Testând limite…

Că „Sunt celebru, scoate-mă de aici” a fost o glumă proastă cu actori şi mai proşti, cred că ştie toată lumea. Că o producţie nouă, marca History, vine să-i facă şi mai tare de râs pe cei care fâsâiau în prime-time că „pe bune” că „pericol” că „supravieţuire”, iar sunt mulţi cei care ştiu. Ce nu ştiţi dar vă spun eu deşi sunt sigură că nu interesează pe nimeni, e că eu „mă benoclez” şi abia de respir cât ţine episodul şi că, în sfârşit, e ceea ce îmi doream să văd. Pentru că da, am sperat încă de pe vremea emisiunii ăleia… cum se numea?, ceva cu Panama, parcă. Şi cu Andrei Gheorghe, dacă nu mă înşel. Dar am sperat degeaba că n-a fost ce credeam aşa că nu m-am uitat şi nu-mi amintesc detalii. Nu m-am tâmpit mai tare decât eram deja şi nu, nu primesc pişcoturi de la History dar despre asta vreau să scriu.

Mno, ideea e simplă. E un nou serial, „Alone” pe numele lui, „un experiment de supravieţuire şi un test al abilităţilor omului de a supravieţui”. Aseară a fost abia episodul 2 aşa că nu aţi pierdut mult în cazul în care veţi dori să vedeţi ce se mai întâmplă. Pe scurt, zece bărbaţi în sălbăticie. Dar sălbăticie. Nu parc, nu rezervaţie naturală, nu platou de filmare.  Nu producători, nu cameramani, nu regizori de platou, nu nimic. Sunt doar ei cu ei. Ei se filmează, ei îşi fac focul, ei îşi ridică cortul, ei se luptă cu lupii sau ei fug de urşi cum am văzut aseară. Nici măcar nu sunt toţi în acelaşi loc, distanţa între „tabere” fiind, în unele cazuri, de 10, 15 km. Am ratat primul episod aşa că nu ştiu de ce deja au renunţat 2, unul am înţeles că a renunţat după o noapte în care un lup a dat târcoale la 10 metri de el şi a cedat psihic. De celălalt nu ştiu dar nu-i bai, intuiesc că tot pentru că a păţit „nasoale”. Nu primesc recompense, nu au concursuri tâmpite între ei, nu trebuie să mănânce 3 gândaci ca să primească la cină piept de raţă flambat. Tot ce au de făcut este să nu moară. Şi dacă mănâncă nişte gândaci, o fac doar ca să nu moară. Aseară, de pildă, unul căuta disperat apă de băut, altul se chinuia să-şi aprindă focul când toate-n jur erau leoarcă, altul căuta loc în care să-şi pună cortul, altul vorbea cu un urs ca să-l facă să se răzgândească şi să nu-l atace. Cam astea erau preocupările.
Cine rezistă până la final, adică ultimul rămas, ia premiul deloc de neglijat. Am înţeles că nu oricine a putut intra în chestia asta, oamenii au fost testaţi şi-n vârfului firului de păr. Şi medical şi, mai ales, psihologic. Ce n-am înţeles eu e… totuşi, cât de repede se poate interveni în caz de urgenţă? Că, na.. pe bune, pe bune. Singuri, singuri. Dar dacă unul e atacat de un animal sălbatic, cei din echipă au timp să-l salveze pe om? Mi-e greu să cred că nu. Oricum, se vede că nu-i fâs. Atât cu „reclama”, să trec la ce mă macină pe mine.

Văzându-i pe oamenii ăia cum îşi testează şi fortează limitele şi cum sunt „gâdilaţi” la psihic la fiecare mişcare în jur, m-am gândit la noi, la cât de repede şi de bine ne adaptăm la situaţii, hai să le spun, neprevăzute. Că nu ni se pare o mare chestie că azi dimineaţă am făcut un duş cu apă caldă şi cu gel de duş frumos mirositor şi am apăsat un butonaş care ne-a făcut cafeluţa, nu? Ei, am dreptate că dacă se ia apa ni se pare că exact în momentul ăla ne pică un dinte dacă nu ne spălăm şi parcă vai ce mare problemă avem noi că n-avem apă? Sau că se ia curentul şi exact atunci trebuia musai să vedem un film sau să căutăm nu ştiu ce pe net? Sau că se strică maşina de spălat şi parcă nu mai ştim spăla de mână şi e o corvoadă să clătim nişte haine chiar dacă, în condiţii normale, nici nu simţim prezenţa maşinii de spălat?  Ba, uneori, ni se pare greu şi să întindem rufele spălate şi clătite de maşină.
Şi vin şi vă întreb. Nu chestia aia cu un obiect pe o insulă pustie, vreau să cred că-s originală 😛 aşa că reformulez: la ce obiect nu aţi putea renunţa sau aţi renunţa foaartee greu dacă aţi fi obligaţi de împrejurări să o faceţi? Hai să nu zic definitiv, să zicem pentru o lună de zile. Aici putem include şi cafea sau ţigări sau ceai sau cereale sau baie sau apă caldă. Ah, şi nu cu laptop „că oricum am pe telefon internet şi aplicaţii”.
Da, ne adaptăm, ştiu. Putem sta fără probleme la o căbănuţă doar cu apă de izvor şi fără curent electric. Dar cât?

La mulţi ani, sărbătoriţilor! Baftă examinaţilor! Săptămână frumoasă tuturor!