Mărturisire lipsită de eleganţă

1Nu port pantofi cu toc decât atunci când
vreau să-mi ascult paşii trecând
şi trecerile păşind pe asfaltul
care-a învăţat să tacă sub veniri
şi plecări.
Zâmbesc ironic, din încălţări joase,
femeii ascunse undeva
într-o cămăruţă a inimii
care-şi risipeşte revoltele
şi-mi face sângele să circule
mai a poftă de viaţă
în timp ce-mi ţine lecţii
despre feminitate şi eleganţă.
O ascult aşa cum face un elev educat
care nu vrea să-şi supere dascălul
dar care inventează poveşti cu eroi
în timp ce se preface că e atent la oră.
Îi spun glumind că nu-mi place
să merg pe vârfuri prin viaţă sau
să mă furişez prin zile
şi că prefer să simt iarba crescând
sub tălpile goale.
Râde în timp ce-şi pudrează nasul
şi-şi reîmprospătează rujul mat
pe buzele pline şi-mi spune:
„eşti copil…!”

În zilele-n care port pantofi cu toc
şi obosesc de la atâta încorsetare
şi atâtea numărători de paşi zgomotoşi
pe asfaltul care-şi strigă
plecările şi venirile,
îi zâmbesc nostalgic femeii
ieşite din ascunzătoare
şi, în timp ce o las să-şi etaleze prin lume
pliurile perfecte ale rochiei,
mă visez alergând prin iarbă,
mă imaginez sărind într-un picior
într-o cămăruţă a unei inimi
care ştie să iubească nesofisticat
o femeie desculţă
-şi asta face sângele să circule
mai a dor-
şi scriu mărturisiri
despre feminitate şi eleganţă
râzându-i în faţă gândului
că voi râmâne un copil
care nu poartă pantofi cu toc
decât atunci când.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Mărturisire lipsită de eleganţă

  1. Mugur zice:

    Am un mare dubiu. Cui să scriu comentariul? Femeii pline de eleganță și feminitate, sau copilei care aleargă desculță prin iarbă?

    Eu port doar pantofi fără toc, iar uneori chiar merg desculț prin iarbă. Aș alerga, dar…

    Apreciat de 1 persoană

  2. castanman zice:

    Câți copii pe wordpress!

    Apreciază

  3. Iosif zice:

    Mie-mi sunt dragi amândoua,fie ‘sofisticata’ si pe tocuri,fie fara tocuri ori desculta.În fond si la urma urmei ,fie mare ori micuta,se cheama tot Potecuta !:)

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ana Vlad zice:

    Ce frumos ai spus! Să facem cum simțim, dară 🙂

    Apreciază

  5. Oana zice:

    De la o femeie care nu poartă niciodată tocuri ( nici măcar atunci când), primește te rog un gând cald al serii. Și o îmbrățișare…. Mi-a tresărit sufletul citindu-te….

    Apreciază

  6. Monik zice:

    Adulții sunt prea serioși uneori. As vrea sa vad femeia elegantă alergând in rochie de cocktail pe strada plina, fara teama… Acum a vorbit copilul ☺️ …

    Apreciază

  7. Mishuk zice:

    tu ești un ou kinder! (de 30 de minute coc un răspuns inteligent, și se pare că doar atât pot… o fi de la țigări, le simt lipsa?)

    Apreciază

  8. papagigli zice:

    Nu stiu de ce, dar eu prefer femeia, poate si pentru ca n-am fost niciodata bun de babysitter 😆
    Vorbim aici de dubla personalitate? Ca daca e involuntara si incontrolabila, e naspa, dar daca e premeditata si in scopuri prestabilite, e binevenita 😉
    Oricum, interesanta, atit tema, cit si abordarea ei.

    Apreciază

  9. Fata Nergana zice:

    Ii spun mereu copilei din oglindă că ar fi timpul să se maturizeze şi să devină şi ea feminină măcar pentru o zi. Mereu mă intreabă nedumerită: ce are feminitatea cu pantofii cu toc?
    Nu ii pot răspunde. Aşa că renunţă la a fi feminină purtând incomozii pantofi.

    Apreciază

  10. doar verde zice:

    Paşii trec odată cu secundele, trec oricum. Ambele! Totuşi, fetița poartă cu mare drag pantofii cu toc ai mamei, iar femeia s-ar întoarce desculț la fetița ce aleargă prin iarbă !
    Cred că şi paşii aleargă după secunde (sau ..invers)!

    Apreciază

  11. O femeie care păşeste desculță prin iarbă – aceasta este o imagine care face mai mult decât toți pantofii cu toc la un loc. ☺

    Apreciază

  12. Ivy zice:

    Momentele cu toc sunt de impartasit cu ceilalti, cele fara, iti apartin doar tie, chiar si in doi.

    Apreciază

  13. Eu zic că-i bine și atunci când îți circulă sângele cu poftă de viață, dar și când o face cu dor. Emoțiile trebuie asortate, precum pantofii. 🙂

    Apreciază

  14. Dacă ţi-aş spune că am rămas fără cuvinte, m-ai crede? 😀

    Apreciază

  15. doar nicole zice:

    Mă regăsesc în pașii tăi, în zâmbetul ironic, în zilele-n care și… doar atunci când, destul de mult mă regăsesc, minunat!

    Apreciază

  16. Ana zice:

    E sofisticata mah….😜

    Apreciază

  17. deea zice:

    Rezonez cu ce spui…ma regasesc in femeia copil si probabil ca fiecare femeie poarta copilul in ea toata viata…imi place sa port tocuri si port din ce in ce mai des…si din cand in cand, imi dau aceeasi senzatie de alergare desculta prin iarba…

    Apreciază

  18. Ăăăăă, vorba cuiva de mai sus, că am citit tot , doar doar mi-o veni o idee de comentariu pe măsură. Nicio șansă, așa că primește te rog un mulțumesc! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s