Dilemele potecuţei

Pe la ora 12-13, mi-au venit nişte idei de postare din aia genu’ meu, valoarea mea, de şi eu mă minunam de mine. Frumos! Măi, da’ frumos. Aşe de frumos era de nu vă pot explica pentru că nu-mi ajung cuvintele. Şi ca să-mi temperez surescitarea dată de atâta frumuseţe, am zis să fac o pauză de ţigară şi pe urmă mă apuc de scris. Şi pentru sănătatea dumneavoastră n-a dat greş şi a acţionat direct la sursă şi s-a şters tăt-tăt din memorie şi inspiraţie şi nu-mi mai aminteam decât că parcă era ceva cu. Mi-a mai venit o dată o adiere de inspiraţie dar eram pe drum spre casă şi am zis că scriu când ajung. Şi când am ajuns, mi-am amitit că era ceva cu constrângeri şi ceva cu poate mâine. Şi după aia s-au certat vecinii de undeva de deasupra şi ăla ţipa şi ea plângea şi eu în atmosferă din asta nu pot scrie cu metafore. Şi pe urmă mi-a bătut în uşă o tinerică să mă întrebe ce şampon folosesc, ce aia şi ce aia şi mi-a dat nişte plicuri cu ceva din ce m-a întrebat. Nu cred că-i ceva ilegal pe acolo deşi sunt nişte bobiţe verzi printr-un plic dar am văzut în reclamă că nu se trag pe nas ci se pun în maşina de spălat rufe aşa că văd eu dacă se apucă de cântat romanţe după ce le înghite la primul spălat. Şi cu şi fără bobiţe, tot n-am mai putut scrie că s-a dus bui-buiu’ cu tot cu constrângeri şi a dispărut fioru’ şi străfulgerarea. Dar aşe de frumos era…

Înainte să închid pagina, am văzut o notificare şi mi-am amintit că am tot vrut să vă întreb ceva. Notificarea mi-a amintit de asta că era un follow de la un blog în altă limbă (da, sunt potecă internaţională. Highway rullz 😛 ) şi intrând să văd cine poate fi interesat de je, mi-am amintit ce-am vrut să vă întreb cândva dar am uitat. Voi aţi observat cam câtă conversaţie se face pe blogurile scrise în engleză sau italiană sau… ceva că am mai dat peste o limbă dar nu mai ştiu care? Nu spun de postările scrise-n altă limbă ci de blogurile de peste mări şi ţări. De la 300 de comentarii-n sus şi 500-1000 de like-uri. Huopaa. Nu, măi, nu mi-e ciudă. De ciudă mi-am făcut două găuri în peretele din bucătărie, nu de ciudă scriu. Scriu că-s curioasă şi ca să mă fac de râs că azi am uitat de trei ori ce-am vrut să scriu tot de trei.
Acum serios vorbesc. Voi primiţi follow de la oameni care nu au scris un cuvinţel în limba asta de ne saltă inima-n plăcere când o ascultăm? Şi aţi fost în excursie pe la ei? Io mă duc, parol. Şi pe unde m-am dus, tot aşa a fost. Sute de comentarii, floricele, buburuze, inimuţe. E frumos, nu zic. Dar stau pe margine şi observ şi nu pot să nu mă întreb cum şi de ce emigrează pe la noi? Că mai primesc un spam care mă sfătuieşte să-mi increase… ceva, nu ştiu ce că-l şterg înainte să aflu, dar cred că despre trafic e vorba că altceva ce să-mi şi increase, vorba aia, e una. Dar cei care-mi scriu amazing, great post şi felicitados, oare ce pricep ei din ce e scris acolo? Că eu mi-am tradus o bucată de text cu translate şi n-am mai înţeles eu ce-am vrut să zic tot eu.
Nu am nicio problemă, din contră, sunt poftiţi oricând, suntem friends dacă vor asta dar vreau numa’ să pricep. Că dacă vin, dau like, scriu amazing, dau follow şi pleacă şi eu mă duc la ei şi tot blogul e în italiană, io ce să pricep? 🙄

Asta am vrut să vă întreb. Şi să ştiţi că aşa frumos era ce-am vrut să scriu… 😀
Mă „duc” să ascult Ţapinarii. Nu vă zic ce melodie 😀 😀

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Dilemele potecuţei

  1. Suflet zice:

    Asta mă întrebam și eu, dar nu știam cum aș putea să scriu mai elegant despre asta. Nu le accept comentariile care sunt ori „great post, great blog sau amazing” cum ai zis sau e unul kilometric cu toate cuvintele greșite și trimitere la un site… probabil vor doar să aibă cât mai mulți următori, nici nu cred că se chinuie să dea translate înainte să dea like, că uneori doar ce-am postat de câteva secunde și gata like, cred că ți s-a întâmplat și ție.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Alis zice:

    E cu schepsis să facă followeri și aprecieri. Mi se pare aiurea, atâta timp cât nu intelegi rostul postării..meh..

    Apreciază

  3. Am fost și eu la cineva, (nu mai știu cine) în Franța. Franța aia din bloguri, nu țară :)) Nu știu de ce am crezut că oi înțelege și eu ce zice p-acolo, poate pentru c-am făcut vreo 9 ani de franceză? 😀 N-am înțeles nimic, nici n-am încercat cu mister Gugălaș că n-are nicio gară el cu ce zice altă limbă. Rămân la româneasca noastră dulce. Am mai primit și eu spamuri cu niște chinezării, și nu știu ce prostii p-acolo că m-am chinuit să citesc și nici aia nu mi-o ieșit. Și asta cu amazing, bla bla bla cred că e stas :))

    Apreciat de 1 persoană

    • Aha, deci prin Franţa umbli tu, da? 😛
      Eu m-am dus să văd cine a fost la mine. Că acum nu mai ştii din denumire dacă omul ăla e român sau nu, că sunt destule bloguri cu numele-n engleză şi cel care scrie e de pe plaiuri mioritice. Şi nici eu nu am priceput de fiecare dată 😀

      Apreciat de 1 persoană

  4. Mugur zice:

    „Tu te lauzi ca Apusul înainte ti s-a pus?…
    Ce-i mâna pe ei în lupta, ce-au voit acel Apus?
    Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,
    ……………….. ”
    Știi bine că se ontâmplă doar cu cei care voiesc audiență cu orice preț, iar asta se întâmplă și pe meleagurile noastre, nu numai „pe la ei”. Oare nu ai primit „folow” de la persoane care n-au avut macar îngăduința să-ți arate că le-a placut un articol de-al tău, dând un „like”?

    Apreciat de 1 persoană

    • Ştiu că şi pe la noi se practică asta. Dar măcar aici, un „frumos” poate avea explicaţie. Nu ai certitudinea că omul n-a citit sau n-a înţeles nimic.
      Nu ştiu, cred că s-a întâmplat 🙄
      Zi cu soare, Mugur!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Potecuță, există si o altă fațetă a blogurilor. Acestea pot aduce bani, prin așezarea de reclame, spre exemplu. Într-o astfel de situație, contează foarte mult câte persoane îți trec pragul, căci funție de asta ești cotat/plătit. Tot din această prismă vin și sfaturile celor ce vor să-ți devină blogul cât mai vizibil, cât mai vizitat. Unul dintre sfaturile lor nu este tocmai de a vizita și comenta pe cât mai multe bloguri? Crezi că mai contează cât si ce înțeleg acei oameni din ceea ce ai scris matale?

        Apreciază

        • Poate fi şi asta. Ba chiar e cât se poate de plauzibilă varianta. Dar nu pot să nu mă întreb cât de mult poate conta un număr de 1000 de likeuri, ţinând cont de faptul că din ăia 1000, 600 nu-s vorbitori de limbă franceză, adică nu formează publicul cumpărător. În cazul ăsta n-ar fi relevant.

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Reclama lucrează foarte mult prin imagine, unde limba nu este relevantă, căci, dacă vei fi atras de ceea ce vezi, vei face efortul de a-ți traduce, cumva, textul ei.
            Apoi, uneori motoarele de căutare nu pot face diferențierea de limbă, căci apar unele piedici. Spre exemplu, blogul meu apare ca fiind în engleză (prin setările lui), deși toate textele mele sunt în dulcele grai românesc.

            Apreciază

  5. adndefemeie zice:

    Hehe, ai scris tare fain. Cred că-mi eşti de prin zona mea de ţară. 🙂
    Referitor la comentarii… şi mie îmi intră o gramadă de spam-uri. Dar cu comentarii kilometrice, de intră direct la gunoi.
    Dar, am adăugat recent pe blog o casetuţă oferită de google, se numeşte google translate. Şi a fost atât de haios să testez articolele mele în alte limbi 😛 Îţi recomand.
    Referitor la numărul de comentarii de pe bloguri… la ei e cu altă mâncare de peşte. La noi, deja-s mulţi care devin bloggeri peste noapte. La ei, e mai serioasă treaba. Ei sunt mai mulţi ca număr de locuitori, noi ne chinuim să supravieţuim.
    Online 😛

    Apreciază

  6. Parcă ești eu. Știi? Când îi aud pe alții cum își scriu în minte și apoi trec pe calculator îmi vine să… am idei minunate. Jur. Dar le uit până ajung la tastatură. Să vezi ce productivă sunt mai ales la volan pe la 130 pe oră. Îmi merge imaginația ca moara. Ce folos? Acasă nu mai știu depre ce era vorba. 😦
    Da și eu am tot felul de mușterii ciudăței. Unii vin și se duc că no, nu mă pricep la ce zic ei acolo la ei acasă. Alții îmi stau în preajmă și se uită la poze. :)))

    Apreciază

  7. illusion zice:

    Mai si eu am primit, dar mi se pare dubios. Ce naiba inteleg ei de la mine? Mi se pare ca sunt doar vanatori de like-uri si comentarii. La un moment dat ma urmarea un nene care ma innebunise cu like-uri si „great post, come and visit my site”, avea un blog dragut cu poze -ce-i drept, dar ma enerva cu atata insistenta si l-am intrebat cum de stie ca articolul e grozav, stie cumva romana… de atunci am scapat de stalker. Dar primesc zilnic follow de la bloguri ciudate din afara si spam-uri de nu mai zic…

    Apreciază

  8. Păi dacă aș avea 300 de comentarii la care trebuie să răspund, când aș mai avea timp să scriu câte un articol? Io mi-s mulțumit cu românașii, pentru care nu trebuie să apelez la traducere, iar comentariile străine care intră în spam le șterg periodic.

    Apreciază

    • Nu ştiu, Petru. Se pare că e timp, la ei e alt fus 😀
      A fost o perioadă când ştergeam zilnic spamuri. Culmea, toate la un singur articol scris acum vreo doi ani. Nu ştiu de ce s-a pus pata lumii pe ăla.
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Ella zice:

    Probabil ca platform wordpress este diferita de BlogSpot, ma refer la „culise” pentru ca eu nu am activat nici like nici follow this blog. Nu stiu daca m-ar încanta sa am asa mult de scris la comentarii.
    Olandezii mei sunt mai pasnici, ori nu raspund la comentarii dar te viziteaza ori raspund dar selective, pentru ca sincera sa fiu la un comentariu ca asta „:)” sau „nice” îti ia mai mult timp sa te logezi … parerea mea! 🙂
    Google translate este cu adevarat un dezastru ….
    Weekend placut!

    Apreciază

    • Nu ştiu cum e cu blogspot din punctul ăsta de vedere, eu am scris adresa blogului tău la administrare bloguri şi aşa am reuşit să dau follow, să îmi apară postările noi. Deci se poate urmări chiar dacă nu există un buton pentru asta dar poate că e mai simplu cu buton pentru cei despre care am vorbit.
      Nu ştiu dacă e neaparat vorba de cât de „consistent” e comentariul. Dar dacă acum cineva care vorbeşte şi înţelege limba română lasă un comentariu aşa: 😀 şi acelaşi lucru face şi un italian, ceva-mi spune că primul a fost amuzat de ce-am scris iar celălalt doar a vrut să… nu ştiu ce, aici e dilema.
      Weekend cât mai frumos să aveţi! Aici s-a întors puţină iarnă, e foarte frig şi plouă şi…. sper să revină soarele că mi-e frig 😦
      Mulţumesc frumos!

      Apreciază

  10. Monik zice:

    Ahaha. Same dilema am si eu. Mor sa stiu cum inteleg. Ce e de spam e de spam dar unii sunt pe bune. M-am dus pe blogul lor dar eu sigur mai inteleg niscai italiana. Cu spaniola e mai greu. In alte limbi de circulație ma descurc mai binișor totusi nu mor sa le urmaresc. Tot dulcea limba ma atrage. A noastra. Cum inteleg ei ce zicem noi, mister. Mai ales unde ne pierdem in metafore, stilistica etc. Chiar pe bune, au un tool de translate meseriaș ce noi nu il stim?

    Apreciat de 1 persoană

  11. Cred că toți trecem prin asta la un moment dat. Eu uneori uit ideea dacă îmi schimb poziția corpului :)) oricât de ciudat ar suna.Cât despre acele like-uri și comentarii,normal că sunt pentru extinderea popularității lor. Cred că doar 20% din ei înțeleg și conținutul postărilor noastre. Eh,fiecare cum dorește și crede necesar. Mi-a făcut plăcere să te citesc. Weekend cald 🙂

    Apreciază

  12. Alex zice:

    He, he! Grea poveste cu inspirația asta. Vine pe negândite și zboară ca un vis, dacă nu apuci să scrii ceva. Am pățit o treabă tare simpatică. Am visat într-o noapte că scriam ceva tare, tare fain și eram atât de încântat de ideile frumoase. Dimineața când m-am trezit….nimic! Beznă totală! Nici măcar un cuvințel. Dar mi-a rămas acea senzație de mare încântare pe care o aveam când îmi admiram singur „opera”. Data viitoare am să-mi las un caiet și un pix pe noptieră. Poate apuc să scriu ceva! 😀
    Cât despre vizitatorii „străinezi”… m-am lămurit că nu au prea multă treabă cu articolele, nici dacă sunt numai poze. E un fel de „vânare de rating”! Afară de românii noștri de departe, de vizitele cărora ne bucurăm mult!
    O sâmbătă frumoasă, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Am zis de multe ori că-mi iau caiet dar m-am răzgândit. Pe urmă am zis că mă întregistrez pe telefon când am o idee care nu mă lasă să dorm. Nici asta n-am făcut, mă întorc la caiet 😀
      Seară frumosă îţi doresc, Alex!

      Apreciază

  13. Rhea zice:

    Ah … și tu pățești la fel??! Aproape ca ma ia rasul. Eu scriu zi de zi (in gand) concret imi iese din ce in ce mai rar. Unu la mana ca uuuuit pana ajung in fata calculatorului di doi la mana ca uuuuuit :))))))
    Si-apoi degeaba petrec 10 ceasuri sa-mi amintesc despre ce era vorba ca n-am nicio sansa! Ramane sa gasesc un leac impotriva uitarii 😛

    Apreciază

  14. succesulpe zice:

    Cu inspiratia este greu tare. Daca te-ai trezit cu o idee trebuie neaparat sa o pui in scris. Daca o lasi isi pierde si farmecul si continutul.
    Despre follow-eri straini nu este nici o problema . Ii primesc ii vizitez si daca sunt pe linia mea de interes ii urmaresc. In rest urasc |like-urile de circumstanta ne urmate de comentariu Dar pot sa insa inteleg ca cineva sa nu aiba un cuvant de spus, la un articol cvasicomplet.
    In al treilea rand blogurile in engleza pot fi citite de jumatate din locuitorii globului pamantesc pe cand cele in limba romana nu sunt citite nici de macar de romani, din multe motive: Nimeni nu este interesat de nimic, Nimeni nu intreaba si nu raspunde la nimic.
    Traiasca nenea tzukenberg si reteaua lui de socializare unde toti posteaza si toti laicuiesc, fara importanta cui si la ce si desigur vreo acumulare la mansarda.
    Pentru un blog trebuie sa citesti si sa intelegi un text. Iti trebuie timp. Ca sa il scrii iti trebuie iarasi timp, pentru informare, pentru formulari precise in fraze scurte, etc. Si atunci cui ii trebuie blog.

    Apreciat de 1 persoană

    • E tare trist ce-mi spui. Adevărat dar tare trist. Oare chiar nu mai citim, nu mai avem timp să înţelegem, nu mai stăm să analizăm? Uff…
      Cu inspiraţia e exact cum spui… dacă nu scriu atunci, nu mai scriu.
      Seară frumoasă şi să îţi trăiască florile!

      Apreciază

  15. lucillette zice:

    La tine doar frumos era, dar să ştii că ce am scris eu în mintea mea era o operă în 4 volume.
    Nu mint, doar că tot acolo s-a întâmplat succesul, dar unul mare-mare că s-a editat rapid întreaga operă, s-a dat zvon în țară, prin vocea criticilor, evident laudative, şi la prima oră a deschiderii librăriei cu pricina lansării volumelor, lume puhoi. Ca la ” marea deschidere” a nu-ştiu-cărui hipermarket care dă şi tigăi pe de-a moaca doar să fii să te numere şi să intre el astfel în analele istoriei de profil. S-a întâmplat fix la fel ( că unele lucruri sunt ciclice în viața asta). Adică : s-a napustit lumea şi a luat tot-tot de pe raft ( aci vorbesc despre opera mea în 4 volume, sper că n-ai uitat subiectul principal, nu de alta dar mie tocmai mi se intamplase acum 5 secunde). Aşa. Şi cum spuneam… s-a epuizat rapidus, la fel ca stocul de hârtie igienicâ pusă pe raft cu 40% reducere preț, acum vreo lună într-un magazin nou-nouț, cum altfel… la „marea deschidere”. Aşa (altul)… după ce s-a epuizat hârtia de pe rafturi, poporul nâzdrâvan s-a întors spre garda marketului ( ce-mi plac neologismele astea, simt că fără ele nu există viață pe pământ) si a întrebat unde este depozitul, s-a îndreptat înspre acolo şi a revenit victorios, chiar dacă i s-a spus că hârtia de acolo nu făcea obiectul promoției. Asta s-a întâmplat în Brăila sau Galați, nu mai ştie mintea mea prea bine. E şi de înțeles, are in ea o preocupare: oare opera mea in 4 volume (toate mari) o fi avut o soartă de hârtie igienică? Că a stârnit acelaşi…val păgân.
    Reține, toată târăşenia a fost atunci când am scris eu opera vieții mele. Şi a mare parte din omenire. În mintea mea. Din păcate nu pot proba cu vreun rând pe blog, ori din altă sursă,, din ce pricină am spus deja: popor năzdrăvan. Când recunoaşte o valoare nu stă pe gânduri, nu conteaza prețul, nici efortul şi nici ora la care se propteşte de zidul susținător.
    Eu mă mai strădui să scriu câte ceva, ai văzut bine, dar de anvergura a ceea ce am pierdut, nu se va mai întâmpla, sunt convinsă. Ştii că unele lucruri ți se întâmplă doar o dată în viață. Eu am avut şansa să ating apogeul.
    Zile de primăvară să ti se întămple ! Şi multă inspirație.

    Apreciază

    • Lucillette, te rog eu frumos, nu mai poţi scrie o dată treaba asta dar să faci cumva să apar şi eu la lansare şi să-mi dai autograf pe cele 4 volume pe care le vreau pe noptieră? 😀
      Eu zic că lansarea aia trebuie să fie-n capitală, musai! 😉
      Eşti mortalăă! Nu am auzit pe nimeni să scrie 4 volume-n minte şi să le facă şi super lansare. 🙂
      Mulţumesc mult de tot! Seară bună îţi doresc!

      Apreciază

  16. Raluca zice:

    Ehe de câte ori scriu eu în mintea mea îngustă. .. Nu știu ce ai vrut sa scrii, dar ce ai scris acum a iesit😃😃😃
    Te îmbrățișez, om frumos!

    Apreciază

  17. Ana zice:

    De cand am comentariile moderate nu mai am d-astea..Cre’ ca le’ lene… 😜😎

    Apreciază

  18. Pe mine nu m-au vizitat „extretereștrii” încă. Am în spam, în schimb, sute de mesaje cu medicamente, poate cred că-s vreo farmacie sau ceva.

    Apreciază

  19. Hai că m-am amuzat cu uitarea ta definitivă, de care sunt sigură că suferim cu toţii sau majoritatea. În rest … răspunsuri de tot felul ai primit la întrebare şi sper că te-au luminat. Florii înfloritoare şi luminoase să ai, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  20. Suzana Miu zice:

    Voi face abstractie de dileme si iti voi spune:
    Duminica de Florii minunata, alaturi toti cei dragi!

    Apreciază

  21. Ana Vlad zice:

    De inspirație nu zic nimic, că și eu mă gândesc de fiecare dată când îmi trece ceva frumos prin cap că ce fain, ce fain, țin minte și scriu și niciodată nu țin minte, de-aia blogul meu e plin de alte chestii decât alea frumoase care îmi trec prin cap, iar despre partea ailaltă iar nu zic nimic, că o să spui că-s antisocială 😀 Deci nu am nimic de zis.

    Apreciază

  22. April zice:

    Ai uitat ce-ai vrut să scrii, dar tot ai scris ceva de mai mare dragul. Ai tu un talent de a scoate un articol din nimic. 😉
    Legat de followeri ”străinezi”, am și eu ceva spanioli sau portughezi, și chiar un turc. :)) M-am tot întrebat și eu ce caută pe la mine… poate chiar știu română? 😛 Nu au comentat nimic până acum să mă prind dacă au înțeles ceva sau nu. :))

    Apreciază

  23. Cosmisian zice:

    Cred ca se intampla ceva in aerul pe care il Inspiram unii dintre noi. Eu patesc asta dimineata in pat, cand inca nu sunt treaz si ideiile abunda, nu doar ideile, ci si frazele. Bine, nu sufar foarte tare ca nu mai scriu, dar ma enerveaza ca imi sufla cineva gandurile stiintifico-literare. Mi le mai notez, ca mai apoi sa ma uit la ele si sa nu le mai gasesc puzzle-ul din care le-am smuls. Dar, scriu fara sa ma deranjeze, ca nu am avut ganduri date ca tema pentru acasa, asa ca nimeni nu stie cate pierd 🙂

    Apreciază

  24. Și eu mă confrunt cu migrații de genul descifrat de tine..Am intrat și eu la ei și …nu mă pot lăuda că stăpânesc engleza sau altă limbă…Am dat pe google la traducere și..nu pot spune că am înțeles mare lucru. Ba am și rugat persoana respectivă să facă o traducere în română ca să pricep și io…ceva. Dar no fost să fie 🙂

    Apreciază

    • E bine, înseamnă că mă înţelegeţi că sunt aşa nedumerită 😀
      Asta e, rămânem la cele scrise-n limba noastră. Eu cu engleza mă descurc dar tot nu cred că ei se descurcă la română aşa că nu-mi mai fac griji.
      Seară frumoasă vă doresc!

      Apreciază

  25. Nautilus zice:

    Mai sunt și excepții printre ”internaționali”. De exemplu, urmăresc blogul unui englez. Cam 20-30 ”like” pe postare, iar comentarii mai nimic; deși are doar fotografii și poți la o adică să comentezi în orice limbă.

    Apreciază

  26. Oana Radu zice:

    Frumos si vesel , te pupacesc draga mea :* si ai grija cu Muza, scrie cand vine ca altfel țuști…intr-o secunda a si fugit, asa patesc si eu 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s