Rătăcim între neveniri…

Şi ce dacă nu vine primăvara?
Câte alte neveniri ai adunat în amintiri
şi n-ai spus nimănui,
nici măcar plânsului rămas neplâns
pentru că n-a avut niciun umăr pe care să se aşeze?
Le-ai strâns cu grijă-n palmă,
le-ai lăsat să ţi se urce pe umeri,
să-ţi îngreuneze paşii,
să-ţi umbrească privirea
şi le-ai lăsat în urmă,
uitându-le în nerostire.

Şi ce-ai făcut apoi?
Ai aşteptat o alta
şi apoi o alta şi o alta
şi tot aşa,
până când ai obosit şi
ai renunţat să mai numeri
clipe, ore, zile, ani, vieţi
şi paşi care-au uitat drumul înspre tine.
Dar ceva care să facă
venirea posibilă, ai făcut?
Lasă, e târziu, oricum.

Şi ce poţi face să vină primăvara?
Poţi face ceva?
Dar să-ţi fie primăvară fără de primăvară,
ce-ai făcut?
Ai căutat-o bine prin buzunarul de la piept?
Dar prin sertarul cu frânturi din ce-ai trăit,
ai căutat?
În ochii tăi nu s-ar putea ascunde?
Ştii, undeva trebuie să fie.
Mai aproape sau mai departe de tine şi de noi,
dincolo de coordonate geografice,
dincolo de distanţe şi dincoace de ferestre,
e primăvară.
Aşteaptă doar să o găsim.
Hai, fă ceva cu timpul în care aştepţi.
Fă-ţi înflorire din aşteptare,
altfel ţi se va urca pe umeri şi-ţi va îngreuna paşii
până când, o altă nevenire,
te va îngenunchea.

Foto