Cum să mai spun că-mi este dor
Când flori de măr, rătăcitoare,
Şi-au risipit, nepăsătoare,
Petalele şi-acuma mor?
Eu cărui glas să-i împrumut
Dorinţa de-a striga chemarea
Când cuiburi gem sub aşteptarea
Zborului crud de început?
Şi cărei lumi să i te cer
Când toate parcă-s năpădite
De verde, şi-apoi părăsite
La umbra gândului stingher?
Ţi-aş murmura că te iubesc
Dar cum să îmi auzi şoptirea
Când lângă toată înflorirea
Tăcerile se adâncesc?
Superbe taceri strigatoare la cer,
Gânduri exprimate-n cuvinte sublime.
Iubirile sincere, niciodata nu pier,
Se vor întoarce-nsutite spre tine !
Sa fii iubita si fericita, Potecuta superb..înverzita ! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iosif! Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Minunată alcătuire!
Lirismul tău e molipsitor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucură nespus aprecierea ta! Mulţumesc, Fee! Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poezia e potrivită livezii de meri de la Meșendorf. Ce ciudat, Potecuță, ieri am avut acest pastel sub ochii mei, iar azi se materializează în morfologia lirică a poemului tău.
ApreciazăApreciază
Vezi? Poate că s-a aşezat gândul meu pe ramul din livada ta şi a înflorit aşa… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zi-mi că gândul tău m-a ajutat și la legat lianele de trandafiri.
ApreciazăApreciază
Mă alint şi spun că da 😀
Mi-ar face deosebită plăcere să ştiu că un gând de-al meu a făcut aşa minuni!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🌸🌹🌺🌸🌹🌺🌸🌹🌺
Ți-am adus o liană! 🙂
ApreciazăApreciază
O iau cu mine, o pun la gât!
Mulţumesc, îmi va purta noroc! Pupici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cu drag 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecut, iar ne emoționezi cu gingășia versului…
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, draga mea! Gând cald şi bun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
👍 Foarte frumos, Potecuță…
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos! Tare mă bucur că îţi place!
ApreciazăApreciază
Esti superba!
Sa-ti fie „potecuta” vietii presarata cu petale si nu lasa tacerea sa se adanceasca … spune cu voce tare cand iubesti! 🙂
O îmbratisare de departe si un gand bun!
ApreciazăApreciază
Ella, mă faci să roşesc!
Îţi mulţumesc mult de tot! Te îmbrăţişez şi eu şi îţi doresc numai şi numai bine!
ApreciazăApreciază
Cred ca asa „îmbujorata” esti si mai … superba! 😀
ApreciazăApreciază
🙂
Te pup, Ella!
ApreciazăApreciază
Wow, m-ai lasat fara cuvinte, dar cu inima rascolita adanc.
ApreciazăApreciază
Sper că nu a durut răscolirea!
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
foarte frumos, multumesc mult de visare!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Mă bucur că ţi-a plăcut!
ApreciazăApreciază
🙂 Minunat
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Frumoase versuri, dar nostalgice. Speranța e salvarea. 🙂
ApreciazăApreciază
Întotdeauna ne rămâne speranţa. 😉
Îţi mulţumesc, Ane!
ApreciazăApreciază
S-a scuturat floarea de măr,
Dar au înnebunit salcâmii,
Purtând cu ei visarea lumii
Și-al vieții mare adevăr.
Iartă-mi divagația, dar m-au dus pe aripile visării versurile tale superbe!
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult că gândurile mele au dus la aşa visări frumoase! Şi melodia… fără cuvinte, o iubesc!
Mulţumesc, Mugur!
Să ai o zi minunată!
ApreciazăApreciază
Pana si tacerea striga „te iubesc”.
Nimic si nimeni nu poate opri iubirea.☺🤗😚
ApreciazăApreciază
Aşa să fie, cum spui.
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos! Ca toate versurile tale, ca tot ce scrii tu.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc tare mult, Ana!
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum pot da doua like-uri?
ApreciazăApreciază
E ca şi cum le-ai dat 🙂
Mulţumesc mult, Albert!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu un iz de tristeţe versurile tale, dar foarte emoţionante.
ApreciazăApreciază
Dacă au produs emoţie înseamnă că şi-au atins scopul.
Îţi mulţumesc frumos, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine că ți-am înțeles tăcerile și motivele pentru care nu prind grai. Frumusețea lor e parcă și mai mare!
ApreciazăApreciază
Da, uneori au farmec mai mare în tăcere…
Îţi mulţumesc, Petru!
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înflorire, verde, zbor, tăceri, pe toate le-ai adunat în versul tău, iar ele au început să murmure povești cu rime. Frumos tare ne ademenești, dragă Potecuță! 😊
ApreciazăApreciază
Sper să-ţi murmure şi gândul meu bun, de mulţumire!
O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multa emotie provoci cu asa versuri frumoase, te imbratisez draga mea ❤
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult!
Să ai o zi cu bucurii!
ApreciazăApreciază
superbe rânduri, minunat mod de a încerca a spune ce este în sufletul tau. Sa fie … „neputinta” ?! nuuuu… este un mare talent de a-ti emotiona cititorii. Eu una ma declar fan Potecuta.
Te pup. O saptamâna minunata sa ai, parfumata de flori de liliac si ninsa cu petale de mar!
ApreciazăApreciază
Este o părticică din sufletul meu, aşa e. Şi dacă spui că ţi-a plăcut, mă pot declara fericită din acest punct de vedere. Probabil că neputinţa vine din faptul că nu pot întodeauna exprima asta cu voce tare.
Îţi mulţumesc tare mult, Carmen! Mi-ai bucurat dimineaţa cu aceste cuvinte frumoase!
Îţi doresc şi eu zile pline de soare şi zâmbete!
ApreciazăApreciază
Versuri sensibile, de lied. Parcă auzi, citindu-le, pianul. Mi-au plăcut mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Anna… mulțumesc mult! Tare mult mă bucură şi încurajează ce-mi spui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie sa recunosc ca mie imi place mai mult toamna. Iar versurile tale, ciudat, mi-au adus aminte de ea. Sau poate doar de sentimentul acela placut de toamna.
ApreciazăApreciază
Cum îmi place sentimentul acela din toamnă, mă bucur mult că s-a transmis ceva asemănător.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place, place, place!!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Şi cărei lumi să i te cer
Când toate parcă-s năpădite
De verde, şi-apoi părăsite
La umbra gândului stingher?
Mă regăsesc printre cuvinte, dragă Potecutze! Foarte frumos!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc tare mult! Mă bucură cuvintele dumneavoastră!
ApreciazăApreciază
Superb! N-am cuvinte.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Anamaria! Mă bucur mult că îţi place!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poți să îmi spui că ți-este dor
În primăveri scăldate-n soare
Cu flori de măr ce zâmbitoare
Tremură alb în vânt ușor
Să îmi vorbești,am să te-ascult
Când rândunele taie zarea
Pe zborul lor îmi duc visarea
La geamul tău să simți că sunt
Și că oricând poți să mă ceri
Albastrei bolți de stele-uimite
De atâtea așteptări sădite
Pe doruri ce nicicând nu pier
Ai să auzi că”te iubesc”
Când merii-și cântă risipirea
Păstrează-mi bine amintirea
Pân’-am să vin să te-ntâlnesc
ApreciazăApreciază
Extrem de frumos ai scris! Te felicit şi mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Am distribuit-o la mine pe fb,cu replică cu tot,nu te superi,nu ?.Mulțumesc de apreciere❤❤
ApreciazăApreciază
La distribuiri nu mă pot supăra, chiar mă bucur şi mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Nu stiu cum de mi-a scapat, scrisese cineva mai sus de lirism si acesta e cuvantul, cred ca scrii printre cele mai sensibile versuri pe care le-am citit de-a lungul timpului.
ApreciazăApreciază
Ana… mulțumesc mult, mult! E o mare încurajare asta, mai ales că vine de cineva ca tine, adică un om cu un talent deosebit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma-nclin!
ApreciazăApreciat de 1 persoană