Să nu ne doară seara…

Publicat pe 26/03/2018 de Poteci de dor

Aprinde-ţi o ţigară şi hai să povestim,
să nu băgăm de seamă când se va face seară,
să presărăm cuvinte, aşa ca-n Fraţii Grimm,
ca-n locul lor, pe buze, surâsuri să răsară.

Tu să-mi vorbeşti de tine, eu să-ncălzesc odaia,
să nu simţim răcoarea şi nici să nu ne doară
desculţi prin amintire când vom păşi, nici ploaia
ce ne-a ‘nsoţit prin vise în vremuri de-odinioară.

Eu să-ţi şoptesc nimicuri, poveşti abandonate
cu prinţi şi Cosânzene ce nici n-au existat
dar tu să cauţi sensuri prin epilog pictate,
dovezi c-a fost aievea şi nu va fi uitat.

Aprinde-ţi o tigară şi hai să povestim,
să nu lăsăm tăcerea pe buze să răsară,
să presărăm surâsuri, aşa ca-n Fraţii Grimm,
să nu băgăm de seamă că-i frig şi că e seară.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

71 de răspunsuri la Să nu ne doară seara…

  1. sweet & salty zice:
    26/03/2018 la 22:35

    … să nu băgăm de seamă că-i frig și că e seară…

    Apreciază

    Răspunde
  2. Ana Vlad zice:
    26/03/2018 la 22:35

    Potecuță, poeziile tale încălzesc inima, n-are cum să fie frig.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. -X- zice:
    26/03/2018 la 22:37

    Versurile tale m-au dus cu gandul la Minulescu …

    PS. Fumatul dauneaza grav sanatatii 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. nicolepredulea zice:
    26/03/2018 la 22:41

    Imi place mult poezia Potecuta 😘! Felicitari!

    Apreciază

    Răspunde
  5. vorbebune zice:
    26/03/2018 la 23:12

    Am fost martor tăcut, dar atent la dialogul vostru, și între timp am pregătit și câte o cană cu ceai de vise, să alungăm frigul ăsta ne.
    Mi-au încălzit sufletul și gândurile versurile tale!

    Apreciază

    Răspunde
  7. firdeiarbainbataiavantului zice:
    26/03/2018 la 23:51

    Versurile tale au ceva clasic şi plin de căldură în ele (bănuiesc că nu căldura de la ţigară). Nu ştiu de ce, dar m-au dus un pic cu gândul la „Decembre”. Chapeau!

    Apreciază

    Răspunde
  8. Cristian Lisandru zice:
    27/03/2018 la 0:21

    Este un poem cald, al comunicării intime dintre un bărbat și o femeie, comunicare versificată și oferită cititorului la cel mai potrivit ceas, cel de seară. Sensibilitate…

    Sintagma „ca-n frații Grimm” trimite către un poem al lui Adrian Păunescu, fără ca asta să știrbească întregul.
    Suntem cu toții influențați, uneori fără să ne dăm seama, alteori tocmai pentru a lega „punți”, de marii poeți.

    Adrian Paunescu – Un gand de iarna

    Cînd primele ninsori or sa se cearna, 
    Atunci va fi mai greu de cei plecati, 
    Atunci sa cînti peste al vietii zat, 
    Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

    Prin lume numai oameni de zapada, 
    Un foc din vatra stînilor sa smulgi, 
    Si, cu puterea disperarii dulci, 
    Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.

    Se vor asterne între noi vecernii, 
    Din clopote cadea-vor chiciuri mari, 
    Atunci visez, frumosa, sa apari
    La marile instante ale iernii.

    Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm, 
    Si sub zapezi de bronz sa ne iubim. 

    Apreciază

    Răspunde
    • Cosmisian zice:
      27/03/2018 la 8:13

      Deja vu liric 🙂

      Apreciază

      Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      27/03/2018 la 15:49

      Da, asta s-a vrut a fi, un poem al comunicării intime. Şi dacă e, mă bucură mult! Îţi mulţumesc frumos!
      E foarte posibil ca undeva prin subconştient să-mi fi rămas asta, nu zic nu. Eu am făcut analogia, cu presăratul de cuvinte de la Hansel şi Gretel, de aici trimiterea la Fraţii Grimm. Deci nu am scris conştient, cu gândul la versul lui Păunescu. Ştiu că n-ar fi fost cazul dar de când mi-am găsit poeziile cu o altă semnătură şi cu mulţumiri la comentariile pozitive, inclusiv asta aş fi scris, undeva la subsol. Eu am obiceiul să pun la sursă şi ce mă inspiră, dacă şi când când mă inspiră o melodie, o altă poezie, atât de tare m-am necăjit atunci. Dar de data asta chiar nu m-am gândit la Păunescu. Oricum, mă bucură mult faptul că am trezit o astfel de amintire.
      Zi bună îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  9. Iosif zice:
    27/03/2018 la 9:34

    Privindu-te în ochii somnorosi de primavara,
    Trezita de sub plapuma de nea portocalie,
    Am pus de o cafea si am aprins si o tigara,
    Si te astept fumând, sa savuram cafeaua în bucatarie… 🙂

    O zi superba, draga Potecuta !

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      27/03/2018 la 15:35

      Zi bună şi ţie!
      Da, ipotetic, ar putea fi un răspuns. Dar nu mie. Ştiu că nu mie mi-ai scris. Dar zic şi eu.

      Apreciază

      Răspunde
      • Iosif Strasbourg zice:
        27/03/2018 la 16:14

        Ce te face sa crezi ca nu tie-ti sunt dedicate versurile ? Doar le-am scris instant, din inima cu drag, inspirat de provocarea versurilor tale. Eu nu sunt nici poet, nici scriitor, sunt un simplu muritor, generos si iubitor, de viata si de popor… 🙂

        Apreciază

        Răspunde
  10. racoltapetru6 zice:
    27/03/2018 la 9:45

    M-aș întinde la astfel de povești cu tine, fără să simt nevoia de țigară, ceai sau cafea, iar căldura aș simți-o după fiecare cuvânt. Așa cum am simțit-o aici, după fiecare vers.

    Apreciază

    Răspunde
  11. anasylvi zice:
    27/03/2018 la 10:20

    Conversatiile poetice la ceas de seara… o placere rafinata.

    Apreciază

    Răspunde
  12. Albert Ai Conty zice:
    27/03/2018 la 10:33

    Incantator, Potecuta.
    Era exact ceea ce aveam nevoie, acum cand inca incerc sa-mi revin.

    Apreciază

    Răspunde
  13. psi zice:
    27/03/2018 la 11:29

    și eu tot la păunescu m-am dus cu gândul…

    Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
    Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
    Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
    Ce departe va simt eu de inima mea.

    Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
    Ca un fum de tigara voi trece in sus
    Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
    Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

    „Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
    Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
    Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
    Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

    Buna seara din nou, buna seara adanc,
    Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
    Si pe urma aici e un fum de ma-nec
    Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.

    Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
    Si plamanii de-atata strigare se rup,
    Buna seara frumos, buna seara urat,
    Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup. (Ca un fum de țigară, sufletul)

    Apreciază

    Răspunde
  14. Ella zice:
    27/03/2018 la 11:42

    O poezie foarte frumoasa care adduce caldura si face serile mai frumoase!
    Nu mai zic nimic de fumat ca sa mai scris deja! Eu m-am lasat de „sportul” asta acum aproape 9 ani! 🙂
    O zi placuta si o saptamana fantastic de frumoasa!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      27/03/2018 la 15:25

      Îţi mulţumesc mult, Ella! Mă bucur că ţi-a plăcut!
      Se înţelege că nu e un îndemn la consumul de tutun. E doar un vers. Şi se tratează ca atare. 😉
      Încă o dată, mulţumesc!
      O zi frumoasă şi ţie!

      Apreciază

      Răspunde
  15. Monik zice:
    27/03/2018 la 13:37

    Aproape ca as aprinde o tigara…desi am cam uitat gestul. 💙

    Apreciază

    Răspunde
  16. Radoi Alina zice:
    27/03/2018 la 16:46

    Mi-am imaginat fiecare cuvintel în parte. Mi s-a făcut poftă de o tigară, deși nu fumez.

    Apreciază

    Răspunde
  17. CARMEN zice:
    27/03/2018 la 17:25

    Cata emotie si gingasie 🤗 multumesc pentru momentul poetic – aici ma refer nu doar la text ci si la fotografia care-l indoteste 🥀

    Apreciază

    Răspunde
  18. gelu gelu zice:
    27/03/2018 la 19:50

    Fara cuvinte!😙😙😙

    Apreciază

    Răspunde
  19. Suzana zice:
    27/03/2018 la 20:18

    Minunata poezia ta! Mi-a placut MULT!
    Seara superba, draga Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
  20. La capatul curcubeului zice:
    27/03/2018 la 20:45

    Eu parcă am ascultat un cântec. Știi Tu, de la cenaclu, în acompaniament de chitară… Seară frumoasă să ai, Potecuță, fără frig! 😊

    Apreciază

    Răspunde
  21. clipederaidiniadulmeu zice:
    28/03/2018 la 7:20

    Îmi pare rău că nu am descoperit aseară frumoasele tale versuri. M-aş fi alăturat şi eu la poveşti cu voi în odaia ta caldă. Acum e dimineaţă şi mă grăbesc, O zi faină, Potecută!

    Apreciază

    Răspunde
  22. Ana zice:
    28/03/2018 la 12:56

    Tu sti ca eu sunt o profana si o ignoranta cand e vorba despre poezie…si mai ales poezia superba venita din inima si filtrata prin suflet..dar trebuie sa-ti zic, ca nu ma suport daca nu zic, terminand de citit versurile primul meu gand a fost ca ar trebui sa va lasati de fumat…sincer!

    Apreciază

    Răspunde
  23. bloguluicre zice:
    28/03/2018 la 15:17

    Să nu ne doară seara, inspirat titlu.

    Apreciază

    Răspunde
  24. gandurideoclipa zice:
    30/03/2018 la 2:03

    Atat de mult mi-a placut, incat nici nu am bagat de seama ” că-i frig şi că e seară”
    Vise frumoase, Potecuta. Ar fi frumos sa putem sta” la o cafea de vorba”, cum spui tu 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  25. Alex zice:
    30/03/2018 la 18:20

    Ce versuri frumoase! ce atmosferă intimă, cu parfum de poveste, la gura sobei…
    Mi-a plăcut tare mult! Mulțumesc din sufket pentru momentul de poezie, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu