Pe umerii acoperiţi ai nopţii

1Ai văzut?
I s-a făcut frig nopţii, şi-a acoperit
umerii
cu petice de nori albi
să nu se piardă-n întunericul din
ea
şi să-i putem desluşi sensul în întunericul
din noi.
Nu are timp de pierdut, aude cum răsuflarea
dimineţii
numără secundele până când se va
spulbera vraja şi ea
se va risipi în pulbere de
zori.

Şi ca să poată regăsi drumul de întoarcere,
lasă semne în urma ei
ca-n basmele copilăriei
dar pentru că noaptea nu poartă
buzunare
care să ascundă pâine,
lasă stropi pe unde calcă,
picură ploi pe unde trece.
Nu ştie că la întoarcere
drumul pe care-a presărat
bucăţi din ea
îi va răni tălpile goale.
Are umerii acoperiţi
şi în întuneric va crea impresia că
străluceşte.

Ai văzut?
i s-a făcut frig nopţii,
are picioarele goale şi o doare drumul
dar asta nu se vede,
iluzia orbeşte.
Ai auzit?
Împrăştie noaptea
semne pentru când va vrea să se
întoarcă,
să nu-i strivim
regăsirea
tăcând prea apăsat.

foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Pe umerii acoperiţi ai nopţii

  1. Oana zice:

    Confirm înfrigurarea. Nopții.
    Ai scris, din nou, tulburător.

    Apreciază

  2. ane zice:

    Frumos !!! Noaptea este odihna luminii, de aceea Dumnezeu se uita la noi cu toate stelele. 🙂 Noapte buna!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Iosif zice:

    Superba si tainica ‘viziune’ ! Veni,vici… 🙂

    Apreciază

  4. Mirabela zice:

    Nici nu știu ce să apreciez mai mult la scrierile tale. Scrii inteligent, sensibil, tulburător. Ești foarte bună!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc, Mirabela!
      Mă bucur mult că îţi plac textele mele dar cel mai tare mă bucură „sensibil” şi „tulburător” pentru că eu scriu cel mai des din şi cu suflet şi dacă ajunge şi la sufletul vostru, înseamnă că e autentică acea trăire a mea.

      Apreciat de 1 persoană

  5. As putea realiza un comentariu cu multe pagini, dar sintetizez totul intr un cuvant!: SUBLIM!!!

    Apreciază

  6. Minunat spus.

    Apreciază

  7. La tine nu e niciodată întuneric, chiar dacă noaptea e în rolul principal.Știi tu să ne-o luminezi frumos.

    Apreciază

  8. Mishuk zice:

    Păi… să-i mai dăm

    Apreciază

  9. succesulpe zice:

    Nu pot sa nu ma las purtat pe aripi de versuri. Nu pot si gata! 🙂

    Apreciază

  10. Zina zice:

    De câte ori mă pregătesc să vin pe blogul tău simt o emoție… Mă aștept să găsesc ceva frumos și, până acum, nu mi-ai înșelat niciodată așteptările. ☺

    Cu mare simpatie!

    Apreciază

  11. Se pare ca noaptea ta cea sensibila si infrigurata i-a imprumutat acoperamantul zilei, ca prea e alb cerul care cerne fulgi mari si pufosi. Cred ca il va regasi la intoarcere. De unde o fi imprumutat atata sensibilitate? Eu stiu, dar e secret. 🙂

    Apreciază

  12. Frumoase nopțile care așează stele în versurile tale!

    Apreciază

  13. A thorn in your side zice:

    Prea multă noapte-n gînduri şi-mprejur.
    Nu mai răsare soarele ăla odată şi pe uliţa noastră desfundată…?

    Apreciază

  14. Monik zice:

    Pana si întunericul capătă veleități deosebite in rândurile tale. 😘

    Apreciază

  15. Jurnal de zi zice:

    Dacă și nopții îi e frig.. noua ne ingheață și sufletele?

    Apreciază

  16. deea zice:

    Desi tainica, aici noaptea parca e „impreuna” cu noi, infrigurata…

    Apreciază

  17. Adriana zice:

    Tu faci noaptea regină, cu mantii de șoapte ..prinse în cuvinte ce se sorb în tăcere. Mie tăcerea nopții îmi priește căci mai mereu imi luminează sufletul un astfel de text găsit când tocmai rosteam..noapte bună!

    Apreciază

Lasă un comentariu