Pentru dumneavoastră e?

2Aveam vreo 16-17 ani când, în vacanţele la bunici, mă prosteam în rând cu toţi ceilalţi gustând din câte o ţigară fină, cu filtru. Chefurile oficiale se ţineau în şcoală, într-o sală în care nu se mai ţineau ore aşa că eram liberi să facem ce ne trecea prin cap. Nu mai existau bănci de şcoală şi nici tablă. Erau doar trei bănci din alea lungi, folosite de obicei în căminul cultural unde încă se mai organizau nunţi. Şi oricum, prea multe nu ne treceau prin cap şi mă refer în special la rele. Nu prea eram noi chitiţi pe distrugere şi nici nu-mi amintesc să fi văzut pe cineva spărgând sau rupând chestii. Ba chiar îmi amintesc că într-o seară, băieţii mari din sat s-au luat la harţă cu băieţii mari din satul vecin, veniţi la noi să agaţe fetele că pe ale lor le-au terminat.

Pardon, le-au ameţit destul. Şi băiatul care a primit cheia şcolii s-a pus între ei şi le-a spus disperat „bă, ieşiţi afară să vă bateţi că dacă se sparge ceva aici eu răspund”. Şi au ieşit civilizat şi organizat şi şi-au spart capul unii altora fără să strice nimic din şcoală.
Aşa că eram tare atenţi cu locul în care ne adunam pentru distracţie. Nici măcar nu fumam în „incintă” dar asta nu pentru că aveam grijă de ambient, ci pentru că aveam grijă de noi, să nu fim văzuţi de cine nu trebuia, evitând astfel ca a doua zi să vuiască satul că ăla micu’ a lu’ Ionu’ lu’ Vetuţa din deal pipă şi fata lu’ popa pipă şi fata lu’ Ghiorghe a lu’ Lepădatu’ pipă şi să ajungă zvonul la urechile părinţilor care credeau că la ţară suntem feriţi de ispitele oraşului aflat în plină dezvoltare.

Cum în sat era un singur magazin numit generic boldă, şi cum nevasta lu’ boldaşu’ adică tanti care vindea ne cunoştea pe toţi, cu tot arborele din dotare, achiziţionarea pachetelor de ţigări reprezenta o mare problemă pentru că ne loveam instant de întrebarea „pentru cine cumperi?”. Mno, bunica nu fuma, bunicul nu fuma, părinţii erau la oraş, pentru cine să zicem că luăm? Ne-a mers şmecheria cu Neluţu şi Cipri, doi băieţi mari din sat care ne acopereau, până când s-a prins tanti că Neluţu nu poate fuma trei sau patru pachete de ţigări pe zi şi Cipri nu ar avea motiv să trimită pe altcineva în locul lui. Aşa că nu mai ţinea figura. Apelam la cei mici dar şi acolo cu mare atenţie că unii erau tare emotivi şi dacă erau presaţi cedau şi spuneau tot. Dar erau câţiva mai puţin slabi de înger, copii trimişi cu vacile pe câmp, nu se speriau ei de o tanti nevastă de boldaş şi o ţineau pe-a lor că „nu ştiu cum îl cheamă, e un băiat înalt aşe şi cu păru negru, o zâs să viu să-i iau ţâgări”.
Deşi bolda s-a închis, asta cu „pentru cine cumperi?” a rămas bine întipărită în amintirile noastre, ca o legendă a locului.

Din păcate sau din fericire, nici nu ştiu, se pare că e împământenită şi prin alte locuri. Îi înţeleg rostul la farmacie deşi acolo mai des sunt întrebată dacă „pentru adulţi sau copii?” decât dacă „e pentru dumneavoastră?” dar, cum spuneam, acolo chiar are sens întrebarea.
E mai complicat într-un magazin de haine când te agăţi de o pereche de pantaloni nici prea mari dar nici prea mici şi în drum spre cabina de probă te loveşti de privirea şocată a vânzătoarei care te apostrofează cu un zâmbet ironic „pentru dumneavoastră?” şi tu nu poţi descifra dacă în opinia ei eşti prea gras sau prea slab sau prea copilăros sau prea serios pentru pantalonii ăia care nu sunt decât nişte pantaloni până la urmă.

Mai există o situaţie în care se pare că oamenii se ghidează după nişte reguli nescrise, în care întrebarea e de prisos pentru că se pleacă de la ideea că dacă nu ai între atâtea şi atâtea kilograme sau atâţia şi atâţia ani, e clar că dacă totuşi cumperi, nu cumperi pentru tine. În situaţia asta am fost eu azi. Acum două zile, am ochit într-o vitrină un ceva de care mi s-a lipit sufletul şi mi-am spus că e musai să-l am. De ce? Ei, d’aia. Că mi-a plăcut şi l-am vrut. Dar pentru că la ora aia era închis, am răbdat până azi când mi-am făcut drum pe acolo. Am intrat, am salutat corespunzător şi am rugat-o pe doamna de acolo să-mi dea obectu’ că eu nu ajungeam la el. Tare drăguţă doamna. Mi l-a dat şi pe urmă mi-a spus că „staţi să vă mai arăt ceva tot pentru fetiţe” şi mi-a arătat o chestie cu mult roz care zumzăia ceva dacă o mişcai. Am spus că „nu, mulţumesc”. Atunci pentru băieţei? Am aşa şi… ca să nu se mai deranjeze, m-am simţit nevoită să-i spun că „staţi, eu pentru mine l-am luat, nu pentru vreun copil”. Reacţia ei? De milioane. A fost ceva între zâmbet care părea să ascundă o jenă, ca atunci când crezi că ai făcut o gafă, un soi de compătimire şi puţin şoc. Şi-a cerut scuze deşi nu am înţeles de ce. M-a întrebat dacă vreau să îl pună în pungă. Nuuu, nu vreau, îl duc în braţe. Adică, ce? Io ce am să nu am un din ăsta?

1.jpgSă nu-mi spuneţi că-i urât că mă supăr. Mai bine spuneţi că-s eu zuzu dar să nu vă luaţi de noua mea achiziţie. Da, pentru mine e. Sunt ilegalistă?

Foto

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

107 răspunsuri la Pentru dumneavoastră e?

  1. Mă bucur că ai curaj să fii tu, așa copilăroasă, într-o lume care se grăbește să se maturizeze 🙂

    Apreciază

  2. Drugwash zice:

    Voiam să zic ceva da’ dac-ai zis să nu zic atunci nu mai zic. 😛 XD

    Ptiu, bată-te norocu’ să te bată, era să fac un AVC de atîta rîs! Biata vînzătoare…! XD XD XD

    Apreciat de 1 persoană

  3. sxismul ăsta din care nu vom scăpa curand )))

    Apreciază

  4. papagigli zice:

    Doamne cit e de frumos! Cred ca puteai sa-l faci si tu. Te rog sa observi ca nu rid.
    In alta ordine de idei, eu colectionez papusi. D-alea de la Victoria Secret. Aveau? 😆

    Apreciază

  5. Fata Nergana zice:

    Pfffaaaiii, Potecuţă, ce fain este Martinică tricotat!

    Apreciază

  6. Potecut, e foarte frumos, nici eu nu cred ca e doar pt copii. Si eu mi as dori unul. Bine ca l ai luat!

    Apreciază

  7. Diana zice:

    Cum să fie urât, cu mutrişoara aceasta?! 🙂 M-am gândit că e pisoi. 🙂 Să te joci sănătoasă!
    Eu am pluşuri, multe. Într-un timp îmi cumpăram (când cumpăram pentru un copil cumpăram şi pentru mine – aşa m-am ales şi cu un caţelus cu „pompă” – apeşi o pompiţă conectată la un tub subţire şi căţelul înaintează, „lătrând”), acum primesc. 🙂 Urmăresc să… primesc unul dintre acelea mari-mari-mari, de le poţi folosi ca pat (de-o persoană).

    Apreciază

    • Ai pus degetul pe rană. Că are cap de urs şi bot de pisică. Am crezut că trec peste acest inconvenient dar văd că şi tu ai observat 😀 Tu ce zici că e până la urmă?
      Ioiii, ai căţel din ălaa? Tare faini sunt!!
      Mda… poate te aude Moşu’ şi primeşti. Ai unde să-l pui? 😀

      Apreciază

  8. Ivy zice:

    Imi place, pare ca-si ia rolul in serios in joaca ta.

    Apreciază

  9. lucillette zice:

    Eşti.
    În plus, nu ştiu dacă ai ales înţelepr. Pare, din poză, că-ţi va obtura calea spre blog. Te-ai riscat mult, e stăpân deja peste toate…

    Apreciază

  10. Ana zice:

    Ce e aia ilegalista? 🤔
    Si eu as fi facut EXACT la fel : as fi luat frumuselul ala si m-as fi plimbat cu el , mandra nevoie mare, prin toata urbea.
    Haozi: sa vezi , postarea ta ( apropos de amintiri) mi-a deschis canalul si mi-am amintit cum eu pe la 14 ani, o iau pe verisoara-mea , o bondoaca de vo 3 anisori si plec spre casa cu ea, cu autobusul. Distanta mare intre casa matusii si a parintilor. Si azi inca ma intreb ce a fost in capul matusi-mi de a avut atat curaj sa ma lase cu micuta in lume. Si ma urc in autobus , eu mica,,bondoaca si mai mica si o cocoana incepe si ne inghesui si ne inghesuie , aia mica incepe sa planga si eu , de la inaltimea de sub tzatzele cocoanei , incep sa urlu ” Fa doamno , esti proasta? Nu vezi ca este un copil mic langa tine?” 😁😁😁
    Si dah , apropos de intrebari de astea tampite prin magazine…eu am parte de fi-e-ca-re da-ta fara exceptie….Daca intru la Zara, sa zicem si ma uit la bluze si vine tipa aia care se uita la mine ca la infractori si mamintreaba cu ce sa ma ajute , inevitabil face ochii aia imeeeeeensi si intreaba siderata : bluza pentru dumneavoastraaaaaaaa? Adica …me scuzati , la cat is de grasanca ce pana mea caut in magazinul lor?
    Si o faza la Noriel , magazin de jucarii , sti….intru si ma uitam dupa niste masinute…si vine tipa cu uitatura aia ca as fi infractoare si intreaba ce vreau si zic ce caut. Pai baietelului nu i-ar place altceva? Nuni-ar place , ca baietelul meu interior vrea numai masinuta X.
    Hai ca m-am labartat….Te pup, fata draga si weekend fain! 😊

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ana Vlad zice:

    E frumos! Și tricotat! Și combinația de nuanțe e faină tare. Eu vreau să știu cum îl cheamă, că nu poți să-l lași nenumit.

    Apreciază

  12. Daniela zice:

    M-am regăsit. Și cu bolda și cu țigările…și să vezi ce costumaș i-am croșetat unei păpuși pe care o am de 45 de ani și care era tare dezbrăcată. Și la ce loc de cinste am așezat-o! Îmi place tare mult ”bucuria” ta…Să nu uităm să ne copilărim!

    Apreciază

  13. April zice:

    Mie îmi plac ursuleții de pluş ăia mari, aproape cât mine, dar sunt atât de scumpi… Dar odată şi odată tot m-oi „cadorisi” cu unul :))

    Apreciază

  14. sonia zice:

    Hei, toata lumea s-a oprit la ursulet dar mie mi-ai amintit o noapte in care ramasesem peste noapte la vara-mea si fumam paie de matura. Hahaha, ce copchii prosti!

    Apreciază

  15. tink3rbe11 zice:

    Eu am avut o pisica impletita,tot asa de genul.Este jucaria copilariei.
    Este portalul prin care te poti intoarce in timp, insotit de „cineva drag”, fie si pentru cateva momente.

    Apreciază

  16. Primele țigări din care am pipat pe la șapte ani, se numeau Bucegi și aveau filtru aurit. 😉
    Văd că la tine a venit deja Miculașu… sau mai vine și în seara de 5 decembrie?

    Apreciază

  17. mopana zice:

    Sa nu te superi…. dar e chiar…. haios :))

    Apreciază

  18. 1lauralaly zice:

    Ce fain e! Pe bune! Are o mutriţă predispusă la şotii, aşa că ai grijă:)). Să îl stăpâneşti sănătoasă. La mine e cam la fel,când mă uit la pluşuri , dar şi la încăltăminte cu număr mic! Deh! Sunt o finuţă şi atunci îmi trebuie un 35. Îţi imaginezi feţele doamnelor. Mi-ai făcut poftă de o shopinguială de pluşuri)). Weekend fain!

    Apreciază

  19. vavaly zice:

    eu zic ca Potecuța este curajoasă să își scoata copilul iterior la iveala. eu de l as fi vazut u as fi avut curajul sa il cumpar. adica nu neaparat ursul,, itelegi tu ce zic. oricum si ursul e frumos si bun de strans in brate si la naiba cu toate prejudecatile si preconceptiile noastre care ne au facut niste incuiați de a lungul timpului. noroc ca am copii mici si mi fac plinul de joaca si jucarii cat sa mi ajunga si la pensie. care o fi aia :)))

    Apreciază

    • Nici măcar curajoasă. Sau nu atunci. Că nici nu m-am gândit deloc la ce va zice sau crede lumea. L-am luat şi gata 😀
      Da, tu acum poți retrăi lângă ei o parte generoasă din copilărie…
      Hmmm. Chiar, care?
      Te pup, vavaly! Mulțumesc!

      Apreciază

  20. Ai scăpat, că e simpatic :)) Cred că dacă ai veni la mine, ai pleca cu brațele pliiiiine :)) Cum îl cheamă?

    Apreciază

  21. Iosif zice:

    Ca sa nu te supar,eu as zice ca esti… „zuzu”!(:

    Apreciază

  22. Mishuk zice:

    Eu voiam o oaie… totuși.
    Mă pui pe gânduri

    Apreciază

  23. Irina zice:

    Cat de simplu e sa iti faci o bucurie… Ai un suflet cum rar se afla. Daca sufletul tau ar fi un urs de plus… Ba cred ca asta e sufletul tau. Te-ai nascut pe partea luminoasa a pamantului si asa vei fi mereu, sigur.

    Apreciază

  24. psi zice:

    ce copil ești tu! ca și mine! 🙂 dacă îmi iese, că-mi bat capul de zor cu asta, am să-ți croșetez un dinozaur yoshi. asta după ce termin cu căciulile dinozaur și vulpi la care muncesc de zor cu spor pentru copiii frumoși și cuminți.
    iaca așa arată yoshi:

    Apreciat de 1 persoană

  25. deea zice:

    E super dragut iar tu foarte asumata, ce e rau in asta? Sa te bucuri de el😊

    Apreciază

  26. Irina zice:

    E tare simpatic! Nu ești singura. Eu mi-am cumpărat un leuț acum câteva luni, să-mi țină de urât. Funcționează. Vorbesc cu el, îl alint, îl iau în brațe când sunt tristă. Dorm cu el, dar să nu mai spui la nimeni 😆 . De ce-ar dormi numai copiii de la grădiniță cu plușul preferat?! Eu ce-am? 😆

    Apreciază

  27. Este deosebit ursuleţul tău. Pare vesel în culorile lui diafane. Dacă îţi mai face şi Psi un Yoshi, chiar voi fi invidioasă. Am şi eu, mulţumită lui Alex al meu, o colecţie de animăluţe de pluş. Ne-au mai rămas suficiente chiar dacă unele au ajuns pe la alţi copilaşi. Să ai grijă de „Al tău”, drăgălaşul,… că nu puteam să zic „Almeu”. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s