Arhive etichetă: asfalt
Ei, paşii mei
Paşii mei apasă asfaltul încins sau îngheţat, arzând sau tremurând, grăbindu-şi trecerea printre alţi paşi, fără să ştie spre unde sau dinspre ce se grăbesc, aproape de fiecare dată se grăbesc pentru că aşa ştiu ei să fie şi eu … Continuă lectura
Om mic învăţând om mare
– Hai, intră! Ia loc aici, pe scaunul ăsta albastru! Ai grijă să nu cazi, urcă-te uşor! – Nu cad. Şi nu-i nimic nici dacă voi cădea, că nu mă lovesc tare. Pe ăsta mare? Dar tu nu ai un … Continuă lectura
Constatare de caniculă
Se evaporă clipele între două respiraţii în care ne sunt servite de voci precipitate coduri şi avertizări, clişee şi sfaturi mirări paradoxale şi îngrijorări mimate Ne risipim paşii în timp ce aerul fierbe asfaltul se topeşte totul în jur pare … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat arde, asfalt, avertizari, canicula, clisee, constatare, grade celsius, mistuie, paradox, prag critic, sfaturi, topeste
56 comentarii
Potecuţa şi prizele de adrenalină
Când am fost mică… mă rog, ca să fie corect din toate punctele de vedere, ar fi trebuit să scriu „mai mică” pentru că de crescut n-am reuşit să cresc prea mult nici la stat şi nici la minte dar … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat adrenalina, asfalt, bicicleta, gheata, julituri, patine, rotile, sport extrem
71 comentarii
Mărturisire lipsită de eleganţă
Nu port pantofi cu toc decât atunci când vreau să-mi ascult paşii trecând şi trecerile păşind pe asfaltul care-a învăţat să tacă sub veniri şi plecări. Zâmbesc ironic, din încălţări joase, femeii ascunse undeva într-o cămăruţă a inimii care-şi risipeşte … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asfalt, camaruta, copil, eleganta, femeie, feminitate, iarba crescand, inima, iubind, marturisire, nas pudrat, nesofisticat, pantofi, pliuri, rochie, toc
66 comentarii
Poteci de dor 