Câteodată…

Sunt vară prin ierni ce topesc indecent
Vise-albite de dor, înşirate la soare,
Când îmi ninge-suspin, îi surâd inocent,
Fredonez din tăceri şi din munte-mi fac mare.

Sunt şi-un azi rătăcit într-un ieri de demult
Ce-şi adapă-amintirea-n izvor de uitare,
Am curaj să mă tem că nu ştiu să ascult
Linişti arse de ger cum imploră-alinare.

Sunt un strop de nimic ce compune un tot,
Limitat infinit într-o lume comună,
Mă mai pierd când îmi caut speranţa că-n joc
Aş putea să conving răsăritul s-apună

Şi apoi mă găsesc inventând un răspuns
La o umbră de punct dintr-un semn de-ntrebare
Şi mă cert c-am iertat prea uşor când, pe-ascuns,
Multor nopţi le-am făcut adăpost în culoare.

Fac şi eu, ca oricare, printre zile popas
Cât las vara să-şi ningă albul tot peste ierni
Alergând, dus-întors, între-a fost şi-a rămas,
Mă culeg, strop cu strop, într-un azi, dintr-un ieri.

Sursă foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

57 de răspunsuri la Câteodată…

  1. Sa iesi dintr-un ieri si din azi,
    pasind hotarât usurel si cu spor
    peste stânci si-naltimi, printre brazi,
    pe poteci neumblate de DOR.
    Sa lasi în trecut bula din sticla închisa,
    rutina acestui prezent nemilos,
    sa intri pe poarta spre ceruri deschisa,
    dincolo de spatiu si timp, prin…Hristos !
    Un Weekend cu liniste si pace în Suflet,draga Potecuta !

    Apreciază

  2. Cu mult drag ! Si eu îti multumesc pentru toate gândurile, cuvinte-vesminte de o eleganta particulara, inconfundabila ! 🙂
    O zi de …vis !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Simona Prilogan zice:

    Superb scris, Potecuta draga! Divin de simtit… sperante ce se adapa din trairile de ieri pentru un azi plin de culoare! Imbratisari de suflet! 💕😘

    Apreciază

  4. anasylvi zice:

    O tornada de simturi, de anotimpuri, de momente…

    Apreciază

  5. gelu gelu zice:

    Păi pot să mai zic ceva?
    M-ai lăsat fără cuvinte.
    Sunt deja pe nori…plutesc.
    Mă vezi?😚😚😚😍😍😍😍

    Apreciază

  6. Ana Vlad zice:

    Cât de naturală pare înșiruirea asta de antonime, aproape că îți vine să crezi că infinitul e limitat și că totul e format din nimic. De fapt, așa și e. Frumos de tot.

    Apreciază

  7. Câteodată chiar nu știu ce sa spun. Tare mult îmi place, Potecut !

    Apreciază

  8. Mi-a plăcut foarte mult. Imagini frumoase, bine plasate, in crescendo. 😊

    Apreciază

  9. ane zice:

    „Sunt vară prin ierni ce topesc indecent
    Vise-albite de dor, înşirate la soare,
    Când îmi ninge-suspin, îi surâd inocent….” Superb!

    Apreciază

  10. Daca esti un strop de nimic, atunci esti cel mai frumos nimic din viata noastra.
    Incantator, Potecuta.
    Tu esti unul din motivele pentru care uneori prefera sa citesc pe blog in timpul in care as putea vedea un film (sunt un cinefil cam inrait :)))) )
    Blogul tau chiar merita.

    Apreciază

  11. clipederaidiniadulmeu zice:

    „Aş putea să conving răsăritul s-apună”. Am certitudinea că poţi să convingi un răsărit să apună. Păi dacă nu tu, cine? M-am topit în versurile tale.

    Apreciază

  12. Imi place foarte mult poezia Potecuta 🙂 ! Este sensibila, superba, deosebita, ma atinge in suflet! Iti multumesc mult 😊!

    Apreciază

  13. Chiar și nopțile cărora le dai adăpost devin mult mai plăcute, atâta vreme cât le colorezi cu gândurile tale. Minunate, ca de fiecare dată când le lași să zboare libere!

    Apreciază

  14. Stropul e tocmai esenta!

    Apreciază

  15. CARMEN zice:

    daca „viata frumoasa” ar avea o reteta, atunci poezia ta ar putea fi, pentru ca ea cuprinde cele mai fine si mai pure „ingrediente” ❤ Mulumim Potecuta pentru clipa de reverie!

    Apreciază

  16. Katherine zice:

    Foarte frumos!
    Ar trebui sa scrii o carte, Potecuta draga!
    Duminica minunata iti doresc!

    Apreciază

  17. Laura zice:

    Iubesc versurile! Multumim!

    Apreciază

  18. Intre doua antonime e norul perfect. Adică versurile tale. 😊

    Apreciază

  19. Alex zice:

    Sărut mâna, dragă Potecuță, pentru așa versuri minunate. Ceea ce compui tu în versuri are o…„muzică” aparte. De fiecare dată când postezi o poezie, îmi place să le citesc cu voce tare, tocmai pentru ca să savurez „muzica” acestor cuvinte minunat întocmite. Mi-a plăcut mult de tot finalul: „Alergând, dus-întors, între-a fost şi-a rămas,//Mă culeg, strop cu strop, într-un azi, dintr-un ieri.” Cu gândul la bucuria nespusă a zilelor petrecute la Sibiu și a întâlnirii, îți transmit cu drag cele mai bune gânduri și urări, din toată inima! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Alex! Mă bucur nespus că îţi plac şi că le-ai „ascultat” muzica! Eu le citesc cu voce tare ca să aud neregulile şi de cele mai multe ori nu reuşesc, le sesizez la o eventuală recitire.
      Şi eu vă mulţumesc pentru întâlnire, pentru bucuria simţită!
      Numai şi numai bine vă doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  20. 1lauralaly zice:

    Cateodata imi pierd cuvintele, ca acum..E atat de multa emotie si descoperire de suflet in versurile tale…. toata ziua le voi avea in minte.
    Astept ziua in care sa tin in mana o carte semnata Potecuta.
    Te pup!

    Apreciază

    • Laura, draga mea, versurile astea vor prinde strălucire dacă le vei accepta lângă tine. Îţi mulţumesc mult!
      Dacă va fi să fie, vei fi printre primii care o vor avea 😉
      Te îmbrăţişez!

      Apreciază

  21. Mugur zice:

    Ca totdeauna, versurile tale mă cam lasă fără replică. Am să mă străduiesc totuși.

    „Alergând, dus-întors, între-a fost şi-a rămas,
    Mă culeg, strop cu strop, într-un azi, dintr-un ieri.”

    Într-un azi dintr-un ieri,
    Se adună păreri
    Că n-ai fi numai strop,
    Ci, cules, un potop
    De cuvinte și vers,
    Cu avers și revers,
    O monedă de schimb
    Din aur cu-al său nimb.
    Dar valoarea-i prea mare,
    Iar un biet, pe cărare
    Doar privește cu jind
    La Poteci, cu-al lor nimb.

    Apreciază

    • Ai vrut să te răzbuni şi să văd şi eu cum e să rămâi fără replică? Ai reuşit! 😳
      Îţi mulţumesc mult de tot, Mugur! E prea frumos ce mi-ai zis, nu prea ştiu dacă merit, zău!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Răzbunare? 😀
        Știi prea bine că eu scriu doar sub impulsul momentului, iar impulsul, de data asta, îl reprezintă chiar versurile tale, citate de altfel în comentariul meu.
        Altminteri ar fi trebuit să te obișnuiești deja cu „laudatio” ce-ți este adus de mulți, la mai toate poeziile tale și nu numai. Și zău că le meriți, așa cum ar merita si ideea cărții despre care mai mulți dintre noi, comentatorii, am tot făcut vorbire pe aici.

        Apreciază

  22. Superbe versuri! Ești toate acestea și încă multe altele, sunt sigură, iar vitalitatea, șarmul și voioșia ta cred că au un izvor secret, nesecat. 😊

    Apreciază

  23. Continui să mă uimești.”Alergând, dus-întors, între-a fost şi-a rămas,
    Mă culeg, strop cu strop, într-un azi, dintr-un ieri.”( editorul din mine nu poate să-și țină gura: eu aș fi inversat …Mă culeg, strop cu strop, , dintr-un ieri, într-un azi.) Nu știu cum faci, dar le faci bine!
    Potecuță…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s