Altfel de jurnal

Da, da, scriu Jurnal. Pentru că azi… m-am amărât puţin deşi ştiu că n-are absolut niciun sens, că nu merită, că sunt altele, că una şi că alta. Ştiu. Le ştiu pe toate. Dar sunt omul ăla normal care, deşi nu e un morocănos, are totuşi momentele lui de răzvrătire după încercări de fi calm şi cuminte, aşa cum e el de obicei. Să nu supere, să nu deranjeze, să nu. Şi să… lasă că trece, lasă că nu-i nimic, lasă, nu-i asta o problemă. Nici nu e, ştiu. Dar parcă la un moment dat, se simte o uşoară nevoie de reciprocitate, ca-n iubire. La un moment dat, când numai dintr-o singură parte vine cuminţenia aia de a nu deranja, frica aia că ai putea exagera, se umple paharul răbdării şi dă puţin pe afară… unde-s nori şi unde plouă, ca-ntr-un noiembrie care nu face decât ce ştie şi ce poate. Care nu e decât aşa cum e el, aşa cum ar trebui să fie, aşa cum îi stă bine, fără să se abţină de la a face ceea ce simte, fără teama că ar deranja pe cineva făcându-şi dreptate, fără să-i pese că supără pentru că ne plouă deşi asta îi e menirea şi esenţa.

De ce eu nu pot? De ce eu, tot eu, stau şi las aşa, că poate trece? Pentru că sunt aşa cum nu-mi place să recunosc că sunt. O fac numai în glumă şi numai cu voce tare. Când e să mi-o recunosc mie, în şoaptă, nu o fac. Pentru că asta ar presupune fie să mă scutur şi să acţionez, fie să accept şi că nu-s în stare. Să fiu şi eu mai directă şi mai „dintr-o bucată”, cum spun bătrânii că sunt oamenii demni de toată admiraţia. Şi atunci mă gândesc că din moment ce n-am făcut nimic concret după ce mi-a fost ignorat demersul la fel de cuminte, zic eu, de a ruga, ce rost are să scriu aici despre asta? De fapt, nici n-o scriu, vedeţi doar că bat câmpii şi n-aţi înţeles nimic.
Şi totuşi, scriu. Să fie aici, să-mi amintesc că degeaba-mi tot propun ca de mâine, de luni, de la 1 sau de la început de an, oricare-ar fi toate astea şi oricând ar fi ele, să las deoparte ceea ce mă conţine şi să fiu şi eu mai altfel, măcar puţin mai altfel. Cum să fiu ceea ce nu sunt? Să devin, da. Aici e problema. Că devenirea asta, în acest caz şi doar în ăsta, din punctul meu de vedere, nu e evoluţie şi ştiu că e greşit tot acest punct de vedere.

Exagerez, ştiu. E un nimic ceea ce m-a amărât. Dar cum se întâmplă rar, vine la pachet cu tot ce n-am băgat în seamă de la ultimul moment de amărăciune-ncoace. Şi e despre oameni şi ploi, despre toamne şi ignoranţă. Despre un mic fapt care nu-i corect, ştiu, dar pe care nu ştiu cum să-l îndrept.
Vă veţi supăra pe mine, ştiu. Nu vreau asta. Ăsta nu e decât un loc de a scăpa de gândurile astea, să pot ieşi apoi prin ploaie şi să nu le iau cu mine. Nu voi spune cine, nici unde. Vă întreb doar aşa, ipotetic, cam ce poţi face mai mult după ce ai scris cuiva care îţi ia gândurile şi le pune în alt loc, presupus al lui, că rogi să nu mai facă asta şi totuşi o face-n continuare şi a ignorat şi rugămintea şi comentariile ironice de mulţumire pentru preluarea care nu-i preluare, din moment ce nu există punctul de plecare?

Există report, ştiu şi asta. Dar mă pierd pe drumul ăla anevoios în care trebuie să dovedeşti tu în mulţi paşi că eşti îndreptăţit să o faci. Şi n-aş apela la asta. Ştiu, sunt chiar culmea. Sunt. Am sperat că se poate repara vorbind de la om la om. Nu se poate. Şi aşa cum v-am zis de la început, e un nimic. Dar nimicul ăsta, pus lângă alt nimic în faţa căruia n-am zis nimic şi lângă un altul apoi lângă un altul, s-a făcut un nimic mai mare care m-a făcut să înşir nimicuri mici într-o zi de luni şi să ascult o melodie pe care am găsit-o ascultând-o pe cea de la postarea în care vă întrebam dacă mai ştim cine suntem.
Nu vă faceţi griji, sunt bine, chiar sunt. „Mai rabd puţin, încă puţin, până-n zori îmi trece”. Toarnă mult e melodia care-mi place mult acum. Vin, ploaie, orice.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

70 de răspunsuri la Altfel de jurnal

  1. tink3rbe11 zice:

    Nu vreau să pun sare pe rană sau să-mi fie interpretat altfel comentariul,dar, odată postat un gând ,sub orice formă este expus și condamnat lui copy/paste.
    Mai ales ale tale!
    Scrii bine până și despre o supărare, asta ar trebui să-și facă îți dea un impuls.
    Știu! Și sunt perfect de acord cu tine că nu este corect și mai ales că ai și rugat să nu-ți mai copie conținuturile….dar…internetul este o frontieră fără limite și reguli.
    Știu că era undeva , sunt locuri unde nu poți face copy/paste dar nu cunosc condițiile, dar știu că există.
    Până una alta, eu zic să nu-ți strici karma și nici seara că într-un fel sau altul te lupți contra vântului.

    Apreciat de 5 persoane

    • Se interpretează așa cum e comentariul tău: bine intenționat și adevărat! Și îți mulțumesc!
      Știi ce m-a deranjat cel mai tare? Am văzut vreo 4 poezii, am scris în privat ceva fără legătură cu asta, am întrebat doar ceva, am primit răspuns rapid. Când am scris că rog frumos să nu se mai pună așa, tăcere totală. Și după ceva timp, iar am văzut. Adică ignore total. Nu e capăt de lume, e un nimic. Dar mă supără lipsa asta de un strop de bun simț. Dacă voiam doar răzbunare, rugam aici sau la mine pe fb să se dea report. Din câți suntem, ceva tot se aduna. S-au închis multe pagini așa. Nu vreau să fac rău, am crezut că merge cu dialogul.
      Îți mulțumesc pentru gând bun! Nu las asta să strice ceva. Sau încerc 😀

      Apreciat de 3 persoane

  2. Diana zice:

    Cred că zodia noastră are ceva în perioada asta căci și eu sunt la fel. Te îmbrățișez, draga mea! Trecem noi și peste asta!

    Apreciat de 1 persoană

  3. lucillette zice:

    Mai bine vin, că ia cu el toate. Sau le aduce mai aproape? Hmmm… Nici nu știu.
    Dar trece, da, stai liniștită.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ideota69 zice:

    Ani de zile am suferit pentru că imi era teamă să spun. Imi era teamă să nu supăr. Imi era teama de reactiile oamenilor. Si adunam, si aduman, si adunam. Si apoi explodam. Urât. Urat de tot! Si atunci sufeream si mai mult. Apoi am plecat. Si am învațat că să spui ce te doare e un drept. Un drept despre care noi nu am fost educați că-l avem. Și într-o zi am inceput sa spun. La inceput nici nu prea-mi iesea, apoi a inceput sa-mi placă. Iar acum, când sunt nevoită să o fac, fac din asta aproape o artă! De multe ori râzând, cu umor, cu ironie, dar când n-am incontro, atunci chiar cu supărare de aia urâtă, si asta pentru că nu întotdeauna finețea e înțeleasă. Nu spun că nu mai sufăr, nici că reușesc întotdeauna, ci doar ca dacă se impune, atunci o fac!!! Încearcă și tu, măcar să vezi cum te simți! Fă exerciții…că cine știe, poate că o să îți placă! Ma refer la senzația de eliberare! Te îmbrațișez tare! Și nu uita că să spui oamenilor ce simți mai ales atunci când ceva te deranzează, e un drept! Dreptul tau!

    Apreciat de 5 persoane

    • Știu ce spui și ai mare dreptate. Înainte să o spun, analizez de 50 de ori și până termin analiza, ori nu mai contează, ori realizez că nu era așa important și pot trece peste. Nu vorbesc de relațiile serioase adică alea de prietenie sau iubire. Acolo e puțin altfel.
      Și de multe ori, chiar nici nu conta atât de mult pe cât credeam.
      Aici e vorba doar de deja celebrul copy-paste care mă supără când cred că e loc de dialog și de fapt nu e. Și-mi zic că nu merită și nu e cazul să fiu scorpiuță, oricum nu prea știu să fiu. Și nu merită nici să îmi pese. Numai că… deh, e mai greu.
      Îți mulțumesc tare pentru sfaturi! Te pup!

      Apreciat de 3 persoane

      • condeiblog zice:

        E foarte greu dacă de o viață întreagă îți tot impui să nu superi și să nu deranjezi… Îmi aduc aminte cum odată, chiar am vrut să „scutur” și eu pe cineva. Așa de alambicat am fost în exprimare (să nu fiu nici prea dur, de! 🙂 ) încât cineva care a asistat din întâmplare la acest eveniment, a venit pe urmă și mi-a spus că precis ăla n-a înțeles nimic. Mi-a părut rău să aflu asta, eu chiar crezusem că am făcut o ispravă mare. 🙂
        Acum în mod normal, persoana aia care te citește (bravo pentru asta!) și te copiază (rușinică pentru asta!) ar trebui să se simtă și să nu mai repete greșeala de acum încolo…
        Dar o fi înțeles oare? 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Hahaha, îmi imaginez episodul. Cred că tare dur aţi fost 😀 😀
          Nu cred că va pricepe. Am scris în privat şi am rugat să pună sursa. N-a răspuns şi de atunci a mai pus şi altele. Culmea, pune de la mai mulţi, nu doar de la mine. Deci cum să am pretenţia să priceapă? De fapt, cred că dacă nu e poezie, nici nu citeşte. Şi nu ştiu sigur dacă le pune de aici sau de pe Fb, ar trebui să fac o încercare cumva. 🙂
          Mulţumesc frumos! Mă bucur că aţi revenit! Sper că sunteţi bine!

          Apreciat de 1 persoană

  5. Drugwash zice:

    La un moment dat, când numai dintr-o singură parte vine cuminţenia aia de a nu deranja, frica aia că ai putea exagera, se umple paharul răbdării şi dă puţin pe afară.

    De s-ar întîmpla asta la lucrurile cu adevărat importante, critice, vitale… la cît mai mulţi dintre cei nedreptăţiţi… ar ieşi război mare. Şi după aceea o pace lungă şi durabilă.
    Try to shift your priorities, ignore the unimportant things, avoid fighting yourself over some stupid shmuck. 😉

    Apreciat de 2 persoane

  6. Suzana zice:

    Nu cred ca as putea spune mai bine ca Dragos.
    Doar ca uneori anumite lucruri care ne afecteaza se repeta in bucla pana intelegem cauza.
    Asa, ca un reload din filmele SF. Am inceput sa cred in aceasta idee, a unor cauze subtile.
    Seara frumoasa, draga Potecuta! ❤

    Apreciat de 2 persoane

  7. Bucur zice:

    Pune mereu iubirea înainte, și ca să intri în aceea energie a iubirii chiar din această seară, îmi permit să-ți aduc o melodie care, azi am ascultat-o de câteva ori editând acest video.😊
    E un canal care nu generează venituri, asta o spun pentru a fi clar că nu e o reclamă!
    Sper ca această melodie să-ți fie pe plac!😊

    Ps: Pe facebook am distribuit si eu unele din poeziile tale, care de altfel sunt superbe.🙏🌞🌈
    Mulțumesc pentru frumosul oferit mereu!

    Apreciat de 1 persoană

    • E montajul tău asta? Felicitări!
      Mulțumesc mult pentru gând!
      Păi cumva, poate tot dintr-un soi de iubire am și ales să nu răbufnesc. Iubirea pentru semeni. Dar e nevoie ca și asta să fie reciprocă, nu? 🙂
      Da? Pe pagina ta de fb? Mulțumesc tare mult, mă bucur să aud asta!

      Apreciat de 1 persoană

      • Bucur zice:

        Da, este montajul meu și canalul meu! 😊
        Desigur că iubirea pentru semeni ideal este sa fie reciprocă, însă fiecare suflet este în călătoria sa pe o treapta evolutivă! Cu toți învățăm unii de la alții.
        Uite tu ai o foarte frumoasă abilitate/ dar primit ,prin care se exprimă sufletul tău, scrii foarte frumos și e o bucurie să te citesc!
        La sfârșitul videoclipului e un indiciu despre pagina mea de Facebook! 😉

        Apreciază

  8. Iosif zice:

    Miai amintit de cuvintele înteleptului Solomon, (Eclesiastul) care a întrecut în întelepciune pe toti înaintasii sai, devenind cel mai bogat rege nascut vreodata pe pamânt, având un regat binecuvântat de Dumnezeul Creator în toate aspectele si dimensiunile perceptiei, si, cu toate astea, (ceva/cineva) l-a determinat sa-si manifeste dezamagirea, cazând într-o depresie fata de aceasta viata relativa, trecatoare, desarta si limitata, în care dealtfel nimic omeneste nu-i lipsea pentru a fi fericit.
    Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.”
    Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
    Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere. – Eclesisatul 1 –
    O seara si o saptamâna sublima, binecuvântata cu sanatate, pace si Lumina Divina, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  9. Issabela zice:

    Subscriu la toate sfaturile si ideile de mai sus. Cîndva mi-era milă și să mă opresc dintr-un film prost – ziceam că oamenii aia au muncit să-l facă, poate nu pricep eu. Acum îmi dau seama ce rău poate face o milă prost înțeleasă – și mie, si ăluilalt, că-i fac rating la film si el continuă, crezînd că face artă. Să fim serioși.
    Da, o să zici că pentru unii sînt bune si filmele proaste… Evident. Așa cum pentru unii (poate aceiași…) sînt bune și textele furate 🙂
    În locul tău, în urma „negocierilor” esuate, mi-aș face datoria față de mine însămi, spunînd, simplu, public cine și ce. Pentru mine și pentru cei cărora le pasă.

    Apreciat de 4 persoane

  10. Da da, Vladimir Visotki!
    Mai toană o toamnă! 😊

    Apreciat de 2 persoane

  11. Roxana Neguț zice:

    Draga Potecuță, nu mi se pare preluare ci mi se pare furt atâta timp cât nu precizează sursa. Te sfătuiesc cu drag sa pui semnul de copyright atunci când mai postezi pe rețelele sociale împreună cu atenționarea că este interzisa preluarea fara a menționa sursa. Măcar așa sa se vadă creatorul de conținut. ©Potecuța te îmbrățișez cu drag și îți urez o săptămână frumoasă cu mai multe zâmbete!🤗

    Apreciat de 1 persoană

  12. Îmi amintesc că ai mai pățit-o și îți înțeleg mâhnirea, ca să nu zic mai mult. Dar sunt unii oameni cu care nu se poate discuta, care nu înțeleg dreptul la proprietatea intelectuală. Iar ca durerea să aibă și un alean, eu zic să gândești că numai celor de valoare le sunt furate compozițiile și tu vei fi mereu o țintă, pentru că dovedești mult talent. De aceea trebuie să aduni poeziile într-o carte cu care să ne bucuri.

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc mult, Petru! Drăguţ şi cu o vorbă de încurajare, ca de obicei.
      Apropo de asta, îmi amintesc ceva care m-a amuzat teribil. Cineva mi-a trimis un link spre un fel de site, nu mai ştiu exact. Nu era blog, era ceva ce între timp s-a închis, ceva de pe la google, parcă. Multe poezii de aici. Problema era că persoana respectivă şi răspundea comentariilor ca şi cum erau ale ei poeziile. Deci nu îi era ruşine că se credea că îi aparţin.
      Mno bun. Scriu în privat iar, rog frumos, explic. Nu înţelegea cum adică să scrie că sunt ale mele. Răspunde ceva în genul: până la urmă sunt nişte prostii de poezii, decât să scriu sursa, mai bine le şterg. 😀 😀 😀
      Nu zic că nu-s prostii. Dar tu găseşti logica aici? Păi eu, dacă pun aici o prostie care nu-i scrisă de mine, să fiu sigură că nimeni nu poate crede că eu am scris acea prostie, pun sursa cu caractere de 20, bold, subliniat, şi cu semne de exclamare, nu zic vai, mulţumesc, ce mă bucur că vă place poezia mea. Nu? Sunt eu nebună sau ceva nu era ok acolo?

      Apreciat de 2 persoane

  13. Cri zice:

    E într-adevăr foarte trist, Potecuță, și îți înțeleg până și ezitarea. Aceea de a ne spune cine…, fiindcă sufletul tău cel atât de bun nu vrea să rănească pe un om care -pur și simplu- nu înțelege conceptul de proprietate intelectuală. Dacă aș fi tu, cred că m-aș strădui să iau doar partea pozitivă din asta, subliniată frumos de Petru mai înainte, urmând și sfatul celor care ți-au recomandat acel c în cerculeț (nu-l găsesc la simboluri în telefon), care certifică proprietatea asupra gândurilor așternute cu drag de tine pe hârtia electronică. Te îmbrățișez!!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc, Cri!
      Uite, noi, la Miercurea fără cuvinte, punem linkul spre site-ul de pe care luăm pozele. Poate nu toate-s ale celui care are siteul, nu? Poate şi el le-a luat din altă parte. Dar noi acolo le-am găsit, spre acel loc punem un link. Crezi că acel c ar rezolva ceva? Ar copia cu tot cu acel c. Nu e prima dată şi nu ar fi fost o supărare dacă nu aş fi scris în privat că rog frumos să se pună măcar numele siteului, fără link, să nu se creadă că cer reclamă. Ignore total.
      În fine, asta e. Trece. Şi da, luăm partea bună, doar pe aia 🙂
      Te îmbrăţişez cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Jo zice:

    Mă gândeam să ataci fiecare furt intelectual cu un singur cuvânt: Plagiat! Dar adevărul e că în lumea strâmbă în care trăim riști să fii tu cea report-ată. Ai cum să blochezi accesul persoanei respective la blogul și gândurile tale? În altă ordine de idei, să știi că nu-i vina lui noiembrie că oamenii sunt hoți. Dă-mi voie să te cert! Adcă te cert și dacă nu-mi dai voie: să nu mai dai vina pe luna mea de naștere pentru toți nesimțiții. 🙂

    Apreciază

  15. rofstef zice:

    Potecuțule, respectul și bunul simț, mai degrabă le găsești în offline, decât pe net.

    Nu cred în dreptul de autor în lumea asta mare, numită: internet. Dacă ai decis să postezi, orice, nu contează, trebuie să-ți asumi acest furt. Nu putem schimba asta oricât ne-am strofoca. E ca și cum am crede că mâine se termină războaiele și gata, va fi pace în lume. Nu, nu se vor termina războaiele atât timp cât se fabrică logistică militară, iar în lume sunt mulți oameni cu dor de răzbunare.
    Atât timp cât platforma, calculatorul, aparatul îți permite copierea și salvarea proprietății altora, nu se va termina acest „pescuit” gratis din marele ocean al online-ului.

    No, poți soma omul, poți pierde vremea pe la poliție..poți să te plângi; toate astea sunt terapii de calmare și/sau stresare și mai mare, depinde de la om, la persoană.

    Știi vorba mea: „dacă tot furi, lasă un mulțumesc” ! 😄

    Seară frumoasă îți doresc, și numai bucurii ! 😇

    Apreciază

    • Nu pot fi de acord cu tine în totalitate, Ştef. Războaiele nu se dau online. Gunoaiele de pe stradă nu se aruncă prin emoticoane. Deci unde-i bunătatea şi bunul simţ din offline? Şi cumva, e ca şi cum victima e de vină că şi-a lăsat poeziile la vedere, pe FB sau pe blog. Dacă intru într-un magazin şi vânzătoarea e în spate, înseamnă că pot fura, că-s nesupravegheate produsele? Nu. Părerea mea e că cine e rău şi lipsit de bun simţ, aşa e oriunde-ar fi: fie în online, fie în offilne, fie pe Lună.
      Nu e cazul de poliţie. Nu-s omul reclamaţiilor, n-aş merge aşa departe. Şi cumva, cum scriu aici despre lucrurile frumoase, mai am şi scăpări şi mă mai şi plâng, da. Nu ştiu dacă asta e terapie, habar n-am, nu m-am dus chiar aşa departe cu asta. Am scris cum aş spune unor prieteni când te mai şi doare ceva, fiind sigur că-ţi sunt alături cu un sfat. Sau măcar să te înţeleagă că ai avut o clipă mai furtunoasă.
      Seară frumoasă şi ţie! Mulţumesc!

      Apreciat de 2 persoane

      • rofstef zice:

        Rautate mai mare decât în online, eu nici n-am văzut ! Mulți pe care îi preocupă, în offline sunt niște mielușei drăguți, dar de pe tastaturi fac ravagii că nu-i vede nimeni și nici nu-i cunoaște.
        Și da, există războiul online.
        Pentru că ne-am mutat cu aproape totul în virtual, atunci și războaiele și toate mizeriile din lume sunt și ele prezente aici; ori vrem să credem, ori nu; ori vrem să le vedem, ori stăm frumos după conturi incognito, și n-are nimeni treabă cu noi, deocamdată.

        Și eu vreau să fie pace și bucurie aici; liniște, armonie și deplină siguranță, iar toate ale mele să fie protejate..însă am primit niște palme (virtuale) grele, care m-au trezit la realitate.
        Off-line_ul e cu treaba lui, virtualul e altceva. Trebuie să înțelegem asta. Oricum vom înțelege de acum înainte când se accentuează prostia în online tot mai mult.
        Nu toți sunt atât de cuminți ca noi, mai sunt și alții cu alte idei și preocupări diferit de ale noastre, și vor să facă numai rău.

        Acum poate am avut nevoie și eu să mă plâng de toate necunoscute astea, în loc să empatizez cu tine..sorry, Po ! 😁

        Apreciază

        • Ștef, stai așa că nu știu ce să cred. Tu nu de mine zici acum, nu? Că na, aici pe poteci nu vreau să văd mizeriile de care spui și nici nu e locul aici și sunt și eu incognito, că nu am venit cu buletinul aici. Deci nu știu dacă să mă regăsesc sau nu. 🙄
          Stai liniștit, am primit înțelegerea de care aveam nevoie, mi-a trecut deja amărăciunea.

          Apreciat de 1 persoană

          • rofstef zice:

            Nu măi draga mea, Doamne feri, Po !
            Eu m-am referit la lumea virtuală în ansamblul ei, și la tot internetul în general. N-are nici o treabă blogul tău și al meu, cu ce am zis, deși nu suntem scutiți nici noi să nu avem musafiri de altă culoare care ne strică liniștea.
            Ideea era să nu trăim cu iluzia că online-ul e perfect, sau cumva că avem securitatea asigurată, pentru că vedem cât de ușor putem fi furați, nu că ne-ar durea ceva, sau poate chiar te doare când cineva îți fură un drept care nu i se cuvine.

            Mno, n-am fost nici eu prea explicit, și poate nu am înțeles nici prea clar off-ul tău. Eu sunt pentru apărarea drepturilor noastre a tuturor, inclusiv și ale Potecilor.
            Numai bine, Po ! 😇

            Apreciază

  16. anasylvi zice:

    Este foarte neplacut si trist in acelasi timp, pe de o parte ca anumite persoane iti preiau creatiile si le fac sa treaca drept ale lor, cat si faptul ca ei insisi nu au suficient respect si stima de sine pentru a produce ceva original. Oricum, stilul tau e inconfundabil, pentru toti cei care iti citesc si iti apreciaza creatiile. ❤

    Apreciază

  17. Jo zice:

    Potecuț, mi-a venit o idee. De fiecare dată când cineva îți fură poeziile, intră în vorbă cu toți cei care-i laudă (care-ȚI laudă, de fapt) poezia, la stilul: mulțumesc pentru vorbele frumoase, eu am scris poezia și am postat-o aici (link la blogul tău) de unde a fost furată și postată fără să se precizeze autorul. Copy/paste la toți cei care comentează. Fără interacțiuni „in private” cu nesimțiții care plagiază fără rușine. E pierdere de timp. Mai bine folosești timpul acela ca să reclami furtul cumva… nu știu, că nu mă pricep, dar sunt tare indignată de ce ți se întâmplă.

    Apreciază

    • Uite, asta cu mulţumitul e foarte bună! Fac aşa, să ştii! Cu prima ocazie, că vor mai fi ocazii, sunt sigură. Cel puţin pe pagina asta. Şi eu sunt curioasă 😀
      Îţi mulţumesc mult, Jo!

      Apreciază

      • Jo zice:

        De ce amâni?! Daca poezia plagiata e inca postata ca fiind a altcuiva, prezinta-te noilor tăi admiratori neintârziat. Câțiva chiar or să se mute aici, la sursă… dacă nu sunt găgăuță. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • E shareuită mai mult decât comentată. Şi nu văd cine a dat share sau nu ştiu cum se face de pe altă pagină aşa că… practic la asta n-am ce-i face. O aştept pe următoarea.

          Apreciază

          • Jo zice:

            Pe FB s-a întâmplat nenorocirea? Am crezut că aici. Totuși, cu share-urile alea… Sub post apare ceva gen ”7 shares” dacă pui mouse-ul pe 7 shares apar câțiva din cei 7 care au dat share. Nu toți, dar măcar 1-2 poate prinzi. Nici eu nu știu exact cum funcționează treaba. Dar nu poți să-l vezi pe niciunul dintre „sharuitori”? În orice caz, vreau să aflu ce se mai întâmplă cu problema asta. Keep us posted.

            Apreciază

  18. Jo zice:

    O altă idee ar fi să-ți faci blogul private, să aibă access doar persoanele pe care le cunoști deja că sunt decente. Problema ar fi că astfel descurajezi noii cititori, dar… Încearcă varianta de mai sus întâi. Chiar vreau să știu reacțiile celor care ți-au admirat poezia neștiind că-i a ta, după ce află de mișelia celui/celei care ți-a furat creația.

    Apreciază

    • E complicat cu privatul şi n-aş vrea asta. Ar trebui trimisă parolă tuturor şi, cum n-am adresele de mail ale tuturor, ar trebui luate de la comentarii deci… îţi dai seama ce varză aş face 😀

      Apreciază

  19. Când nu știm cum să reacționăm corect la ceea ce ne frământă, stopăm cauza frământărilor noastre și ne gândim cu totul la altceva, ceea ce ne liniștește.

    Apreciază

  20. Odată și eu spuneam despre acest of, iar un domn înțelept, mi-a zis: Internetul îi ca folclorul – al tuturor și-al nimănui! 😦 Mă gândeam să adun tot ce fac într-o carte, însă nu am curajul văzând rechinii din jur. Nu știu ce să-ți zic, poate ar trebui de anunat totul în cărți și gata! Să nu mai pățim de acestea. Eu am participat la niște concursuri de poezie (în România). Evident nu am luat niciun loc 🙂 , însă nu aceasta mă deranjează, ci faptul să nu mă pomenesc cu poeziile mele prin cărțile cuiva 🙂 Cred că vo aborda această temă într-un articol. Tu nu te întrista. Dumnezeu cu dânșii (cu plagiatorii)!

    Apreciază

  21. Ecoarta zice:

    Imi pare rău pentru ceea ce ai pățit. Hoție la drumu’ mare, fără îndoială! Adevărul este că acest spațiu virtual este ca un sat fără câini. Greu să dovedeşti că eşti furat, dar foarte uşor de însuşit munca altuia. Am văzut pe IG mulți artişti care se plângeau că le-au fost „clonate” conturile cu alte nume. Nu mi-am făcut probleme, am zis că sunt „prea neînsemnată” să mă atace! Şi-am descoperit nu unul, ci două conturi false. Poza mea, muncuța mea şi alte nume! Foarte greu am reuşit să le blochez!
    Este o muncă anevoioasă să dovedeşti furtul. Cere multă răbdare, dar merită. 🤗

    Apreciază

    • Aoleu! Rău ai păţit şi tu şi îmi pare rău că ai trecut prin asta! Da, aşa e, e muncă multă până dovedeşti deşi ar trebui să fie simplu. Dar nu e. Că lor le ia timp mult până când înţeleg că dacă pe blog apare o poezie în 2019 şi pe un cont de fb în 2021, parcă ar trebui să fie clar cine de la cine a furat. Dar deh, tot ăla nevinovat are de muncit.
      Te îmbrăţişez, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s