Poveste fără de punct

Cine să pună punctul poveştii de iubire,
Cel care pleacă-n grabă, lăsând în urmă scrum,
Sau cel care rămâne cu sufletul în palme,
Pierdut în nerostire, iluzie şi fum?

Şi-n fond, de ce s-ar pune, la ce-ar mai folosi
Un semn sau o părere, când totul e trecut?
Din epilog lipseşte acelaşi „a iubi”
Minţit între cuvinte în care s-a crezut

Rămâne o poveste cum poate fi oricare,
Lăsată pe o bancă, uitată-ntr-un sertar,
Trăită mereu altfel, atât cât fiecare
Mai e dispus să simtă, chiar dacă-i în zadar

Dar numai unul pleacă, şi-ntr-unul doar se moare,
Şi numai unul tace, şi-n celălalt e chin
Şi-n timp ce unul uită, doar celălalt tresare,
S-oprească-un punct să cadă pe-al filelor destin.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Poveste fără de punct

  1. Tatar Lau zice:

    Așa e, întrebări își pune doar cel părăsit. Celălalt își vede de drumul lui, fără să privească înapoi. Foarte frumoase versuri, multă emoție, ca întotdeauna, Potecuță!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Mugur zice:

    Despre astfel de nestemate făceam vorbire în comentariu.
    Frumoase versuri!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Cri zice:

    Ce frumos ai spus povestea, Potecuță! O poveste pe care cu toții cred că am trăit-o și interpretând, pe rând, ambele roluri… dar numai într-unul am simţit-o cu adevărat, iar apoi eram deja maturi emoțional. Frumos, tare frumos ți-ai ales cuvintele, ca întotdeauna!!

    Apreciat de 3 persoane

    • Şi tu, tot ca întotdeauna, o scumpă! Şi tot ca întotdeauna, m-ai bucurat tare cu ce ai spus.
      Exact! Şi eu cred că numai într-unul se simte cu adevărat. În celălalt, e posibil să se simtă mai târziu. Dar pe moment, nu. 🙂
      Îţi mulţumesc, draga mea! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  4. Drugwash zice:

    Trebuia să zic ceva,
    c-altfel nu mă pot loga
    s-apăs butonul „Îmi place” –
    c-asta-i viaţa, n-ai ce face.
    Însă nu ştiu ce să zic,
    deci mai bine tac chitic.
    Şi mai e un amănunt:
    pun o virgulă, nu punct.
    😉

    Apreciat de 1 persoană

  5. silviubogan zice:

    Îmi place foarte mult această poezie! Mulțumesc pentru postare! Felicitări, Potecuța! Eu am trăit doar rolul celui cu sufletul distrus în palme. M-a distrus sufletește, psihic și fizic. Dar… totul e destul de bine acum. Toate gândurile bune!

    Apreciat de 1 persoană

  6. sticri zice:

    Foarte frumoase versuri dar … trista situatie 😊

    Apreciază

  7. tink3rbe11 zice:

    Mi-a plăcut tare mult” Dar numai unul pleacă, şi-ntr-unul doar se moare,”
    Nu știu să scriu mai mult de atât…mi-a plăcut tare mult!

    Apreciază

  8. Iosif zice:

    În “Punct” se afla taina ascunsa de milenii,
    un semn insesizabil si greu de definit.
    La El se raporteaza stiinta si mirenii,
    prin El oricine trece, traieste fericit…! 🙂
    Un weekend sublim si luminat, în toate binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciază

  9. „Dar numai unul pleacă, şi-ntr-unul doar se moare… ”
    Ma lasi fara cuvinte, Potecut!

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştii că îţi savurez cuvintele şi mă bucur de câte ori te văd aici. Dar nu te mint, când spui că ai rămas fără cuvinte… apăi mă cam bucur. Cam mult. Că venind de la tine, e… e tare important! 🙂
      Îţi mulţumesc tare mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  10. Suzana zice:

    O poezie deosebit de frumoasa si trista, aproape ca de fiecare data. Insa voi bate putin campii. Conform zicerilor, nimic nu ne apartine, deci nu avem de ce sa suferim. Adica… o rasturnare de situatie spectaculoasa.
    Noapte buna, draga Potecuta! Ma intorc la felicitarile mele! 🙂

    Apreciază

  11. miniaturile zice:

    Nu știu cum stai tu zilele astea cu nostalgia (deși as risca intuirea), dar citindu-te aici și apoi imediat citind „O carte.” la Castanman, mi s-a făcut tare dor de blogul „garapentrudoi”. Și de vremurile acelea.. ce Poveste ați scris, ce Minune s-a scris atunci… Câte inimi au tresărit la rândurile gării…
    (Iarta-ma dacă am îndrăznit mult cu aceasta aducere aminte)

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulţumesc, Oana! Nu ştiu dacă nostagia a fost, nu cred. Mai degrabă toamna 🙂
      Aaa, apropo de Castan. Nu mai ştiu câţi ani sunt de când îl citesc, nici nu mai ştiu cum i-am descoperit blogul, dar ştiu sigur că eu eram convinsă că el chiar e scriitor. Şi mă tot miram că nu spune nimic de cărţile lui. Eu nu ştiu şi nu m-a interesat niciodată cine se ascunde în spatele unui blog, nu am căutat pe nimeni, nici n-aş şti cum să o fac, dar mult timp am crezut că unele texte sunt fragmente din cărţile lui. Nici acum nu m-ar mira deloc să aflu că chiar e.
      Castan, am recunoscut că te-am bănuit de faptul că ai cărţi şi nu ne spui 😀
      Poveşti se scriu în continuare, Oana. Şi se vor mai scrie. E drept, au renunţat mulţi, din păcate, să mai scrie. Mulţi s-au mutat pe FB sau nu mai scriu deloc. Unii au plecat de tot, din păcate.
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

      • miniaturile zice:

        Da, și eu am bănuit că e scriitor…Și încă un da – am trecut de etapa în care m-ar fi interesat/mi-ar fi plăcut să stiu exact cine anume e în spatele rândurilor unui blog. Acum iau doar ce mă atinge…din cuvânt, poem ori proză, fără întrebări. Și realizez că există o diferență între prietenii virtuali…și cei din realul cotidian. Uneori ei se intersectează, alteori nu…chiar niciodată – cine știe, în anumite cazuri poate că e mai bine așa. Prețuirea, respectul…sunt prezente și în mediul acesta. Te îmbrățișez, Potecut și-ți doresc sănătate multă!

        Apreciază

  12. Ileana zice:

    Emoție, tristă, tare frumoasă! Am rămas fără cuvinte? Felicitări cu tot dragul?❤️🤗

    Apreciază

  13. E trist pentru cel care rămâne ”cu sufletul în palme”, dar sunt aproape sigur că dintre ei apar aceia care ne impresionează cu poezii atât de frumoase precum ale tale.

    Apreciază

  14. Jo zice:

    Dacă mi-ai fi cerut să ilustrez muzical poezia ta aș fi ales ABBA – One of Us. Părerea mea este că nici celui care pleacă nu-i este ușor. Exact cum zice cântecul: … wishing she had never left at all…

    Apreciat de 2 persoane

  15. Issabela zice:

    Mi-ai adus aminte că, invidiindu-l mult timl pe cel care pleacă, îmi spuneam cîndva că eu trebuie să fiu aceea, mereu 🙂
    Fapt care, cred acum, nu scutește de suferințe și că… poți fugi, dar nu te poți ascunde la infinit de tine însuți.
    Cu reciprocitatea mi se pare și mai simplu: dacă nu e, n-are rost. Sau are unul: să nască poezii frumoase 💙💙

    Apreciază

  16. anasylvi zice:

    Acolo unde a fost ceva puternic, sufera si cel care pleaca, si cel care e lasat in urma, sa zic asa. Totul e in functie de cat a investit fiecare, cine investeste putin pierde putin, ca in afaceri, nu? Versurile tale starnesc reflectii asupra subiectului, caci intr-adevar, majoritatea am fost, la un moment dat, fie intr-o postura, fie in alta si e greu de zis care a durut mai tare, la un moment dat.

    Apreciat de 1 persoană

    • Asta şi vreau, Ana. De fapt, mint. Când scriu, scriu aşa cum gândesc şi simt sau aşa cum vine inspiraţia, ca acum. Nu-mi propun nimic când scriu. Dar e foarte important să ştiu că ori se regăsesc mai mulţi în ce scriu, ori, cum ai zis, poate deveni un subiect la care să reflectăm.
      Cred că e mai greu atunci când se regretă o alegere. Cred. Cel rămas, după un timp, se regrupează, se vindecă. Pentru el, e cumva pus punctul acolo. Dacă cel care pleacă se întreabă dacă a făcut bine, cum ar fi fost dacă… uf, acolo cred că-i mai rău.
      Îţi mulţumesc mult!

      Apreciat de 2 persoane

  17. doar nicole zice:

    Ai scris deosebit de frumos, superbe versuri!! Și… simt că orice aș mai putea adăuga ar fi de prisos.

    Apreciază

  18. vivi zice:

    oare pot sa te citez la mine?

    Apreciază

  19. Alex zice:

    Superbă poezie, dragă Potecuță. Nici nu se putea mai bine, cum ai surprins tu ceea ce se întâmplă atunci când povestea are, totuși, un punct final. Că așa sunt „poveștile”… mai au și un final.
    Numai bine îți doresc cu drag și o săptămână cu bucurii! 🙂

    Apreciază

  20. Tare frumoase-s versurile tale, Potecuță!
    Chiar m-ai făcut să mă gândesc la faptul că unele povești rămân fără punct, fără un final plauzibil, doar povești repetate la nesfârșit, fără început sau sfârșit.
    Cred că aiurez și eu pe aici, dar versurile chiar mi-au plăcut. 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s