Se moare prin lume, iubire
şi-n toate e rost de război
nici timpul nu cred că mai ştie
să aibă răbdare cu noi
E vremea de dat socoteală,
sentinţe scrâşnite-n măsele
la cină, la masa regală,
bufonii jongleză cu ele
şi iau una albă şi dau două negre
şi regele râde şi lumea se pierde
şi-ascund una bună şi răul învinge
şi regele bea şi lumea se stinge
E doliu prin lume, iubire
şi pacea e-n straie cernite
se mint tratative, se-ascund clasamente
se joacă barbut pe morminte
E trist azi prin oameni, iubire
şi lumea se-mparte la doi
iar timpul nu ştiu de mai poate
să stea, s-aibă grijă de noi.
Drept e: iubirea şi-a cam intors spatele de la oameni. Dar poate că oamenii au uitat-o definitiv in alergarea lor după, nu după averi imense, prea puţini au acces la ele, acoperirea nevoilor primare.
Ai atins extrem de artistic o problemă de nivel mondial!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu care-i cauza exactă. Ştiu că m-au întors pe dos toate câte s-au întâmplat numai în ultimele zile prin lume…
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu gânduri bune citit-am poemul. Da, este un context al profitorilor, al întreprinzătorilor malefici, al celor care scuipă lumea întreagă în ochi, al călcătorilor – dacă se poate spune aşa – de cadavre. Al barbugiilor aşezați în jurul mormintelor, după cum scriai. Ne agățăm/atârnăm. De iubire, de speranță, de vers. Ce frumoase sunt astfel de poeme… Trăim.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Până la urmă cred că asta ne e salvarea. Altfel, nu ştiu unde ne situăm în lumea asta a profitorilor…
Mulţumesc mult! Gânduri bune şi seară liniştită!
ApreciazăApreciază
Şi se mai spune – unii zic, nu eu! –
C-ar exista, prin cer, oarece zeu… 😦
ApreciazăApreciază
Of, Dragoş….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa de tare-ar trebui să oftăm cu toţii de să se cutremure şi să cadă la pămînt palate şi vile, să se învolbureze mările şi oceanele înecînd iahturi, să crape autostrăzile în mii de bucăţele înghiţind maşini de lux… Să se scuture Pămîntul de Rău!
ApreciazăApreciază
De-am fi siguri că asta se va-ntâmpla, ne-am uni oftările şi ne-am strânge suspinele. Dar… ce folos? Am pierde „lupta” înainte de a-ncepe. E-n zadar. Poate că o soluţie ar fi să învăţăm să le ducem pe toate aşa, nu să aşteptăm să dispară răul. Poate e pozţia aia, a vestitorului de primăvară dar cum altfel? Cum să facem să dispară răul? Şi dacă nu putem, nu mai bine facem să… „răzbatem noi cumva la lumină”? Dar cum? No, asta-i întrebarea.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Răul nu dispare de la sine, el e de fapt caracteristica Universului. Binele nu poate aştepta o minune fiindcă minunile pur şi simplu nu există. Binele trebuie să construiască, mai repede decît poate Răul dărîma. Asta e simgura soluţie. „Unde-s doi, puterea creşte”, doar aşa putem contracara „divide et impera”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu sper să apucăm zilele alea… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asemenea zile nu se nasc de la sine, noi trebuie să le clădim.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Constatarea ta este bine trecuta prin inima. Lumea este in starea asta din generatie in generatie, iar inimi ca a ta ai strigat Iubirii un „Pana cand…?”
O lume compusa din noi…
De sus, de jos, ei toti suntem noi toti… a cui decadere o plangem? A cui suferinta vrem sa o curmam?
Ma mahneste constant ce se intampla in aceste zile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ştiu că nimic nu e nou, că toate se repetă după un scenariu mai mult sau mai puţin dictat. Dar ne dor şi ne doare că de aia avem inimi, să simţim…
Nu ştiu ce plângem şi pe cine. Cred că cel mai probabil pe noi, de noi.
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Am văzut zborul bondarilor cu aripi de oțel, se aud cuvinte cu iz de ordin, se simte zbatere în jur.
Lumea pare că se întoarce către jumătatea mileniului trecut, încercând să impună o religie, în loc să încerce să aducă domnia iubirii celei adevărate. Am uitat să iubim și să ne iubim. Uităm că respectul ar trebui să ne conducă pașii.
Frumos ai adunat toate acestea în poezia ta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că tocmai asta-i problema, Mugur. De la iubire pleacă totul. Numai că e o iubire prost înţeleasă. E mai degrabă o manie.
Mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Într-o lume unde valorile morale sunt bulversant-schimbate, nici nu cred că se poate altfel decât să nu mai înțelegi ce înseamnă adevărata iubire. De tine, de aproapele tău, de lume, de univers. Și, deși vedem cum pierim cu încetul, nu luăm nici o măsură pentru a remedia asta.
Să ai o seară frumoasă, Potecuță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ne încăpăţânăm să sperăm în … mai bine!
Zi frumoasă, Mugur!
ApreciazăApreciază
Sincer, nu-mi pierd speranța într-o deșteptare, fie ea și târzie, deși…
Zi frumoasă și ție, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Razboaie au fost de cand lumea , doar ca nu era atata cale de informare….
ApreciazăApreciază
Aşa e. Acum, de multe ori, aflăm înainte să se întâmple… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact…din pacate.
ApreciazăApreciază
Şi crima, şi pacea, şi sperjurul, şi ura, tăcerea şi cuvântul, răul şi nevoia – toate au ca motto, iubirea.
ApreciazăApreciază
Sunt perfect de acord! Nu mai am ce adăuga.
Ah, ba da. Să ai o seară frumoasă! 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. Să-ţi fie seara perfectă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O schitare metaforica versificata superba,încarcata de realitatea dezastruoasa în care se zbate societatea umana contemporana,pe „tabla de sah” a vietii,în care ‘piesele’ albe si negre deopotriva,cad rînd pe rând sub privirile ignorante ale ‘regilor’ ametiti de ‘inaltimea’ tronului,ce privesc visatori,asemeni lui Nero care se inspira,scriind versuri,privind Roma în flacari si chefuind.
Trist dar adevarat. Unde esti IUBIRE ?!…
ApreciazăApreciază
Ce comparaţie frumoasă, asta cu tabla de şah a vieţii! Tare mult îmi place.
Iubirea există, Iosif. Numai că uneori e înţeleasă pe dos…
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Sursa inspiratiei au fost versurile tale ce reflecta atât de profund realitatea cotidiana ! Si eu îti multumesc din suflet ! E meritul tau !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta simt că e pentru sufletul meu. 🙂 Mulțam, e tare fain!
ApreciazăApreciază
Da? Mă bucur mult! Şi îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubirea e mai persistentă decât ura, doar că ea nu apare pe primele pagini. Ea va învinge, chiar dacă o să moară mulți oameni pentru asta. Noi știm, iar ca noi sunt mulți.
ApreciazăApreciază
Aş vrea să nu existe sacrificii în numele iubirii ăsteia. Dar ştiu că asta e imposibil.
Să fie aşa cum spui, să existe un mai bine, un mai mult bine!
Mulţumesc, Petru! Seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce-mi place când deschizi ușa larg….și ies trăirile astea ale tale și se adăpostesc în vers ori proză cu tâlc. Mereu cu miez. Și cu folos pentru ochii ce citesc.
Să fie bine, Potecuț!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă e cu folos şi pentru cei ce citesc, mă bucur nespus de mult!
Le scriu pentru că se cer scrise, le scriu pentru că am nevoie… Dar tu înţelegi asta, sunt sigură.
Mulţumesc mult, Oana! Numai bine şi ţie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Trist dar adevarat ….din pacate stirile „bomba” monopolizeaza media..
ApreciazăApreciază
Deja e târziu să se mai oprească.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se moare…
ApreciazăApreciază
Prea mult. Şi prea din nimic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are dreptate domnul Antonesei, tendința este sa se instituie o stare generală de frică. Ce mai urmează ? Alte atacuri. Acum îmi este și mie puțin teamă să urc în avion. ..
Cine știe…nu-i poate opri nimeni.
Trist.
ApreciazăApreciază
Da, din păcate aşa e. Nu mai există siguranţă cam pe nicăieri. Asta au urmărit, să sădească sentimentul de teamă, de bănuială permanentă. Aseară, târziu, eram într-un autobuz. Au urcat doi tineri care aduceau ca aspect cu arabii. Mă crezi că o secundă am tresărit? Doamne, unde vom ajunge?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred !
Ai văzut, în perioada campionatului nu s-a întâmplat nimic. Atacul a fost regizat de ziua națională a Franței.
Hm, am observat că le revendica după un timp anume.
ApreciazăApreciază
Nu stiu cum faci, lirismul zilei de azi ne atinge si altfel prin versurile tale…
ApreciazăApreciază
Cred că şi mie îmi era dor de mine aşa… nu ştiu.
Îţi mulţumesc mult, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păunescu. În mod sigur. Mi-e dor de Cenaclu și tu reușești să mi-l ostoiești cu versurile tale. Tare mi-au plăcut și le-am auzit recitate chiar de el. 😊
Mă bucur că le-am descoperit.
ApreciazăApreciază
Uff, e mult, prea mult 😳
Îţi mulţumesc frumos, draga mea! Sunt copleşită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nostalgic si frumos, dragă Potecuță!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Vero! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este un privilegiu sa citesc aceste versuri, asadar iti multumesc!
ApreciazăApreciază
Mă bucură mult cuvintele tale, Ana! Îți mulțumesc frumos! Să ai o seară frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană