Luni, octombrie

Astăzi… o zi din care, meteorologic vorbind, n-am înţeles nimic. De la ieşirea din bloc şi până la taxi, adică fix 7 paşi, m-a udat ploaia destul cât să mă scuture binişor. M-a încălzit cafeaua, nu-i problemă. Dar a fost supărată tare. Mi-e dor de ploile de vară. Alea de care am mai vorbit. Alea care spală oraşe, câmpuri, oameni, frunţi şi regrete şi apoi lasă loc soarelui să le reîncălzească pe toate. Şi să le reinventeze, să le redea strălucirea. Şi, mai ales, încrederea-n lumină. Şi care lasă-n urmă mirosul ăla de care sunt îndrăgostită: asfalt încins şi apoi spălat de ploaie. Da, ştiu, nu mai e vremea cum a fost. Nici noi nu mai suntem. M-am întrebat de multe ori dacă nu ar fi bine să se modifice manualele de geografie. Şi cărţile de colorat. E clar că nu mai avem patru anotimpuri, ar trebui făcută modificarea asta, copiii să înveţe despre altceva, nu despre patru anotimpuri, nu despre cele trei luni de primăvară, nu. Primăvara ţine cât să se nască un vis şi să-şi ia zborul. Îl prinde vara cu aripile-ntinse şi i le arde într-o clipă.
Şi apoi o toamnă. Caldă. O căldură care doare. Doare mila de strugurii peste care nu mai cade brumă. Şi de anii-n care frunzele nu se grăbeau. Era timp de iubit şi verde-crud şi floare de salcâm, şi auriu şi alb. Acum e un amalgam de stări şi de anotimpuri în câteva zile. Şi noi ne preschimbăm sufletele-n amestecul ăsta absurd.

Afară… cer de octombrie, aşa cum îl ştiam eu în copilărie. Acum octombrie e mai mult aşa cum ar fi trebuit să fie afară. Dar nu e. Înăuntru însă e cald. Şi e bine. E linişte. Şi liniştire.

Citesc… versuri din şi pentru suflet. Şi mi-e tare greu să vă spun ceva de cartea ASTA. E împăcare şi e duioşie, e iubire şi dor, e „iuţeală” şi e umor fin, e adevăr dureros uneori şi e umăr prietenesc. Deşi am citit în timp unele dintre versuri şi ştiam că Petru scrie minunat, cartea lui a fost, ca şi celelalte, o surpriză frumoasă. Petru, iartă-mă, ar merita un articol întreg, dar m-aş repeta la nesfârşit. Le-aş oferi tuturor un volum, ar fi un dar frumos pentru toţi iubitorii de poezie. Şi nu numai pentru ei. Eu sper că deja a ajuns la mulţi dintre voi şi dacă nu, o recomand cu mare drag. Mulţumesc, Petru!

Ascult… asta. Îmi place mult. Tare mult. O cânt şi eu. Oribil cânt 😀

Mă gândesc… să vorbim cândva despre filme. Încă mă gândesc. La cât de înapoiată sunt cu asta… mă credeţi că numai ieri am văzut bird box? Mno, ce spuneam că-s înapoiată?

Foto