exprima liber … desigur ca sunt carti bune, dar vezi tu, eu pot scrie pe blog in timp ce oaresicine de la „Story tell” imi citeste o carte in casti … si unde mai pui ca si in dutch! Nenea Gica nu cred ca are darul asta de „multitasking” Oare a auzit de el?
    Desigur ca imi pot educa nepotul … hai lasa?! In o ora, o ora si ceva poti face educatia unui copil? NU stiam …
    Despre lauda ce sa zic … Ca esti roman, olandez, englez sau afgan … toti ne laudam! Nu degeaba sa inventat proverbul cu „lauda-te gura ca ti-oi da sa mananci!” NU? LOL
    Sa ai un weekend placut, draga mea!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciat de 2 persoane

    • Wooow, te invidiez, Ella, că poţi scrie când asculţi o carte citită! Eu pot cu muzică, dar muzica rămâne ca fundal, nu mai înţeleg ce cântă, aud numai aşa… ceva note înşirate 😀
      Când eram eu pe la şcoli şi aveam de învăţat, sub nicio formă nu puteam învăţa cu muzică, aşa cum spuneau mulţi dintre colegii mei că fac, că se concentrează mai bine dacă pornesc muzica.
      Şi mi-ai făcut poftă să ascult şi eu aşa. Mi-e dor de poveştile ascultate la pick-up. Cred că-mi caut una pe youtube. Cărţi nu am ascultat niciodată, în afară de fragmente din Micul Prinţ pentru vocea lui Pittiş. Cred că-i tare fain, sunt curioasă cum e.
      Hmmm, dacă bezelele-s pupici, cu mare drag îţi trimit. Dacă-s din alea „de chiar”, scoase din cuptor şi bune… vreau şi eu dar nu ştiu să le fac 🙄 😀
      Te pup, Ella! Îţi mulţumesc!
      Să ai un weekend frumos şi liniştit!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Victor zice:

    De gustibus et coloribus non disputandum, așa zice un vechi dicton latin. Problema e destul de simplă, căsuțele virtuale, care aparent sunt ale noastre (în fapt pot fi șterse de marii administratori oricând), sunt locurile în care, când și când, ne așternem gândurile, ne afișăm pozele și ne spunem părerile. Cum procedează fiecare în parte ține fie de structura paginii respective, fie de modul în care fiecare user își poate personaliza mesajele, indiferent de felul lor (scris, audio, video…).
    Mai pe scurt îți pot spune că eu sunt un om care prefer comunicarea directă, nu pe ocolite, nu pe îmbrobodite. E foarte adevărat că în virtual se merge din ce în ce mai des pe varianta cu emoticoane, deloc plăcută mie, un slujitor al cuvântului și mai ales al Cuvântului, dar fie, încerc să trec lesne peste acest inconvenient ce denotă de foarte multe ori o lipsă de pregătire din partea celor care nu știu să scrie corect și mizează pe maimuțoaiele virtuale oferite din belșug de cei ce administrează marile pagini de socializare.
    Apoi, că ziceai de închiderea unui blog. Am avut acest gând cu ceva ani în urmă. De ce? Mulți mi-au spus că deși ar comenta la mine pe pagină, pentru faptul că-s preot renunță, se limitează doar la citit. Pentru mine asta e de neînțeles, adică te deranjează (habar n-am de ce) că-s preot și nu comentezi, dar în schimb citești fiecare postare. Și clar, nu-s omul care să nu răspund corect și cât se poate de elegant la fiecare comentariu.
    Am și eu, recunosc, problemele mele, evit să comentez postările cu animale, indiferent de felul lor, am trăit și trăiesc la curte, am avut animale dragi și de o vreme nu mai cresc, e greu să le îngropi după o vreme și să o iei de la capăt, așa că postările cu animale le ocolesc cât se poate de mult, oricât de drăgălașe ar părea ele.
    Închei prin a spune că în viața de zi cu zi lucrurile stau un pic altfel. Un medic, un profesor, un preot, un alt om care lucrează cu mase mari de oameni, în diverse situații, poate îmbrăca răspunsul direct într-o formă indirectă, ocolită. Sunt bolnavi cărora le poți spune direct că sunt pe moarte (oameni singuri), sunt însă și bolnavi cărora nu le poți spune și trebuie să-i încurajezi (fie și pentru moralul celor pe care îi au în urmă), chit că asta poate părea lipsit de deontologie. Un profesor știe când să-i spună unui elev, direct în față, spre a-l trezi, că poate rămâne repetent, același profesor putând să îmbrace această comunicare, pentru un elev cu probleme medicale ori familiale, într-o formă ce presupune ocolirea mesajului direct. Ca preot îți pot spune că sunt oameni și oameni. Unii doresc să le spui direct ce și cum, alții, clar, îți spun dinainte că preferă să-i cocolești în așa fel încât să se liniștească.
    Una peste alta pot concluziona că ceea ce desemnăm noi ca fiind comunicare se poate rezuma fie într-o discuție matematică, cu rezultat fix și rece, fie într-o poveste frumoasă în care să curgă gânduri și rânduri.

    Apreciat de 3 persoane

    • Excelentă expunere! Cu exemple concrete şi punctuale! Aveţi dreptate în tot ce spuneţi. Când e vorba despre situaţii de viaţă, despre lucruri grave sau care necesită rezolvare rapidă, e obligatorie sinceritatea aia brută, necosmetizată. Nu poţi spune frumos unui om că va muri, cum să îmbraci frumos un astfel de mesaj?
      Dar când vorbim doar despre păreri, legate de gusturile unui om, despre pasiunile lui, care nu ne fac nouă niciun rău, despre dorinţele lui, nu cred că nu există şi o altă metodă de a ne spune părerea în afară de aia plină de venin. Şi nu spun să fim minţiţi, să ne amăgim. Dar între „mie nu-mi place rockul” şi „asta-i muzică de descreieraţi şi de satanişti” spusă unui om care tocmai a câştigat un concurs de interpretat, e o mare diferenţă, cred.
      Să ştiţi că şi eu am avut uneori reţineri în a vă lăsa un comentariu. Şi nu, nu pentru că ştiam că sunteţi preot. Dar erau textele atât de frumoase şi atât de pline de „miez”, de emoţie şi de sens, încât mi se părea că nimic din ce-aş fi vrut să spun nu era potrivit. Şi mă retrăgeam în tăcere. Dar nici eu nu pot înţelege acest motiv. De ce aşa, doar pentru că sunteţi preot?
      Poate oamenii doar se speriau puţin, se gândeau că dacă nu au cunoştinţe teologice, nu au ce comenta, nu ştiu. Dar da, să mi se pară că aş strica frumuseţea textului, am păţit şi eu 😳
      Vă mulţumesc foarte mult!

      Apreciat de 2 persoane

  16. Floare de mai zice:

    Potecuță…diplomația e una şi să spui cuiva strâmbând din nas”vai,vrei tv cât peretele,sau haine de firma”x”,eşti snob”,e alta.Poți să spui simplu”eu nu vreau,nu mi-aş lua”,etc,fără să jigneşti.La ce îți foloseşte să discreditezi alți oameni ?.Crezi că te face mai deștept,mai altfel ?.Doar denotă lipsă de educație.Şi cu postările pe bloguri la fel,dacă vrei să renunți e treaba ta,poate nu mai ai timp,chef,inspirație,o mie de motive…Nu trebuie să tragi repede concluzia că nu eşti în stare să ții un blog,că e moft,sau cine ştie.Ce-ar mai fi să aud şi eu dacă închid fb că sunt fraieră că nu ştiu să țin o pagină simplă…Oricum…de snobisme din astea am avut parte la viața mea😡,colegele mele din şcoala generală veneau cu blugi,cercei de aur,casetofoane,etc.,la şcoală şi făceau mişto că eu nu aveam,îmi spuneau direct”ia uite ce avem noi,nu-i aşa că ai vrea si tu,dar n-ai,că tu eşti săracă,noi avem bani,se duc tații noştri în Turcia şi ne aduc lucruri frumoase,la tine nu are cine”.Era imediat după ce murise tata…😢😢.Aşa că….Am trăit ifose din astea…Eu n-am”tupeu”să mă iau de cineva aşa degeaba…Nici chiar cu motiv…E uşor să judeci…de rănit e cel mai simplu…De alinat e mult mai greu😡.Te pup !❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Of, draga mea, îmi pare rău că ai trecut prin asta. Sunt răutăți de copii, nu-s de înțeles, dar copiii așa fac și știu cât de tare poate durea. Problema e când și adulții fac la fel. Știi, cred că un om care se laudă cu lucrurile materiale nu poate găsi bucurie în altceva, nu îl mulțumește altceva.
      Nu sunt ipocrită, și eu m-am bucurat când am trecut la un ecran mai mare de telefon, dar nu sufăr că nu am telefon din ăla de 4000 de lei, nu îmi permit și nu aș da atâția bani, și de i-aș avea. Că dacă îl sparg pe ăsta, cumva mă împac cu ideea. Dar dacă se sparge unul din ăla… vai! Dar sincer, la fel de fericită mă face și o carte bună, și o cafea cu prietenii, și faptul că uite, avem un dialog, nu-s dependentă de material pentru a mă bucura de clipă. Unii sunt și nu-s de invidiat.
      Tu oferi lumii, prin talentul tău, ce nu se poate cumpăra cu toți banii lumii și asta contează mai mult!
      Te îmbrățișez și îți mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  17. Floare de mai zice:

    Şi eu te îmbrățişez tare,eşti o minune talentată.Telefonul meu”a obosit”dar cum fratele meu e singurul cu banii,că mama nu şi-ar permite,iar el mi-a spus că nu ştie când poate lua altul,mai trag de el aşa cum e.Nu în asta stă totul,poate numai pentru unii😢.

    Apreciat de 1 persoană

  18. Floare de mai zice:

    N-am avut niciodată treabă cu lucrurile materiale,sincer.De 30 de ani singurul pe care mi l-aş dori de ziua mea e tata.Şi de 17 ani,şi pe bunica mea,care de altfel a murit fix de ziua mea,pe 14 august 2003.Împlineam 23 de ani…Restul nu are importanță,mai mult decât oamenii dragi…😢😢

    Apreciat de 2 persoane

  19. Diana zice:

    Eu încerc să nu emit astfel de păreri. Până la urmă gusturile nu se discută. Dar, am avut o astfel de persoană în viața mea. Până la urmă am rupt orice legătură că nu îmi făcea bine.

    Apreciat de 2 persoane

  20. papagigli zice:

    De ce spunem „a” cind am putea spune „b”? Pentru ca incercam sa ne popularizam ideea, modul de-a analiza si discerne. Si bineinteles incercam in a ne justifica ideile si de multe ori, de-a epata asistenta. De ce aceasta necesitate? Pentru ca traim in societate si nu in sihastrie, prin paduri sau pe virfuri de munti. Societatea inseamna comunicare. Comunicarea e ceea ce intelege societatea, nu neaparat ceea ce incerci tu sa comunici. Dar cum societatea nu e un monolit, intelegerea difera de la individ la individ. Perceptia e relativa. Dar avem dreptul sa criticam? Da, evident ca avem. Este critica noastra obiectiva? Nu si o stim cu totii in subconstient, dar ignoram acest amanunt in speranta ca acea critica este constructiva sau poate pentru ca intentia e de-a impresiona asistenta, nimic mai mult. E firesc sa critici o persoana si nu doar ideea? Eu as spune ca da, atita timp cit persoama respectiva a emis aceea idee care contravine normelor/standardelor receptorului. Are receptorul dreptate? Poate da, poate nu. Poate critica fi emisa intr-o maniera acceptabila pentru receptor? Depinde si de receptor si de emitator. Pentru ca sunt situatii in care oricit de bineintentionata si pasnica ar fi critica, receptorul sa reactioneze beligerant. Si cu asta inchei. Ce vreau sa spun, e ca totu-i relativ, cu o singura exceptie, si trebuie interpretat ca atare. O facem? Categoric, nu. De ce? Nu stiu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nici eu nu știu, Papa. Poate vom afla, deși nu e ceva fără de care nu am putea trăi. Era mai mult o curiozitate din alea multe care nu-mi dau pace.
      Dincolo de toate, mă bucur să te văd aici! Și mulțumesc pentru părere! Știi că le prețuiesc!
      Mi-e dor de provocările tale-n versuri. 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  21. “Sau chiar e vorba de sinceritate în toate astea?” nu, e vorba de invidie si rautate. trecand peste toate astea, rautatile si invidiile
    exista in toate formele lor de manifestare si fiecare da ce are in suflet. pe tine, potecuta, pe langa faptul ca esti o bloggerita de succes, te vad si moderatoarea unui talk show de emisiuni sociale. 💯🤗 iti predau legatura! 💻😊

    Apreciat de 2 persoane

    • Am preluat legătura, mulțumesc! Doamnelor și domnilor, bun găsit… 😊
      Îți mulțumesc, draga mea! Pentru cuvinte. Și pentru cum m-ai “citit” mereu! 😉
      Din păcate, da, și eu zic asta despre răutate. Totuși, uitasem că o vreme le găseam o scuză celor în cauză. Aveam obiceiul ăsta, de a spune că trebuie să fie ceva, un ceva ascuns, care să îi facă să reacționeze așa. Am uitat sau am obosit, nu știu…
      Te îmbrățișez!

      Apreciat de 2 persoane

  22. artsuflet zice:

    … O intrebare foarte bună, draga mea Potecuță. M-ai pus în dificultate 😂… Recunosc sunt un ArtSuflet căruia îi se învârt roțile creierului ca să găsească un răspuns🤔🧠. Sunt ca Toma Caragiu când citea cronica unei picturi ca să înțeleagă ce a vrut să ilustreze pictorul (” incongruența fenomenologică…temitizarea exhaustivă și relațional caducă)😂😂😂😂.

    Apreciat de 1 persoană

  23. ecoarta zice:

    Sper sau îmi place să cred că nu fac parte din „tipologiile” prezentate. Şi am întâlnit de foarte puține ori astfel de oameni. Sunt o norocoasă!? Poate! În general, vorbesc puțin spre deloc când este multă lume în jurul meu. Dacă sunt între prieteni, trăncănesc! Evit discuțiile în contradictoriu sau pe cele de „genul”, mai ales dacă nu cunosc persoana. Insă şi dacă ştiu ce-i poate pielea…tac! Şi, crede-mă, cunosc o astfel de persoană, este încadrabilă în toate tipologiile tale…
    A tăcea. Tăcere. Tac!
    Numai bine!

    Apreciat de 3 persoane

    • Cred că asta e cea mai bună metodă de „apărare”: evitarea. Să fim în ton cu vremurile, „distanțarea socială”. 🙂
      Pentru că oamenii din astfel de categorii nu au limite și nu există cale de mijloc pentru ei.
      Și da, tăcerea. Chiar e de aur în multe cazuri.
      Mulțumesc, Aura!

      Apreciat de 2 persoane

  24. Iosif zice:

    În evolutia vietii spatio-temporale relativa 3D, constient & inconstient & subcosntient & supraconstient, toate speciile biosferei terestre sunt într-o interactiune si interdependenta perfecta unele cu altele, preprogramata genetic de Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic, într-un mod perfect, magic, desavârsit, functional AAAE paradoxal, codificat, înca nedescifrat, neînteles de stiinta lumii moderne cu toate cercetarile si cautarile experimentale facute în laboratoarele lumii în toate domeniile, dimensiunile si aspectele existentei ei, Viata AAAE, ramânând o taina ascunsa în Cuvântul Lui descoperind-o prin revelatie doar celor “alesi” de EL dupa bunul Sau plan !
    Relațiile cauzeaza adeseori și efecte neplacute, care apar, mai ales în timpul conflictelor de interes al activitatii particulelor eGOtice accelerate întretinute de cel putin doua forte antagonice.
    Venim (ne nastem) cu totii în aceasta dimensiune 3D fiinte rational-sentimentale vii, purtatoare de sarcini si energii pozitive & negative care ne determina genul, caracterul si personalitatea,ce va fi formata si orientata (în timpul si spatiul evolutiei) de energia libera infinita (liberul arbitru) aleasa constient-inconstient de fiecare individ în mod particular sau impusa de sistemele relativiste ale “omului faradeleii”
    O duminica linistita cu bucurii si pace plina, binecuvântata cu Lumina Divina, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  25. De ce unii semeni simt nevoia să facă remarci nepotrivite, când nimeni nu le solicită ori, mai mult, nici nu le așteaptă? Asta ține de caracterul fiecăruia. Să arate cât de educat este, ce gusturi selecte are, cum aruncă cu banii în toate direcțiile sau, dimpotrivă, cum participă la toate acțiunile umanitare. Exact așa cum spuneai și tu. Înainte de toate o face pentru a fi în centrul atenției, chiar dacă de cele mai multe ori nu va reuși să stârnească admirația nimănui.

    Apreciat de 1 persoană

  26. ina02s zice:

    Potecuta, iar ne storci. Cum zice Petru, am suportat multe și am tăcut. Apoi a venit Revoluția și am citit tone de știri și am învățat să vorbim. In 30 de ani am învățat să vorbim in multe feluri. Și că sa lingușim, și că sa vindem( vezi reclama), și că să obținem te miri ce și că sa afișăm o superioritate, mai mult sau mai puțin solida. Vorbim vorbe „lungi sticloase, / ca niște dălți ce despart”.
    Eu personal vis a vis de blog, reducând tot, urăsc să intru în polemici, nu vreau sa caut sau să găsesc explicații savante. Nu vreau și n-am de gând sa jignesc pe nimeni. Nu vreau sa „ating” pe cineva care vrea sa plece din blog. Eu l-am descoperit de curând. Dar îmi pare sănătos că altcineva sa fi obosit, să nu se mai regăsească, sa aibă alt motiv pentru care nu mai poate fi acolo.
    Ana aducea în discuție educația și bunul simț și eu sunt de acord cu asta. Acolo se reduc toate acțiunile noastre.
    Sper într-o lume mai buna, mai corecta, mai frumoasa, deși unele fapte contrazic asta.
    Seara buna! 🙂❤️

    Apreciat de 1 persoană

  27. -X- zice:

    De cele mai multe ori imi dau seama din discutie daca e vorba de o rautate gratuita sau de o parere personala spusa intr-un mod nepotrivit.
    Mi-a luat ceva timp sa invat asta 🙂

    Trebuie sa inveti sa te detasezi si sa nu iei totul in nume personal. Asa m-a invatat cineva cu foarte mult timp in urma, cand scriam pe Yahoo 360 – prima platforma pe care am scris in lumea virtuala, ;i acest sfat simplu mi-a prins bine.

    Adevarul e ca nu intotdesuna reusesc … dar exersez zilnic in viata reala 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc pentru sfat! Încerc, dar e greu tare. Nu regret că pentru mine cei cu care vorbesc pe aici de ani de zile nu sunt doar „virtuali” care nu contează. Pentru mine, contează fiecare-n parte şi deşi nu ne-am văzut niciodată, faptul că îmi pot construi o „imagine” despre fiecare-n parte e ca şi cum ne-am cunoaşte personal. Şi aşa cum niciodată n-aş „lovi” un prieten care-mi intră-n casă şi cu care merg la petreceri, nici cu voi n-aş face asta. Asta sunt, aşa mă comport. Dar da, trebuie să pricep că oamenii-s diferiţi.
      Îţi mulţumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  28. daurel zice:

    Cum s-a exprimat -X- mai sus as fi vrut să comentez si eu.(Imi tot căutam cuvintele…)
    Felicitări si pentru această interesantă provocare!

    Apreciat de 1 persoană

  29. anasylvi zice:

    Majoritatea oamenilor cred din start ca parerea lor e superioara. In plus, exista aceasta tendinta de a-si da cu parerea, desi de fapt omul nu a cerut vreo parere, doar a facut o afirmatie. De regula, imi dau cu parerea doar daca cineva cere, efectiv, o parere si daca ma pricep, cat de cat sau consider ca am argumente. Altminteri, nu-mi place sa comentez gusturile diferite de ale mele fiindca, de obicei, nu ma intereseaza subiectul. E treaba fiecaruia ce face si ce drege, cat timp nu aduce prejudiciu altuia. Gusturile nu se discuta.

    Apreciat de 1 persoană

  30. Zina zice:

    Nu este sinceritate, este răutate. Acea răutate înnăscută, pe care mulți au ascuns-o până acum în adâncurile firilor lor, a fost descătușată de ”vremurile noi” pe care le trăim. Da’ eu zic că e bine așa. Spune omul ce are în cap și pe suflet, înțelegi cu cine ai de-a face și că e bine să îl eviți.

    Să ai o săptămână excelentă, dragă Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  31. Suzana zice:

    Iarasi gasesc aici un roman fluviu extrem de interesant. Mereu postarile tale genereaza asa ceva, ceea ce inseamna ca subiectele ating multe alte ganduri. Oricum, monotonia mi se pare ‘ucigatoare’ si incerc sa evit judecatile si comparatiile. Si mai cred ca un gand bun si o urare genereaza o mica luminita pe care mi-o doresc amplificata, chiar daca exprimarea inca nu stapaneste fizica aferenta! 🙂
    Daca ne imaginam ca sunetele rostite sau gandurile emise nu au consecinte, ne inselam. Inainte de a reactiona la o stare de nervi, un psiholog spunea ca este bine sa tacem si sa respiram profund de cateva ori. In felul acesta creierul se oxigeneaza mai bine si gandim reactia in loc sa reactionam spontan.
    Poate ca suna complicat, dar in fond este atat de simplu… Fiecare om are dreptul sa faca in viata lui ce vrea, insa fara a deranja pe altii. Fiecare are locul lui sub Soare si nimeni nu ii ia locul, decat daca ii permite!
    O seara placuta, draga Potecuta! Si o saptamana la fel! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Ce calde îţi sunt cuvintele, Suzana!
      Trebuie să-mi amintesc să respir mai des. Nu, nu sunt genul care să se enerveze repede, din contră. Şi nu ştiu dacă asta e calitate, că nu întotdeauna-mi face bine. Dar e bine şi să mai respirăm, aşa cum ai spus.
      Îţi mulţumesc mult, Suzana! Şi eu cred cu tărie în gândurile bune!
      Să ai o seară frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  32. Din prostie, din lipsa de atentie, nevoie de bagare in seama aiurea, nevoia de a fi Gica Contra chiar daca nu e si dreptatea de partea ta… fiecare astfel de om se considera indreptatit fara macar sa se gandeasca sau sa dea o sansa unei alte idei.
    Daca nu te enervezi si tragi o gura de aer inainte de a raspunde, o sa poti observa ca sunt situatii in care nici nu merita sa dai o replica, oamenii aceia sunt deja pierduti… sau poate vorbesc acum sunt influenta cartii Tarei Westover (Invatare). Personal, ma abtin cu greu, dar am invatat ca ma enervez mai putin cand nu incerc sa imi exprim parerea cu oamenii ff incapatanati si care au ochelari de cal

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, Gia! Cel mai sănătos mod e ăsta de a respira adânc şi de a înţelege că nu există nicio şansă ca părerea ta să fie ascultată sau ca cel care emite astfel de păreri să înţeleagă vreodată că nu e zeu.
      Îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 2 persoane

  33. Pingback: Lucruri despre care nu pot să tac. Despre oameni și etichete - De-ale Dianei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s