Ai văzut?
I s-a făcut frig nopţii, şi-a acoperit
umerii
cu petice de nori albi
să nu se piardă-n întunericul din
ea
şi să-i putem desluşi sensul în întunericul
din noi.
Nu are timp de pierdut, aude cum răsuflarea
dimineţii
numără secundele până când se va
spulbera vraja şi ea
se va risipi în pulbere de
zori.
Şi ca să poată regăsi drumul de întoarcere,
lasă semne în urma ei
ca-n basmele copilăriei
dar pentru că noaptea nu poartă
buzunare
care să ascundă pâine,
lasă stropi pe unde calcă,
picură ploi pe unde trece.
Nu ştie că la întoarcere
drumul pe care-a presărat
bucăţi din ea
îi va răni tălpile goale.
Are umerii acoperiţi
şi în întuneric va crea impresia că
străluceşte.
Ai văzut?
i s-a făcut frig nopţii,
are picioarele goale şi o doare drumul
dar asta nu se vede,
iluzia orbeşte.
Ai auzit?
Împrăştie noaptea
semne pentru când va vrea să se
întoarcă,
să nu-i strivim
regăsirea
tăcând prea apăsat.
Confirm înfrigurarea. Nopții.
Ai scris, din nou, tulburător.
ApreciazăApreciază
Da, a fost validată. Chiar şi ea, noaptea, a ridicat umerii ca semn că a „votat” pentru.
Mulţumesc, Oana! Zi cu bucurii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos !!! Noaptea este odihna luminii, de aceea Dumnezeu se uita la noi cu toate stelele. 🙂 Noapte buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Comentariul tău este o poezie şi îţi mulţumesc mult că l-ai ascociat cu gândurile mele!
O zi frumoasă îţi doresc, ane!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Superba si tainica ‘viziune’ ! Veni,vici… 🙂
ApreciazăApreciază
Mai mult tainică decât superbă, aş spune 😀
Mulţumesc, Iosif!
ApreciazăApreciază
Nici nu știu ce să apreciez mai mult la scrierile tale. Scrii inteligent, sensibil, tulburător. Ești foarte bună!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc, Mirabela!
Mă bucur mult că îţi plac textele mele dar cel mai tare mă bucură „sensibil” şi „tulburător” pentru că eu scriu cel mai des din şi cu suflet şi dacă ajunge şi la sufletul vostru, înseamnă că e autentică acea trăire a mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
As putea realiza un comentariu cu multe pagini, dar sintetizez totul intr un cuvant!: SUBLIM!!!
ApreciazăApreciază
Nu e prea mult spus? 🙄
Îţi mulţumesc frumos! O zi bună să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
……
ApreciazăApreciază
Neaţa bună şi să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat spus.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, sweety!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La tine nu e niciodată întuneric, chiar dacă noaptea e în rolul principal.Știi tu să ne-o luminezi frumos.
ApreciazăApreciază
Aprind felinare când cerul îmi ascunde stelele. Şi când felinarele obosesc şi se sting, deschid ochii…
Mulţumesc, Petru! Să-ţi fie ziua frumoasă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi… să-i mai dăm
ApreciazăApreciază
două palme, zic! Poate se îmbujorează
ApreciazăApreciază
Cui?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nopții 🙂
ApreciazăApreciază
Nu e voie cu violenţă!
ApreciazăApreciază
Palme prietenești, zic. Musai cu dosul, tip cârpeală.
ApreciazăApreciază
Nici din alea. Noaptea e delicată, nu e nici adolescent care se salută cu „give me five, bro”, nici bărbat care se bate pe spate cu alt bărbat şi nici nu i s-a pus o stea în gât ca să primească palme după ceafă să nu se sufoce. Deci nu, nici măcar din alea. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Offf… nu ajung la un acord cu tine 🙂 dar sunt un … și am să-ți dau dreptate. Am să-ți zâmbesc, dar pe ea tot supărat voi fi. Iar mintea mea va coace planuri de răzbunare… Ai degete de pianistă, se pare.
ApreciazăApreciază
Poţi să-mi dai dreptate fără să zâmbeşti, oricum o ţin pe-a mea 😀
Nu asta am vrut să spun. Tu cu noaptea ta poţi face ce vrei tu, nu mă bag în noaptea ta. Dar de noaptea mea nu te lega, asta este noaptea mea, îi a mea şi nu-i a ta, că-i obicei din daci lăsat, vorba cântecului cu căciula. Mno.
Eu? De unde ai tras concluzia că-s o delicată şi-o finuţă cu degeţele de pianistă? Nu că n-ar fi aşa dar na 😀 😀
ApreciazăApreciază
Toane :)))
ApreciazăApreciază
Nu pot sa nu ma las purtat pe aripi de versuri. Nu pot si gata! 🙂
ApreciazăApreciază
Lasă-te, atunci. Sunt rezistente, nu te vor prăbuşi. 🙂
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De câte ori mă pregătesc să vin pe blogul tău simt o emoție… Mă aștept să găsesc ceva frumos și, până acum, nu mi-ai înșelat niciodată așteptările. ☺
Cu mare simpatie!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc mult!
Mă bucură tare mult şi cumva mă şi obligă asta.
O zi cât mai bună vă doresc!
ApreciazăApreciază
Se pare ca noaptea ta cea sensibila si infrigurata i-a imprumutat acoperamantul zilei, ca prea e alb cerul care cerne fulgi mari si pufosi. Cred ca il va regasi la intoarcere. De unde o fi imprumutat atata sensibilitate? Eu stiu, dar e secret. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu fulgii e mai riscant puţin că unii se pot topi pe inimi înflăcărate, alţii în palme de copil şi asta poate dezorienta paşii pe drumul de întoarcere. Eu le-am spus să se lase de mofturi adolescentine şi să nu-şi mai schimbe hainele-ntre ele dar nu m-au ascultat.
Cred că va fi nevoie să aprindem vise, să le ajutăm să se regăsească, altfel vor ajunge te miri pe unde.
Mulţumesc tare mult, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aprindem si vise, facem si incantatii, numai sa nu se rataceasca. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase nopțile care așează stele în versurile tale!
ApreciazăApreciază
Sunt darnice 😀
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Prea multă noapte-n gînduri şi-mprejur.
Nu mai răsare soarele ăla odată şi pe uliţa noastră desfundată…?
ApreciazăApreciază
Răsare, cum să nu? Stai să se oprească ploaia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai vrut să spui ‘ninsoarea’.
C-aici e-un alb tăcut ce mie-mi bate prea mult în negru.
ApreciazăApreciază
Când am scris eu aia, la mine ploua. 😀
Off! Se va topi şi albul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, odată cu speranţele de mai bine…
ApreciazăApreciază
Pana si întunericul capătă veleități deosebite in rândurile tale. 😘
ApreciazăApreciază
Ăsta e meritul întunericului 🙂
Mulţumesc, Monik!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă și nopții îi e frig.. noua ne ingheață și sufletele?
ApreciazăApreciază
Ar fi bine să le acoperim când simţim că le e frig la mâini, să nu se ajungă la îngheţ.
ApreciazăApreciază
Desi tainica, aici noaptea parca e „impreuna” cu noi, infrigurata…
ApreciazăApreciază
Aşa-mi place să cred. 😉
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Tu faci noaptea regină, cu mantii de șoapte ..prinse în cuvinte ce se sorb în tăcere. Mie tăcerea nopții îmi priește căci mai mereu imi luminează sufletul un astfel de text găsit când tocmai rosteam..noapte bună!
ApreciazăApreciază
Şi mie-mi prieşte tăcerea nopţii dar nu se compară cu ceea ce nasc cuvintele astea-n sufletul meu.
Mulţumesc, Adriana mea dragă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…tu le dai drumul. Mereu spun ca esti ca o zana cu bagheta magica, dai tonul și in mintea noastra asezi…cuvinte ce altfel nu s-ar fi scris, fara tine..
ApreciazăApreciază
Mă bucur ca un copil acum. Eu ţi-am mai spus ţie că erai dintre cei la care mă uitam de jos în sus şi de care îmi era cumva jenă, la care veneam cu oarecare teamă, comentam timid, să nu stric, să nu mă fac de râs…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..mă faci sa rad la asa nebunie, nu-mi imaginez asa ceva nici măcar acum, că-mi spui asta. Pup, am avut zi libera din motiv de ger prea mare si acum te citesc ca pe un roman bun, si e asa de fain!
ApreciazăApreciază
Te pup şi eu!
Să-ţi fie cald în suflet mereu, aşa ca acum. Că asta nu depinde de capriciile vremii 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
corect
ApreciazăApreciază