Un colţ de tăcere pe-o gură de rai

Dă-mi o bucată din liniştea care
te-ascunde prin vreme şi te ţine captiv,
s-o dau de pomană cui plânge de foame
în colţul de viaţă…
sau să o schimb
pe două surâsuri şi-un semn de-ntrebare,
pe câteva vorbe aduse de vânt,
pe-un pumn de arginţi şi un strop de-nserare,
pe-o gură de rai într-un singur cuvânt.

Şi apoi, fi-vor linişti, şi atunci fi-va ger…
bătrânul din colţ va muşca însetat
din bucata de viaţă ca din miezul de cer
şi-mi va da înapoi un surâs pe-nserat
şi-mi va spune povestea de prin vremi de demult,
c-un captiv ce-a putut evada în cuvânt
şi-mi va cere la schimb o tăcere şi-un ceai
şi sorbi-vom apoi dintr-o gură de rai.

foto