Păi cine m-o fi pus pe mine…

…Tudoriţo, nene! Auoleu şi văleleu. Ăsta-i refrenul care nu mă mai lasă-n pace de sâmbătă. Că sufăr de sindromul pată pe creier. Şi e acut şi n-am ce-i face. Şi nu pot înţelege cu ce mi-am greşit atât de rău de mă pedepsesc atât de crunt. Singură, nesilită, nerugată, nechemată, nesupusă, nenimic. Şi cu o seninătate de nici seninul din cea mai senină zi nu-i mai senin ca senilitatea cu care mă supun unor chinuri atât de chinuitoare. Da, am scris că am vrut eu senilitate, că-s nervoasă pe mine. Ce-am făcut? Vă spun acum.
Imaginaţi-vă un dulap imens. Cam pe un perete întreg, de sus până jos, de la stânga la dreapta. Aţi vizualizat? No bun. Acum puneţi sertare, sertăraşe în sertare, sertuleţe în sertăraşele din sertare şi cutiuţe în sertuleţele din sertăraşele din sertare. Tot de jos până sus şi de la stânga la dreapta. Vreo… 500. Aţi reuşit? Mai greu, ştiu. Dar voi aveţi imaginaţie bogată, ştiu şi asta. No. Acum imaginaţi-vă vreo… cât să zic, 300 de mii de ace. Da, ace. Mari, mici, de gămălie, de siguranţă, andrele, ace roz, ace verzi, ace minuscule. Gata, le-aţi văzut? No. Acum deschideţi toate sertarele, sertăraşele, sertuleţele, cutiuţele şi daţi cu ele la întâmplare. Aruncaţi-le ca din avion, adică. Cum cad, aşa cad. Şi acum, că aţi făcut şi asta şi vă mulţumesc, să vă spun.

Cum stăteam eu aşe, fără să cujet şi fără să am vreo bâtă-n care să-mi sprijin necugetarea şi mă uitam lung la dulapul ăsta, mi-am zis numa’ într-o doară, ca să am subiect de conversaţie cu mine, dar n-am vorbit serios, „auzi, oare dacă m-aş apuca eu să sortez puţin acele astea ca să…” şi n-am apucat să termin că deja eram în picioare, cu primul sertar deschis, cu toate acele pe jos, să le sortez.
Eu mă descurcam cu ele şi aşa, vreo… multe dintre ele ştiam unde-s cu ochii-nchişi. Pe celelalte le nimeream după miros. Dar mintea mea cerea o ordine numai de ea înţeleasă.
Şi am început cu primul sertar. Şi aşa de drag mi-a fost de mine, că am pus acele minuscule în cutiuţe, acele mari în sertărele, pe alea şi mai mari în sertăraşe, pe alea verzi în sertar şi gata. Şi m-am dus să sărbătoresc la o pipă. Am revenit şi când am deschis sertarul cu numărul doi, plină de avânt muncitoresc, am constatat că am şi ace verzi cu un punct alb, şi ace minuscule cu o pată roşie, şi ace mari care se desfac în două ace minuscule şi unele mari mergeau la mari dar mergeau şi la verzi, că erau mari şi verzi şi… a început să-mi tremure bărbia. Că mi-am dat seama că ordinea din primul sertar nu-i bună. Şi că trebuie să iau ac cu ac, să sortez serătărel pe sertărel. Cinci sute de sertărele şi 300 de mii de ace. Fir cu fir, mama ei de treabă şi de cum n-am avut eu de lucru.
Treaba e că acum toate sertărelele mele sunt alandala şi toate acele, mici, mari, verzi, negre cu o pată albă sunt aruncate peste tot, că am avut avânt, nu glumă. Avânt care mi-a pierit când mi-am dat seama că îmi ia jumate de zi să fac un singur sertărel. Din 500. Şi-mi vine să plâng de nervi şi draci pe mine, că n-am putut sta-n loc şi că nu m-am ascultat şi că am făcut de capul meu şi că mă iau după pete de moment şi că m-am luat după mine când am zis că ce-ar fi şi că acum eu ce fac? 🙄

Ştiţi cum sunt? Mă uit la vraiştea pe care am făcut-o şi-mi vine şi să râd şi să plâng, în acelaşi timp. Şi până mă hotărăsc ce-i mai bine dintre astea două, stau şi mă holbez, că nu mă pot apuca de treabă, pur şi simplu m-am blocat, nu mai văd ieşirea. Asta-n timp ce… munca e muncă. Doar nu stă ea-n loc că sunt eu dilibau.
Da, e ok dacă înlocuiţi sertarele cu dosare şi acele cu documente sau ce vreţi cu ce vreţi, că nu lucrez la ţesătorie. Poate aşa e mai simplu de vizualizat. Nici nu contează ce-s de fapt acele alea, contează că nervii mei sunt sub nivelul mării, adică nici să mă enervez nu mai pot.

Voi vă daţi de lucru când nu aveţi ce face?

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

100 de răspunsuri la Păi cine m-o fi pus pe mine…

  1. Diana zice:

    Sublim! Da. Îmi dau de lucru şi-s aşa blocată şi eu de vo’ doi ani. Cu hârtiuțe, haine, viață şi poveşti. O dezordine să tot bați apa-n piuă a dambalgire şi să-ți umblii câmpii singură bodogănind. 🤗

    Apreciază

    • Doi ani? Eu numai de două zile fac asta şi simt că nu mai pot. Pur şi simplu sunt blocată.
      Te felicit că poţi aşa!
      Dezordinea aia cu sens, aia care ne colorează viaţă e altceva, cu aia mă descurc, fără dezordine-n gânduri n-aş putea.
      Din păcate, textul ăsta nu are pic de metaforă. Chiar mi-am complicat rău de tot treaba la serviciu şi simt că nu am ieşire decât dacă le las baltă. Numai că asta m-ar supăra şi mai tare pe mine. 🙄
      Şi asta-i şi cauza pentru care am scris un text în care am bătut câmpii de i-am nenorocit, nu mai pot gândi nimic.

      Apreciază

      • Diana zice:

        Tot textul e o metaforă. Poate dacă dansezi în timp ce aşezi toate cele la locul lor? Sigur aş pune toate cele pe mărimi. Apoi le-aş separa pe culori. Şi atât. 🙂 şi până faci trebuşoara asta…se mai cern între ele câteşceva cu adevărat importante şi se mai domolesc vâlvătăi aprinse…Nici un foc nu arde veşnic dacă nu e alimentat, nu?

        Apreciază

  2. Mona zice:

    Am vrut să te întreb: ce faci cu acele alea? Mă mâncau degetele! Noroc, că mă mâncau și ochii să citesc până la sfârșit 😂
    Recunosc, eu și când îi musai și arde mă urnesc greu, rar îmi fac de lucru singură.
    Te îmbrățișez și îți doresc un mare spor și răbdare! 😘

    Apreciază

  3. ioansperling zice:

    Eu fiind bărbat nu fac asa ceva! Fac numai ce zice nevasta-mea! Ia acu verde si pune-in sertarul 436 samd. Sigur cand nu-l mai găsește în 436 eu sunt de vina ce ce ști ce am auzit sau l-am pus altundeva numai sa o supăr! Eu tac depășit si aprobate căci dacă scot o vorba….e mai rau. Astept sa se alăture de neindemanarea mea….de vreo 40 de ani dar se pare ca momentul ala nu-l mai apuc!😉

    Apreciază

  4. Mugur zice:

    „Cefaci bade, șezi și cujeți?
    No, numa șăd!”
    Io am stat și-am cujetat la ce spuseși, apoi la mine când vine vremea să-mi refac ordinea din sertarele și sertărașele mele. Numa’ că mie nu-mi ia juma’ de zi, ci juma’ de secol până ce termin, apoi încep să nu-mi mai găsesc nici un lucru, deși înainte, în dezordinea sertarelor mele, știam fiece lucrușor unde se găsește. Și apoi ar mai fi ceva: dacă cineva îmi umblă prin lucruri, imediat sesizez, căci lucrul acela nu mai este așezat cum era sau, mai rău, nu mai este unde era, caz în care caut două ceasuri să-l găsesc, pentru că dacă nu-i acolo unde trebuie, poate fi oriunde. 😀
    Așa că nu-ți face griji, se întâmplă și-n alte case și altor oameni.

    Apreciat de 1 persoană

    • Juma de zi la un sertăraş. Deci ne apucă secolul următor pe amândoi făcând ordine 😀
      Să fim sănătoşi, să îl apucăm. La mine sunt la muncă toate alea şi sunt cam presată. Dar trag aer în piept şi… le las aşa 😀
      Şi io numa am stat. Că dacă cujetam, acu nu mă mai plângeam 😀
      Seară frumoasă, Mugur!

      Apreciat de 2 persoane

  5. anasylvi zice:

    Eu am capul patrat, am crezut chiar ca ai atatea ace la munca si ma gandeam: poate face tatuaje sau or fi din acelea de dentist, de iti scoate nervii cu ele… E aiurea cand se intampla asa ceva, pare similar cu misiunile din basme, in care separi boabele de mac de cele de nisip…Gandeste ca e o misiune de aceea, poate vine o zana in ajutor sau primesti o recompensa babana.

    Apreciază

  6. Ana zice:

    M-as desminti de mine daca nu mi-as da de lucru cand n-am ce face…dar in cazul tau ai toata admiratia mea pentru rabdare si ideea de a sorta ace….brice si carice, cum era vorba aia 😉😉😉😁😁😁
    Pup, Potecut!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Potecut, eu asez foi si foite si dosarele pe culori si sertare si seratase de vreo 35 de ani si tot nu le mai termin, asa ca am dat ultimatum piticilor sa isi caute alte lucruri pentru care sa zumzaie. Acum nu pot spune ca m-au ascultat, ca au citit odata cu mine ce ai scris si acum vor ace. Colorate. Cu care sa prind in nu stiu ce ordine muntele de hartii pe care trebuie sa le afizez. Dar io am rabdare si sper ca le trece. Daca nu, dau o fuga peste deal sa vin sa-i pun la sortat ace. Ale tale, ca ale mele s-au obisnuit sa astepte 😀

    Apreciat de 1 persoană

  8. Diana zice:

    Potecuț, gandurideoclipa, Mugur, ioan de la diaspora, mi-ați înveselit seara! Eu am un zâmbet molipsitor ch lacrimi…şi cam aşe o să adorm, chicotind! Mulțumesc!

    Apreciat de 3 persoane

  9. Pfuuu! 🙂 🙂 Pentru ca tot ai aranjat o parte… celelalte pune-le in sertarele… „ce nu e intre cele ordonate e aici”. 🙂 Altfel spus, ceea ce e „cu combinatii” combini altfel, separat. Deh, imi dau cu parerea. 🙂 Voiam, de fapt, sa stii ca m-am amuzat citind textul (nu ma amuza incurcatura in care esti). Personal, prefer haosul pe care il cunosc, altfel… nu mai gasesc nimic. 🙂
    Spor la aranjat! (nimic ironic in urare) 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur că te-ai amuzat, Diana! Şi nu-ţi face probleme, sunt prima la râs când e vorba de râs de mine 😉
      Eu ieri am avut o logică solidă atunci când am început aranjatul. Dar azi nu mai ştiu care era 😀
      Îţi mulţumesc frumos! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  10. gelu gelu zice:

    Seara frumoasa, potecuta!👍
    Sunt pentru ordine. Imi plac cutiutele si sertărașele.☺😁
    …si acele😎
    Frumoasa metafora!👍

    Apreciază

  11. CARMEN zice:

    daca ai sti de cand tot aman operatiunea „ordine in cele 500 de sertasare”… ca-mi vine sa cânt deja Tudoriţo lele! si cu toate ca am citit postarea ta, tot va trebui sa-mi fac curaj luna asta si sa ma apuc de treaba! Situatia este asa: daca nu fac ordine, nu voi fi multumita si ma va turti sentimentul de vinovatie (☺), daca o sa fac, atunci… stiu ca ma va paste exact aceeasi nenorocire ☺☺☺ Stii bancul cu tânarul si înteleptul? Un tânar învatecel il întreaba pe maestrul profesor daca este bine sa te însori sau daca este mai bine sa ramâi holtei? Inteleptul nu a stat prea mult pe gânduri si i-a spus tânarului: „oricum ai alege, mai devreme sau mai târziu vei regreta!” ☺
    Potecuta, curaj! Daca te consoleaza, gândeste-te ca de sâmbata vitoare voi fi în aceeasi situatie 😉

    Apreciază

    • Exact, dar exact asta simt. Dacă le las, voi regreta. Şi mai devreme sau mai târziu, tot mă voi apuca de nebunia asta. Acum, că m-am apucat şi am făcut 0,10 la sută din treabă, regret că m-am apucat 😀
      Bancul e genial şi se potriveşte la fix!
      Îţi mulţumesc, Carmen! Mă voi gândi cu drag la tine şi la munca pe care o vei face. Spor mult să ai!

      Apreciază

  12. Irina zice:

    Mai grav e când tu pierzi o zi să le așezi, aliniate, după mărime și culoare, cum îți place, și a doua zi vine colegul de echipă și ți le amestecă din nou, de nu mai găsești nimic, ba îți mai și dispar unele. Și o iei de la capăt când schimbi tura, sisifică. 😉 . Blestem ziua când am ales să îmi schimb eu locul de muncă, plecând de unde lucram singură și nu îmi deranja nimeni lucrurile de pe birou. 😆

    Apreciază

    • Auch, nici nu vreau să mă gândesc. Aici e treabă de ani de zile. Că fiecare şi-a făcut sertarul lui, cu ordinea lui. Dar prin sertarele altora sunt ace de care aş avea nevoie şi de aia acum îmi plâng de milă. Altfel, eu pe sertarul meu am scris „te rog nu lua, nu arunca, nu schimba nimic!!!” şi a rămas intact. Dar al meu e picătura din ocean.
      O zi bună, Irina!

      Apreciază

  13. Dupa cum probabil ti-ai dat seama din comentariile mele de pana acum, eu intotdeauna simplific. Arunc, pastrez doar ce este strictul necesar. Si asta o fac dupa moartea mamei mele, cand a trebuit sa fac ordine intr-o colectie de chitante de intretinere, electricitate, cumparaturi din urma cu 30 de ani. Chestia asta m-a invatat sa am grija ce las in urma mea. :))))

    Apreciază

    • E cea mai bună variantă asta, July. Dar dezordinea asta e la muncă. Acele alea sunt parte dintr-o arhivă care… na, nu prea poate fi făcută pierdută. Că aşa mă gâdile un degeţel pe delete, de nu-ţi pot spune 😀
      Te pup! Să ai o zi frumoasă tare!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Eu zic să ne dai fiecăruia câte un ac, ne strigi în ordine alfabetică, facem treabă bună și isprăvim repede. 😅

    Apreciază

  15. Iară am un avantaj, pă motiv că-s discromat și pot așeza acele numa’ pă criteriu de mărime, nu și de culoare. Așe trăbuia să faci și tu, iar acu erai în Nirvana cu gândurile. 🙂

    Apreciază

  16. Tu esti pescar ?
    Nu merge mai bine cu navodul in loc sa folosesti atatea ace?

    Apreciază

  17. Eu as renunta la acest dulap exagerat de mare si sofisticat, mi-as cumpara unul modest, mediu cu mai putine sertare, în care aranjatul acelor sa devina o placere si pasiune, asemeni pasiunii unui copil între jucariile preferate.
    O zi superba, draga Potecuta !

    Apreciază

  18. Monik zice:

    Ah, Potecuta, surori de-om fi si nu ne asemanam asa… Numai ca nu la ace ma rezum eu, cam la tot ce se poate aduna intr-o casa de om. Ma apuca plansul cand am elan de reorganizare si ordine 😄.

    Apreciază

  19. tink3rbe11 zice:

    De n-as fi atât de departe, zău că aș veni să te ajut, măcar o zi.
    Am o răbdare de te enervezi când mă vezi. Ți-aș așeza pe culori, lungimi, etc. La treburile dichisite am răbdare. Dar și dacă mă enervez… sunt șanse să le las baltă!
    Așa că… spor, răbdare și tutun! 😘

    Apreciază

    • E ca şi cum ai venit, aşa mă simt. Şi îţi mulţumesc tare mult!
      Ah, eu tocmai de astea dichisite nu am. Dar sunt şi berbec aşa că m-am încăpăţânat să-mi demonstrez că pot 😀
      Îţi doresc o zi bună!

      Apreciază

  20. Pff, draga potecuta, Noi avem un dulap din ala vechi, de pe vremea lu strabunica, cu doua usi si o singura polita lunga pe care sa punem toale, iara sus sa punem ce avem pe umerase.Desi e vechi nu l-as inlocui cu unul modern, l-am lacuit si l-am intarit pe ici pe colo, acu e perfect.

    Apreciază

  21. ane zice:

    Fiecare face ce a învățat sa facă :))))) Eu, nu, sertare, hartii !!

    Apreciază

  22. dragifemei zice:

    Cand nu mai rezisti de nervi, ia-le pe toate si toarna-le claie peste gramada intr-un singur sertar mare. Apoi, lasa-le acolo un an de zile. Daca o sa vrei ceva de acolo in acest rastimp, pastreaza obiectul recuperat. Restul, la gunoi cu ele ca inseamna ca nici nu le-ai mai simti vreodata lipsa! 😉

    Apreciază

    • Regula asta de aur o aplic la haine, în dulapul meu. Dar aici e dulap de la muncă, cu nişte ace care-s parte dintr-o arhivă. Oricum, în timpul ăsta, am mai dat eu cu delete, nu-i problemă. Dar parcă n-aş arunca tot ce vreau eu. Că na, se pare că există o evidenţă şi nu pot.
      Îţi mulţumesc frumos!
      Seară bună îţi doresc!

      Apreciază

  23. Îmi dau și eu de lucru, și-ncă ce-mi dau. Că M-am apucat într-o doară de ceva , apoi încă ceva și încă… până când am înțepenit de mijloc. Noroc de niște exerciții mai la-ndemână de mi-am mai revenit. Da” nu că nu aveam ce face… 😁
    Etichetează-le și tu, pune opis, ceva. Astfel vei avea dezordinea ta ordonată cu o logică proprie.
    Spor la treburi! 😊

    Apreciază

  24. Da ce faci cu atâtea ace? Glumesc. Am văzut că nu de ace e vorba. Și eu ace și mă apucă bâțu de la acuiala care nu-i de ace. Fac ordine și nu mai știu cum le-am organizat că prea multe sortimente și…. da. Am râs, da amar că așa pățesc și eu. 🙂

    Apreciază

  25. adrianport zice:

    Poate-ai terminat intre timp, ca postul e mai vechi. Dar daca esti abia la a doua cutiuta poate sa gasesti abordarea mea (inca) utila. Deci… eu nu m-apuc de nimic pana nu ma-nteapa un ac de-ala in fund. Si chiar si-atunci, il iau si-l arunc la gunoi dar tot nu m-apuc de dulapior…

    Apreciază

  26. Alex zice:

    Chiar așa, bună întrebarea din titlul. Dar uite așa ne apucă uneori câte un elan de vrednicie și pe urmă ne pare rău că nu ne-am văzut de altă treabă. De când zic eu că o să-mi pun ordine deplină în hârtii și acte, dar tot amân, pentru că știu că voi umple casa cu ele și apoi nu mai știu cum să le rânduiesc mai bine. Odată și odată tot o să mă apuc. Mă voi gândi la povestea ta cu acele și sutele de sertărașe.
    Să ai spor, dragă Potecuță și să termini cu bine ce-ai început. Api…. să pui lacăt la dulap, ca să nu-ți mai vină idei de-astea vitejești! 😀
    Numai bine și o zi cu veselie!

    Apreciază

    • Pfuaiii, nu te sfătuiesc să te apuci. Lasă-le aşa, s-ar stresa dacă le-ai schimba locul, s-au obişnuit acolo 😀
      E nebunie ce-am făcut. Dar trebuie să le descâlcesc cumva. Ce bine-ar prinde acum lacătul pus şi cheia înghiţită. 😀 😀
      Dar asta-ar însemna să predau şi cheile „instituţiei”. Că n-aş mai avea obiectul muncii.
      Mulţumesc, Alex! M-am amuzat acum, a revenit pofta de aşezat.
      Numai bine îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  27. Amalia zice:

    Nu puteai sa lasi pe maine? Stii vorba aia „lasa pe maine, ca poate nu mai trebuie”? Cam asa ceva…

    Apreciază

  28. clipederaidiniadulmeu zice:

    Ai rămas cu sechele de la facutul ordinei în căsuţa de email? Eu atunci m-am lecuit. Nu mai fac ordine şi de fac râie. Ar trebui să iei exemplu de la mine, dacă cu al tău nu te-ai lecuit.

    Apreciază

    • Aici e cumva altceva. Că dacă reuşesc şi mă țin nervii, peste vreo lună când cred că le scot la liman, numa mă joc la muncă. Deci mă chinui tare acum, că să fie mai uşor… cândva.
      Recunosc, am uitat ce rău a fost cu mailul. Că nu m-aş fi apucat 😀

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s