Vine Eric, jos textila

1„După atâta frig şi ploaie iar se-arată soarele de-acum nu ne mai îngheaţă nasul şi picioarele”, zice un câtinşel vechi. Cam asta fredonam şi eu marţi sau miercuri(?) că memoria mea nu bate până acolo. După câteva zile-n care am fost convinsă că m-au răpit omuleţii verzi în septembrie şi m-au adus cu răscumpărare-n ianuarie, la primele raze de soare iţite de după nişte nori groşi şi gri care mi-au îngheţat timp de vreo 5 zile până şi amintirile din copilărie, am ieşit în oraş cu treabă. Care treabă era la orele 18 trecute fix. Cum io-s punctuală de când m-am născut (orele 13:15 fix), am plecat de acasă la ora 16. Ce vreţi dacă nu ştiam locaţia şi m-am gândit că n-ar fi rău să-mi iau o marjă de două ore în caz de rătăcire? Că eu, când am o treabă unde n-am mai avut, plec la drum cu psihicul pregătit pentru o rătăcire. Pi şentru, la terase, pustiu. În Piaţa Mare se montau nişte chestii. Trenuleţe, maşinuţe. Dacă erau gata, mă dădeam în carusel că am o vagă impresie că mă asortam la ora aia cu un căluţ roz cu coamă verde. Apropo, ştiţi că zilele trecute iar au făcut ăştia mişto de frumosul oraş pe străzile căruia păşesc graţios în fiecare zi, pe motiv de cal fugit de la stână şi tropa-tropa prin oraş? Ce oameni, domn’le! Când a fugit tigrul de la zoo au zis că auoleu, când a fugit calul au zis că ha-ha-ha.

Revin. Am ajuns la locaţie, pustiu. Am întrebat dacă servesc afară şi au zis nuuuuu aşa că am plecat cu intenţia de a reveni când se adună lumea.
Nu ştiu exact ce îmi doream mai mult: cafea sau o ţigară dar am decis că le pot combina cu succes. Pentru că mi-a atras atenţia o terasă unde mai era un client aşa că nu eram singura de pe altă lume, am ochit o masă la margine să pot admira în voie trecătorii. La barul improvizat lângă terasă, două fete pe un scaun, cu păturică roşie pe ele şi cu bătut uşor din picioare. M-am simţit şi le-am întrebat dacă se poate. Nu de alta dar mi-au aruncat priviri ciudate care spuneau: fă stânga-mprejur şi dispari. Zău că nu mai era chiar aşa de frig, era chiar şi soare, vă dau cuvântul meu. Au afişat zâmbetul de întâmpinat clienţii şi au spus sigur că da, de parcă abia aşteptau să vin. Am înţeles că nu-i aşa dar eram hotărâtă să nu renunţ la cafeluţa mea. După ce mi-a adus cafeaua şi-a reluat faţa de om oropsit de soartă, s-a dus iar pe scăunel la păturică lângă colega ei şi au reînceput să înalţe rugi spre cerul din ce în ce mai senin. Cum se apropia cineva, cum li se citea pe buze nu aici, nuuu, nu, nu te aşeza.

Nu le-a înduioşat nici măcar un copilaş venit cu tăticul la purtător care le-a strigat că vrea suc loşu sau albastu sau velde. Apoi, când tatăl lui a comandat apă plată, tati, poate că din aia vleau şi eu. Nuu, nimic nu le scotea din starea de tortură. Am început să croşetez idei legate de cafeaua mea dar m-am scuturat de gândul cel rău că altfel, la ce ficat receptiv la tâmpenii am, mă umpleam dă răle instant. Am preferat să cred că nu le-am supărat chiar atât de rău şi m-am felicitat că n-am avut idei de mâncare, ferească sfântu’!
Puţin, foarte puţin mai aveam până când să simt că mă umplu de milă la adresa lor că trebuie să stea-n frigul care nu mai era frig, pentru câţiva impertinenţi ca mine care se opresc la o cafea şi… apare eeeel. Un el în blugi, adidaşi, geacă de fâş şi păr vâlvoi. Trece prin faţa lor, le ocheşte, se întoarce, se duce la stativul pe care era meniul. Când a spus „excuse me”, prima păturică a zburat aşa cum zboară găina când apare uliul. În locul ei a apărut un zâmbet gingaş afişat de fata numărul unu. După ce au şuşotit în jurul meniului, discuţia s-a mutat la what is your name? Ohhh, how nice, Eruiiic! And yours? Ohh, nice to meet you, nu mai ştiu cum. And she is… Heloo, C.!
Zice apoi Eric că e din Ostreilia. Pe cuvântul tău, mă gândeam eu. Din Australia, din Australia dar mai exact de-a lu’ cui? Eric a lu’ badea Vasâle din hudă sau Eric de-a lu’ liţa Eleonora de dinjos de babu’ Mitică? 🙄
Lui Eric îi e foame, fetele vor să-i potolească această senzaţie acută şi aud no, no pasta, why pasta? Try romanian food. Nu mai aud ce-i spune fata numărul 1 aproape de ureche pentru că fata numărul 2, care la rândul ei a aruncat păturica, îl întreabă diverse. Eric pare hotărât şi dispare cu fata numărul 1 în locaţia de lângă terasă. Eu nu mă prind. Dar mă luminează fata numărul 2 când revine prima: fată, cum naiba să-l duci să mănânce la alţii când el aici s-a uitat la meniu? Răspunsul m-a făcut să mă mai felicit o dată că am rezistat cu brio foamei şi n-am comandat de mâncare: păi bine, fată, eu mă hlizesc aici cu el şi îi dau mâncare proastă? La ăştia de lângă e mai bună.

A dispărut Eric, fetelor a reînceput să le fie frig, şi-au pus iar păturicile, şi-au luat iar privirea de nu te aşeza aici că te ia mama naibii şi soarele părea că are intenţii serioase. Am plătit cafeaua, am stins ţigara cu numărul doi şi am plecat că aveam treabă.
Oare i-a plăcut mâncarea lui Eric? Părea de treabă deşi avea un aer mioritic şi un ceva care-mi spune că ştia el că vorbitorii de alte limbi sunt trataţi fără păturică pe umeri.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

105 răspunsuri la Vine Eric, jos textila

  1. lucillette zice:

    „Mno”, dacă foloseai fro 3-4 vorbe vorbite din limba lui Secspir, poate aveai şi tu ceva la ghiozdan băgat, astfel încât ţigara cu nr. doi ar fi fost mult mai savuroasă. Înţeleg că nu prea ţii minte, dar ai putea să-ţi notezi în schiţele blogului măcar câte o conduită d-asta de se cere în societate. Poate–poate.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu ţin minte zilele din săptămână. Nu ştiu dacă e boală rară dar niciodată nu ştiu dacă ceva a fost joi sau vineri, dacă azi e luni sau miercuri. În rest, mă mai descurc 😀
      Crezi că primeam un biscuiţel la cafea dacă o ardeam cu helăul? 😀

      Apreciază

  2. Iosif zice:

    Mare pisicher,acest „ostreilian …Erik” !:)

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ivy zice:

    Multi au adoptat stilul snob englezesc. :))))

    Apreciază

  4. M.C. zice:

    Well, my dear, știi și tu
    Ca româna-i very grea
    Mister doar vroia to do
    Cu drăguța miss…ceva.
    And, ca să nu se încurce
    Cu o limbă… just a moft
    A decis că ar fi better
    To use una-așa, mai soft.

    Apreciat de 6 persoane

  5. Mi- ai înveselit dimineața. E ca și cum o rază de soare a pătruns prin perdeaua groasă de nori. Deștept băiat Eric.. 😀

    Apreciază

    • Mă bucur mult! Să-ţi fie toată ziua aşa cum a început! 😉
      Very deştept! Eu cred că a fost şi el să bea o cafea ca tot românu’ şi când a văzut ce şi cum, a stat, a meditat şi s-a întors englez fugit în Australia.

      Apreciat de 2 persoane

  6. Cred că nu era suficient să te dai străină, dacă te chema Erica, și nu Eric. Fetele tot pe băieți vor să-i servească, măcar cu un zâmbet și-o vorbă dulce. 😉

    Apreciază

  7. Da, ar fi o idee să vorbim în alte limbi cât mai exotice :)) Nu degeaba ne batem cu pumnii în piept că suntem o țară ospitalieră….

    Apreciază

  8. Drugwash zice:

    Am înţeles ce era de înţeles. Nu că n-aş fi ştiut deja cum stă treaba.
    Şi-aici tot plouă.

    Apreciază

    • Aici nu mai plouă. Deh, noi îl avem pe Eric prin oraş…

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Vasăzică şi ploaia îi ştie de frică pe… „ceilalţi” – că de noi nu se sinchiseşte.

        Parcă mi-aduce aminte de ce spuneau bătrînii, cum se făcea urgent curăţenie şi apăreau mărfuri de calitate prin vitrine şi uniforme noi şi alea-alea atunci cînd venea to’ar’şu’ în inspecţie. 🙄

        Apreciază

        • Şi noi vom spune acelaşi lucru peste ani deşi cred că şi cei care acum sunt abia născuţi vor fi la curent cu asta. Şi acum se asfaltează numai în faţa şcolii când vine la deschiderea anului şcolar câte un din ăsta mare la (în) stat, şi acum se asfaltează numai pe sensul de mers dinspre aeroport spre… te miri ce instituţie, şi acum se şterge praful în spitale când vine ministrul care se uită mirat că „nu-s domn’le gândaci, ce vorbiţi?” şi tot aşa.

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Eh, io care stau numa-n casă n-am cum să văd astea la prima mînă, da’ din cîte spui se pare că de-atunci şi pînă acum s-a schimbat (de cîteva ori) doar şleahta care ne stoarce de vlagă, nu şi moravurile. Deh, la noi cîinii au doar cip-uri la urechi nu şi covrigi în coadă…

            Apreciat de 1 persoană

  9. Am derulat filmu’, treaba asta cu „inserții” străine în conversații (sau scriere), au devenit obișnuință. De prost gust, sigur ! Că dă „bine”, asta da, numa că asta nu-i decât sofisticăraie tipic românească. Am derulat filmul cu dorința mea aprigă pentru o apă minerală undeva în Spania, numa în germană n-am cerut. De atunci arăt cu degetul, ăla arătător 😂😃

    Apreciază

  10. Adriana zice:

    Eu am o reclamatie de făcut. Deci bei cafele pe terasa, tigari de-alea alea. Bun. Ne scrii de Erik, de helou, de tot, de căluți roz, dar de ce, mă rog, nu ne zici dinaînte că vin unii mulți cu chitări, in piata aia a voastra, și bat recorduri, și suna intr-un mare fel și io nu știu când se intampla astfel de lucruri ca nu ne anunta nimeni. Vazut clip, e drept nu stiu când o fost evenimentul, ca de stiam, stateam si noi cu potecute la terasa, mai apoi, că al meu fumează și cat ar fi de frig tot acolo ne-am fi asezat la „nu, nu aici”.

    Apropo, la Brasov, pe terase, te asezi și vine si paturica bonus. Tu de ce n-ai primit una? Asta e noua moda de terase: cafea și păturică! Pup cu drag!

    Apreciază

    • Nuuu mă mai jooooc. Dacă ştiam că vă interesează asta şi că aşa o văd şi eu pe Adriana mea cea dragă, vă spuneam despre eveniment de cinci ori pe zi 😦
      Bine că ai zis, data viitoare nu mai ratez!!
      Cred şi pe la noi se dau păturici dar pe mine m-a văzut mai mică şi a zis că mă pierd între pături 😀
      Te pup cu drag!

      Apreciază

      • Adriana zice:

        Da, cred că trebuie facuta noua rubrica: „ce se mai intampla in orasul meu”. Nu de alta, dar tare mi-e ciuda ca nu stiu de unele lucruri care sunt fabuloase. Mihai asculta, acasa, de cinci ori pe zi, copiii ăia cu chitări ,, Generația Folk.

        Apreciat de 1 persoană

  11. Oana zice:

    Dacă n-avea cămașă din aceea…ancestrală, ca- n postarea mea, geaba era Erik din ostreilia. Am râs, potecuță, citindu-te de mă doare stomacul. Bine că ne-ai anunțat, să ne pregătim și noi textila :)) chit că nu vine la noi!

    Apreciază

    • Nu ştiu ce cămaşă avea că nu vedeam sub geaca de fâş. Dar nu cred că avea, era prea… comun 😉
      Textila va fi utilă cu sau fără Erik. Că vine iarna… 😀
      Mă bucur mult că te-ai amuzat!! Să-ţi fie ziua o bucurie-ntreagă!

      Apreciat de 1 persoană

  12. doar nicole zice:

    Rând cu rând, scris nostim tare, ca de obicei, dar… titlul rămâne preferatul meu. De fapt, mereu îmi plac titlurile aici la tine. Dacă simt vreo undă mai spre trist sau abătut de sfârsit de septembrie, octombrie… știu ce-mi pot aminti cu mult surâs de pe Poteci, „Vine Eric, jos textila”. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  13. Iosif zice:

    Pate vei considera acest com. off topic,însa nu ma pot abtine sa nu ofer ce am din iubire pentru Adevar si sufletele întristate din spatele cuvintelor scrise metaforic pe blogurile citite.
    Nu ma voi supara pe tine daca-l vei arunca la ‘cosul de gunoi virtual’…
    https://biblia.resursecrestine.ro/luca/4
    …iar daca-l vei lasa la vedere ,pentru cei ce vor citi si întelege mesajul ÎNVATATORULUI ,va fi o binecuvântare si bucurie ETERNA.:)

    Apreciază

  14. Iosif zice:

    Intuiam eu ca esti o autentica …Lady ! D’aia trec zilnic pe aceste superbe Poteci de dor,furând flori de cuvinte de la tine si oaspetii tai minunati !:)

    Apreciază

  15. Mishuk zice:

    nu știu despre mâncare, dar vreau să știu despre păturică… era din păr de oaie???

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ana zice:

    Io cre’ ca Eric fusese sfatuit dinainte cum sa puna necunoscuta in ecuatie… 😉 Iata ce pot face niste plete si-o minte dibace….de mascul atroce si feroce,evident! 😀

    Apreciază

  17. papagigli zice:

    Dupa 15 mii de km, merita si omul un tratament preferentiat, ca daca era sa fie tratat la fel sau chiar mai prost decit in Australia, se oprea dracu-n Noua Zeelanda, la o aruncatura de bat, nu calarea avioanele de nebun 😉 😆

    Apreciază

  18. Cu Eric nu te poți pune. Bașca și din Ostralia😃😃😃

    Apreciază

  19. E minunat, când Muza te ține sub aripă, orice subiect se transformă într-o lucrare, pe care o lecturezi cu sufletul în pară, fapt pentru care Vă mulțumesc mult, că așa am savurat cele scrise. Eric? Are și un mare plus în acest joc al vieții… unde mai învățau fetele o frază străină? Cu admirație pentru ce și cum scrii!

    Apreciază

  20. Gata cu terasele că s-o dus sezonu 🙂 Acuş coboară Alba….dragă Potecutze, că io aşa o să- ţ zic 🙂 Te pupic, suflet frumos! ❤

    Apreciază

  21. psi zice:

    eu îmi amintesc de-o cracovia la terase, într-un octombrie târziu. păturicile fetelor de care spui, erau așezate cuminți pe scaune și pentru clienți. și fiecare terasă avea culorile ei, o plăcere, iar chelnerii veseli de ziceai că stau în cuptor. la fel e și în austria, germania, ba chiar și la praga am văzut (plus niște chestii tare faine, un fel de radiatoare care încălzesc consumatorul și-l îmbie să mai stea, să mai consume ceva).
    citisem (n-am văzut dar o cred pe cuvânt) că spune adriana c-ar fi apărut și pe la noi. ceea ce e bine, doar că eu ajung o dată la o sută de ani la terasele din centru.

    Apreciază

  22. Fabiola Ion zice:

    Am râs cu lacrimi când ai atins arborele genealogic al lui Eric, Heiric, Eiric sau cum papanaș l-o fi chemând. Deci treci rapid pe „heilo” și neapărat băieți ospătari. PS: te sun mâine, am multe de povestit. 😘❤️

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s