Chimie şi alcool între cuvinte

Dragă…,

a trecut ceva timp de când nu am mai scris scrisoare. Mai mult decât mi-am propus când am făcut categoria asta a lor. Nu ştiu de ce am simţit atunci că sunt lucruri pe care care nu le pot aşeza decât aşa, sub un banal „dragă”, de parcă numai aşa îşi găsesc locul, numai aşa le voi putea inventa o ordine şi le voi scoate la suprafaţă. Vorbesc de parcă aş scrie aici despre marile invenţii ale omenirii, despre chestiuni de care ar depinde cineva în vreun fel. Aiurea! Sunt gânduri care dau buzna şi pe care nu le-aş putea aranja într-o postare care se presupune că are o logică, un început şi un sfârşit, un punct culminant, un epilog, un… ah, Epilog. Vama Veche – Epilog. Hm, vezi, asta spun. Cum să scriu asta într-o postare, când nici n-am început bine şi am făcut deja un fel de amalgam şi când eu, când aud cuvântul „epilog”, fug la Vamă, nici prin gând nu-mi trece să mă refer la orele de Limba şi Literatura Română. Deşi mă gândesc câteodată la asta, să ştii. În special atunci când sunt mai mult de 5 persoane în faţa mea şi trebuie să spun ceva, orice.

Îmi plăcea să învăţ la orele astea. Memoram citate, dincolo de ceea ce ne preda doamna D., şi îmi plăcea. Îl aveam pe Călinescu şi făceam, cu creionul, acolade în dreptul citatelor. La ore, mă ridcam în picioare şi îmi frângeam mâinile cât vorbeam. Eram extrem de emotivă, îmi pierdeam des vocea şi mă făceam ca racul în obraji. La finalul „discursului” meu, eram epuizată. Nu am fost o elevă de 10 pe linie. Dar unde îmi plăcea, învăţam cu drag. Sigur, m-am strecurat unde nu mi-a plăcut. Şi am avut oscilaţii unde nici nu credeam. Dacă în a 9-a, cu o profesoară de chimie de care eram îngrozită, am reuşit să trec prin toate notele de la 4 la 8, în a 12-a aveam 10 pe linie şi eram numai cu mâna pe sus. Am uitat tot, nu-i problemă. Dar îmi plăceau chestiile alea despre care acum nu mai ştiu nimic. Ceva s-a întâmplat şi la chimie învăţam pentru fiecare oră, fără să mai fie chiar nevoie că deh, uman, bac…

Am vrut să scriu despre alcool şi am ajuns la H2SO4. Asta-mi place la scrisori, ele suportă orice. Şi de obicei şi poştaşul duce. Duce el şi veşti bune, duce doruri, duce vise, duce viaţă multă în tolba lui. Timbrele-s atingeri. Săruturi. Stângeri de mână. Sau ţin loc de „rămas bun”. Un „farewell Angelina” cu gust dulceag.
Iar am ajuns departe. Ciudat cum zboară gândurile când ştii că ai libertate deplină să le aşezi pe toate-ntre rânduri. Nu mai simt încorsetarea şi explodează şi aleargă şi se întorc pline de apă în cizmuliţe, pline de noroi pe pantaloni, murdare de îngheţată pe faţă. Stau aşa cuminţi şi aşteaptă să-mi vadă reacţia. Sigur că nu le pot încuraja. Trebuie să fiu serioasă, altfel nu le voi mai putea controla. Dar mi-s dragi de mă topesc. Cum să nu-mi fie când aşa aş face şi eu dacă aş putea alerga aşa ca ele. Numai că paşii mei nu mă pot duce atât de departe, ochii mei nu străbat peste cuprins şi glasul… ei bine, glasul, cumva şi-a păstrat din emoţia aia de la orele de română. Şi în anumite situaţii începe să tremure. Când mă ia în braţe emoţia şi nu-l mai pot contra, orice-aş face.
Cred că s-ar întâmpla asta acum, dacă ar trebui să citesc asta în faţa cuiva. E bine că tastatura nu transmite tremuratul. Nici răceala degetelor, nici nesiguranţa lor. Nici măcar zâmbetul. Deşi ăsta ar trebui să se simtă dincolo de cuvânt.

Mă obsedează o melodie. ASTA. Şi ascultând-o, parcă simt acea dulce amăgire a celui ce-şi ascunde clipa pe fundul unui pahar demult golit. E posibil să simţi că te îmbeţi ascultând o melodie despre iubire şi alcool? Nu e. Sau e. Nu contează cum e. De ce-ar conta, când poştaşul duce-n tolba lui viaţa aşa cum e, fără să se întrebe dacă are vreo logică toată greutatea aia a lui. Chiar, cât o cântări oare o scrisoare? Câteva zeci de grame? Dar cât cântăreşte oare ce spune câte o scrisoare? Oh, ce bine că nu prin asta se determină unitatea de măsură. Îţi dai seama câţi poştaşi ar merge aplecaţi de spate? Şi ce bine că astea nu trebuie ridicate de jos. Ar fi cam nesigure şi poate ar cădea înapoi. Cu zgomot. Bang-bang.

Cu drag,
eu.

foto